2,609 matches
-
profesorul este asimilat actorului "care pune în valoare mesajul prin modul în care îl rostește, având însă în atenție tot timpul publicul și așteptările sale" (Sălăvăstru, 2000-2001, p. 104), dar și într-o "metaforă a dansului" coregrafului (care proiectează secvența instructiv-educativă), regizorului (care organizează grupul, stabilește cadrul/regulile desfășurării activității, rolurile participanților etc.), dansatorului participant direct (Krussel, Edwards, & Springer, 2004, p. 310). În acest spectacol-"dans" al comunicării, sunt valorificate atât forme verbale (implicându-le și pe cele paraverbale), cât și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
stiluri artistice din muzică, pictură, arhitectura, dans etc. și că - puși într-o situație de a recunoaște, de a aprecia și a interpreta - întâmpină dificultăți serioase. Educația artistică se poate face prin muzică, literatura și arte plastice, iar în procesul instructiv-educativ trebuie să se țină seama de legătură interdisciplinara, pentru a le formă elevilor capacitatea de aplicare și valorificare a cunoștințelor dobândite, și - în același timp - să le formeze un orizont cultural. Categoria muzicală supusă analizei noastre prin însăși structura să
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
a-și atinge obiectivele propuse trebuie să se pregătescă din timp și să apeleze la capacitatea sa creatoare. Predarea-învățarea prin corelarea obiectelor de studiu reprezintă noul în lecții, care antrenează pe elevi, le stimulează creativitatea și contribuie la unitatea procesului instructiv-educativ, la formarea unui om cu o cultură vastă. Arta de a comunica presupune arta de a dialoga de aceea se va urmări în cadrul proiectării acestui tip de activități sau organizării unei lecții interdisciplinare ca elevii să dobândească nu numai un
Religia în lumina interdisciplinarităţii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Floricica Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1350]
-
calitate pentru copiii din medii defavorizate material sau cu CES, precum și extinderea colaborării cu alte școli din județ, din țară și din străinătate. Prin aceste elemente ne conturăm viziunea asupra unui viitor în care ne propunem atât creșterea calității actului instructiv-educativ, cât și ancorarea într-o realitate aflată în permanentă schimbare. Pentru noi, efervescența, pasiunea, eterna căutare sunt resursele pentru găsirea răspunsului potrivit la provocările viitorului.
La ceas aniversar. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Viorica Dobre () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1829]
-
schimbării se impun cu necesitate par a fi astăzi: stabilirea obiectivelor organizaționale, cultura și climatul organizațional, comunicarea, dezvoltarea resurselor. Considerate de regulă aspecte neimportante, aceste dimensiuni organizaționale sunt, de cele mai multe ori, responsabile, alături de alți factori, de buna desfășurare a procesului instructiv-educativ, de calitatea acestuia și, în definitiv, de nivelul de dezvoltare reală a organizației școlare, în ansamblu. Dorim astfel să atragem atenția asupra faptului că reușita procesului de schimbare în educație nu este dependentă doar de numărul cadrelor didactice, ci și
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
derulate în Anglia, Franța, Statele Unite, Australia, Belgia, Japonia etc., țări care, susțin unii specialiști, au parcurs reforme cu nivele diferite de profunzime, inclusiv în planul conținuturilor), resurse logistice, de influență și putere etc. În ceea ce privește strategiile, acestea pot viza, fie procesul instructiv-educativ (e vorba în această situație de o reechilibrare a strategiilor didactice conform cerințelor moderne ale educației), fie strategiile de management al schimbării generale, cum ar fi: parteneriatele interinstituționale sau proiectele. Rezultatul procesului de schimbare educațională se concretizează în competențe prospective
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
a strategiilor organizațional-manageriale, element ce vine în sprijinul teoriei noastre, anterior analizate. Suntem de părere că aceste abordări își găsesc corespondența în planul educațional al școlii, întrucât la acest nivel noile tehnologii ale informației au produs o redimensionare a actului instructiv-educativ, în sensul orientării acestuia spre interdisciplinaritate, spre calitate și performanță. De asemenea, școala s-a aflat după 1989 în poziția de organizație ce-și reevaluează misiunea, prin reanalizarea idealului educațional și orientarea spre valorile modernității. Acestea au atras după sine
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
posedă competențe reale în proiectarea schimbărilor educaționale. De asemenea, acest proces implică și compararea noilor direcții cu experiența anterioară, ceea ce ar permite delimitarea acelui complex cauzal ce a determinat anterior ineficiența activităților. Proiectarea schimbărilor derivă din raportarea la caracteristicile procesului instructiv-educativ, la obiectivele, cultura și climatul organizației școlare, la calitatea resurselor acesteia. În acest sens, considerăm că se impune stabilirea unor condiții esențiale ce trebuie îndeplinite în acțiunea de proiectare a schimbării în educație: * să pornească de la delimitarea clară a nivelurilor
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
primul rând, consideră autorul, se impune delimitarea clară a celor două planuri ale organizației școlare: * Planul administrativ-managerial, mult mai orientat către dimensiunea birocratică a organizațiilor, datorită reglementărilor stricte a statutelor și rolurilor, precum și a normelor; * Planul pedagogic, care vizează activitățile instructiv-educative mult mai puțin expuse birocrației. Dacă ne referim la primul palier, se impune trecerea în revistă a aspectelor birocratice care, din păcate, se mențin și astăzi. Este vorba despre: 1. Abundența documentelor scrise care sufocă organizația școlară., dar care sunt
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
școlii, deoarece în relația școală inspectorate sau minister, separația funcțiilor este evidentă. Acestea din urmă pot exercita presiuni asupra școlii, obligând-o astfel să adopte comportamente birocratice. Când se referă la aspectele care nu corespund birocrației, autorul vizează planul activităților instructiv-educative, plecând de la considerentul că "activitatea de predare-învățare nu poate fi reglementată birocratic decât prin exces". Este planul în care cadrul didactic poate da dovada supremă a creativității sale. Cu toate acestea, există un aspect care, în absența unor măsuri corective
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
consideră că sunt supradimensionate valoric, cele două dimensiuni ale organizației școlare comportă, în realitate, o importanță deosebită, școlile occidentale alocând eforturi considerabile pentru optimizarea lor. Nu sunt puține situațiile în care, disfuncțiile apărute la acest nivel afectează profund calitatea procesului instructiv-educativ, efectele reflectându-se în calitatea și rezultatele elevilor. Vorbim, așadar, de cel puțin două dimensiuni ale dezvoltării organizației școlare: dimensiunea teleologico-structurală și dimensiunea interacțională, psihosocială. Neglijarea uneia sau alteia dintre cele două direcții conduce, inevitabil, la adoptarea de către cadrele didactice
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
și climat organizațional; * calitatea resursei umane și gradul de motivare a acesteia; * calitatea resurselor materiale; * posibilitatea școlii de a-și susține financiar schimbarea; * tipul și eficiența managerială; * capacitatea școlii de a dezvolta și realiza proiecte de dezvoltare instituțională; * calitatea procesului instructiv-educativ etc., precum și b) mediul extern al școlii: * oportunitățile/amenințările existente la nivelul comunității locale; * modul în care se stabilesc interacțiunile școală-comunitate etc. Analiza diagnostică implică, de fapt, promovarea unor strategii manageriale, adaptate specificului și nevoilor fiecărei organizații școlare în parte
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Implementarea schimbării; * Monitorizarea procesului de schimbare; * Evaluarea schimbării și, eventual, promovarea unor măsuri corective. Concluzia care se degajă este următoarea: la nivelul școlii, procesul de schimbare are un caracter multideterminat (de necesitățile interne ale școlii, care pot viza palierul administrativ, instructiv-educativ, managerial etc., sau de cerințele mediului social), multidimensional (schimbarea având puternice influențe psihologice, educaționale, sociale, strategice etc.), multinivelar (vizează atât palierul individual, cât și pe cel organizațional). Deși planificarea riguroasă a schimbării nu oferă garanția succesului absolut, în viziunea noastră
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
clarifice, iar echilibrul să fie redobândit. Deși are și aspecte neplăcute, la nivelul școlii românești ea se impune cu necesitate și este preferabilă cantonării în rutina practicilor perimate. La nivelul școlii schimbarea trebuie să aibă ca efect, pe lângă optimizarea procesului instructiv-educativ, creșterea capacității de a inova pentru viitor, solicitând în acest sens activarea caracterului prospectiv al educației. Dificultățile care pot apare vizează faptul că efectele schimbărilor se observă după un timp mai îndelungat. Ele nu se adoptă pentru obținerea unor rezultate
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
acest punct de vedere devine oportună delimitarea principalelor strategii de promovare a schimbării la nivelul organizației școlare. Ne vom referi nu la dimensiunea pedagogică a acestora, ci la dimensiunea instituțională a strategiilor schimbării. Altfel spus, nu ne propunem analiza strategiilor instructiv-educative moderne, nu ca o atitudine de sfidare a importanței acestora, ci pentru că ele au făcut deja obiectul analizelor detaliate ale pedagogilor. Deși subiectul nu va fi, probabil, niciodată epuizat, în ceea ce ne privește ne propunem să analizăm câteva dintre posibilele
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
ce desemnează capacitatea generală a școlilor de a se schimba ca urmare a proceselor de învățare organizațională. Prin acest proces școala își poate asuma schimbarea concepției privind idealul educațional, misiunea și obiectivele sale și, implicit, schimbarea activității manageriale, a activității instructiv-educative, în sensul eficientizării acestora. Această orientare nu scapă din vedere dimensiunea individuală, a resurselor umane (cadre didactice și elevi), care trebuie formate în vederea obținerii unor rezultate pozitive; * Organizațiile care promovează și produc învățare, numite "organizații educaționale". Această orientare are ca
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
a resurselor umane (cadre didactice și elevi), care trebuie formate în vederea obținerii unor rezultate pozitive; * Organizațiile care promovează și produc învățare, numite "organizații educaționale". Această orientare are ca principal reper activitatea de bază a școlii, învățarea individuală, mai exact activitatea instructiv-educativă. Se accentuează rolul de resursă a școlii pentru educarea, instruirea și dezvoltarea tinerilor. În ceea ce ne privește putem afirma că școala întrunește ambele sensuri. Ea învață și produce învățare, cele două planuri condiționându-se reciproc. Astfel, schimbările promovate în urma dezvoltării
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
instruirea și dezvoltarea tinerilor. În ceea ce ne privește putem afirma că școala întrunește ambele sensuri. Ea învață și produce învățare, cele două planuri condiționându-se reciproc. Astfel, schimbările promovate în urma dezvoltării de ansamblu a școlii se reflectă în calitatea procesului instructiv-educativ, în aceeași măsură în care calitatea instruirii tinerilor și/sau a cadrelor didactice poate asigura progresul școlii. Abordarea celor două dimensiuni în manieră autonomă ar atrage după sine riscuri majore, cu implicații în ambele sensuri. Putem promova schimbarea doar la
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
tinerilor și/sau a cadrelor didactice poate asigura progresul școlii. Abordarea celor două dimensiuni în manieră autonomă ar atrage după sine riscuri majore, cu implicații în ambele sensuri. Putem promova schimbarea doar la nivel organizațional, dar nereflectarea acesteia la nivelul instructiv-educativ anulează, practic, toate eforturile depuse. Din nefericire, asemenea disfuncții mai există, acestea reprezentând unul dintre neajunsurile schimbărilor educaționale. De asemenea, promovarea învățării în plan individual se poate realiza fără o schimbare a școlii la nivel organizațional, dar implicațiile au același
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
problemelor de natură funcțională a școlii sunt analizate prin intermediul discuțiilor purtate între managerii școlari și cadrele didactice. Fie că este vorba de situații conflictuale între profesori și elevi, fie de probleme comportamentale, fie de introducerea unei schimbări la nivelul procesului instructiv-educativ etc., deciziile se iau prin aplicarea acestei strategi. De asemenea, întâlnirile profesionale dintre cadrele didactice cu o anumită specializare, cunoscute sub denumirea de "cercuri pedagogice", sunt în realitate cercuri ale calității ce permit analize și comentarii pertinente pe marginea unor
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
măsură, la 5 = comportament demonstrat în mare măsură. Suplimentar, este nevoie de o cunoaștere obiectivă a persoanei și comportamentului acesteia de către manager. Raportând această strategie la organizația școlară, trebuie să precizăm necesitatea conștientizării necesității evaluării, nu exclusiv la nivelul procesului instructiv-educativ, ci și la nivelul managerial. Transpoziția exigențelor de la nivelul procesului la nivelul organizațional reprezintă o obligație pentru orice școală interesată de evoluția sa. Dintre strategiile amintite, cea mai mare frecvență au evaluarea psihologică a personalului didactic și autoevaluarea. În ceea ce privește evaluarea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
ale elevilor, cu reducerea calității învățământului. Angajarea sau eliminarea personalului se face numai pe baza competențelor dovedite, nereprezentând o acțiune deliberată a școlii. Considerăm oportună aplicarea acestei strategii numai în ceea ce privește numărul elevilor dintr-o clasă. Există diferențe calitative între activitățile instructiv-educative desfășurate cu colective mai mici de elevi, comparativ cu cele derulate cu un număr mare de elevi. Adoptarea strategiei la acest nivel ar asigura șanse mult mai mari pentru promovarea calității în educație și a unui învățământ diferențiat. Investigația pentru
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
forma evaluării școlare, întrucât formabilii sunt adulți aflați în exercitarea profesiunii și la care este nevoie de întărirea performanței profesionale. Programele de formare implică un risc. Cel în care, în ciuda parcurgerii unei formări, a dezvoltării unor competențe, la nivelul procesului instructiv-educativ desfășurat la clasă acestea să nu se regăsească. Din acest motiv, evaluarea programelor trebuie să se realizeze pentru o durată mai mare de timp, pentru a sesiza efectele formării. În acest sens vorbim de activități de follow-up, derulate sub diverse
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
ca scop declarat îmbunătățirea competențelor profesionale ale cadrelor didactice, motiv pentru care o eventuală lipsă de preocupare a școlii în direcția dezvoltării acestor strategii se va reflecta în calitatea actului educațional și, inevitabil, în calitatea pregătirii elevilor. Urmând modelul procesului instructiv-educativ în care performanțele elevilor sunt și rezultatul utilizării unor strategii educaționale adecvate, performanțele cadrelor didactice depind, la rândul lor, de competențele profesionale dezvoltate și perfecționate prin strategii de dezvoltare a personalului. De asemenea, neconștientizarea importanței majore pe care o au
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
prioritate față de celelalte dimensiuni organizaționale. La nivelul școlii obiectivele dirijează și asigură rigoare proceselor derulate la acest nivel, permit diagnosticarea disfuncționalităților și adoptarea unor măsuri corective, orientează resursa umană în eficientizarea propriei activități. De asemenea, obiectivele organizației școlare ancorează activitatea instructiv-educativă în concret, eliminând arbitrariul sau echivocul, permit prefigurarea unor posibile rezultate, responsabilizează indivizii în promovarea calității activităților lor. Deși se poate considera că prezența obiectivelor poate conduce la formalism sau la rigiditate, îngrădind libertatea indivizilor, în realitate ele asigură coerență
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]