17,945 matches
-
care poate să facă oarecare vâlvă printre necunoscători. Se prezintă chiar ca o descoperire senzațională de istorie literară. Este, categoric, un fals, care nu e deloc greu de dejucat sau de dovedit. Logica lui Runzu nu e lipsită de oarecare inteligență sau, mai bine spus, șmecherie de bloger. Dacă Eminescu a cules folclor licențios, dacă Ion Creangă a scris atât de cunoscuta Poveste a poveștilor, de ce nu ar fi credibil ca un alt scriitor popular, George Topârceanu, să se fi ilustrat
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
repere ale televiziunilor din România, nici nu mă mir că se fac eforturi colosale de recuperare a lui Cornel Nistorescu: pe cât de limpede și expresiv era în scris, pe atât de confuz, schimonosit și, pe cale de consecință, mult sub nivelul inteligenței și talentului său, este la televizor. Nu mai vorbesc de reaua-credință absolută a acestui personaj și de alunecările sale în minciună și calomnie. În acest context, mă întreb, cine mai are grijă de scriitorul român? De bine, de rău, cu
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
de politica restrictivă, de cenzura care a strangulat relațiile României cu viața muzicii în lume. Aceste transmisiuni de operă, cultivate de mai mulți ani cu entuziasmul inițial al evenimentului comentat, se dedică, desigur, amatorilor. Dar ele pot atrage atenția oricărei inteligențe sensibile... cel puțin la posibilitatea unei prezențe personale în locuri de elită ale culturii mondiale. Nu numai la Milano, dar și la Bayreuth, la New York... Noutatea acestei premiere este instalarea operei Tristan și Isolda de Richard Wagner pe afișele italiene
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
sintetizat de un termen argotic, presupunînd superioritatea prin deșteptăciune. E, desigur, o adaptare îndrăzneață, bazată pe anumite ipoteze asupra preferințelor publicului și asupra șanselor de persuadare: se presupune că românul, indiferent de avere și rol social, e sensibil la aprecierea inteligenței prin limbajul și atitudinea șmecherească. Sînt totuși unele puncte slabe în opțiunea lingvistică a autorilor campaniei publicitare: există riscul ca schimbarea registrului de limbaj să irite mai mult decît ar atrage, iar respingerea să fie agravată de ambiguitatea inerentă a
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
tîlhăriilor), ci ca o retragere din nevoia de a fugi de agresiunea tehnicii. Rece, calculat și fără ezitări, Ted Kaczynski își taie legăturile cu exteriorul. Un supraom în chipul unei schimnic meșterind cutii-capcană. Se pare că există un prag al inteligenței dincolo de care pactul cu diavolul este inevitabil. Kaczynski este "absolut" în înțelesul etimologic al cuvîntului, adică dezlegat de toate. Unitatea dintre gînd și faptă este fără fisură. Dacă societatea este sursa îngenuncherii, atunci orice punte către ea trebuie tăiată. Ceea ce
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
între profesorul Malley și studentul său, îmbracă forma unei somații radicale privind destinul tînărului. Cronometrul invizibil din mîna profesorului a pornit, într-o oră cei doi se duelează, un duel între scepticismul inteligent și ironic al tînărului și "experiența" și inteligența nu mai puțin ironică a maestrului. În cabinetul congresmenului se desfășoară un alt duel contra cronometru al cărui protagoniști se cunosc. Ziarista Janine Roth, fostă susținătoare a senatorului Jasper Irving, nu mai descoperă în aceasta pe inițiatorul unei politici eficiente
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
Rodica Zafiu Acum cîțiva ani, am dat peste versiunea românească a unei cărți scrise cu inteligență, umor și competență filologică: Cum se face o teză de licență, de Umberto Eco. Apărea în română (în 2000, la Editura Pontica, în traducerea lui G. Popescu) la ceva vreme după prima ei ediție în italiană (Bompiani, 1977); cu toate
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
mai este nota personală, individuală a lui Eugen Ionescu, formula sa de unicitate artistică? Criticul, de fapt, nu poate să pună punctul pe i (de la Ionescu), așa cum Vladimir Streinu, un excepțional comentator de poezie, ajungea să resimtă o dramă a inteligenței analitice tot disecând versurile argheziene. Știa că sunt minunate, dar nu putea explica de ce. La rândul său, Eugen Simion descoperă că Ionescu este un spirit și cinic, și religios, dar nu poate da o justificare acestui enorm oximoron. Ieșirea din
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
cade pe mari virtuozități tehnice sau stilistice, ci pe forța evocatoare a unor înșiruiri de obiecte și fapte, altminteri cât se poate de prozaice. Poetul sugerează mai mult decât spune direct, cititorul este invitat să completeze cu propria sensibilitate și inteligență spațiile rămase albe la nivelul poemului. Dincolo de hainele postmoderne, la modă în momentul apariței volumelor sale, poezia lui Ioan Flora pune câteva întrebări fundamentale. De aceea scrisul său transcende tradiționalele mize ludice ale generației optzeci. Ca toate cărțile publicate la
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
nu benefică pentru evoluția literaturii române. Afinitățile, semnalate de critic, cu abordările epice ale unor scriitori de calibrul lui Caragiale sau Creangă, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, oferă un răspuns implicit la această dilemă. Scrisă cu inteligență, iradiind o discretă simpatie la adresa eroului ei, monografia Constantin Negruzzi de Gabriel Dimisianu readuce în atenție figura unuia dintre părinții fondatori ai literaturii române moderne, căruia istoriile noastre literare nu i-au consacrat încă locul pe care îl merită.
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
o problematică, o vastitate de idei și un orizont spiritual ce se ținea la unison - și uneori depășea, fără exagerare și fără falsă modestie - nivelul cultural european din acea vreme? A fost un moment de mare și frumoasă afirmare a inteligenței românești în artă și literatură". Pe bună dreptate, Pericle Martinescu socotește că "tinerii" săi camarazi de scris de odinioară dădeau tonul cel mai reprezentantiv al modernității, sincronizînd cultura românească cu ultimele idei și formule creatoare din Occident. Dar tocmai cînd
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
secolului XX. Formula care l-a făcut celebru, "ingeniosul bine temperat" îi vine ca o mănușă acestui prozator greu de clasat pentru care fiecare nouă apariție editorială înseamnă o altă formulă stilistică, spre admirația cititorilor și uimirea criticilor. Cu o inteligență narativă puțin comună, Mircea Horia Simionescu își surprinde mereu cititorii prin abordări deloc uzuale în tradiția prozei românești, cum ar fi ordonarea materiei epice după regulile stilului administrativ sau după principiul lexiconului. Ceea ce la nivelul formal de fond al construcției
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
deștepți - iar definiția lui Bergson demonstrează cu prisosință că suntem - avem dreptul să ne batem joc de ceilalți care, deși sunt mai puternici, mai bogați, mai bine organizați decît noi, nu reușesc să ne distrugă. De altfel, conștiința propriei noastre inteligențe inventatoare de curse și de ingenioase arme ne face neîncrezători, sceptici și cu desăvârșire lipsiți de naivitate. "Românul nu e candid niciodată, scrie Ralea, (...) are spirit critic, luciditate, bun simț, mefiență, scepticism" și tot el vorbește de adaptabilitatea românească pendulând
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
sensibilitatea extremă și o puternică stăpînire de sine sunt argumente majore. Textul care urmează, scris cu un alt prilej, încearcă să ofere o imagine a legăturilor adînci, s-ar putea spune organice, ale unui poet cu o mobilitate unică a inteligenței și a expresivității, cu realitatea năvalnică a senzorialului și a privirii nemijlocite. Iar expoziția de la Primăria Sectorului 2 invită deschis la o asemenea evaluare. Relația scriitorului cu artele plastice este una străveche și profundă în cultura noastră, și nu numai
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
Sorescu a fost unul dintre cei mai atenți și mai profunzi observatori ai fenomenului artistic. Dotat el însuși cu o reală îndemînare pentru desen, exersîndu-se constant și în pictură, de altfel a și deschis cîteva expoziții personale, posesor al unei inteligențe și al unei capacități de intuiție cu totul neobișnuite, Marin Sorescu nu a ratat nici un prilej de a-și mărturisi admirația pentru artele plastice și pentru artiști deopotrivă. Ba chiar solidaritatea lui cu acest domeniu a fost atît de puternică
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
cînd de fapt ceea ce atîrnase hotărîtor în balanța refuzului nu fusese conținutul articolelor, ci amănuntul psihologic că numele autorilor nu atrăgea atenția, cum nici centrele universitare cărora le aparțineau nu impuneau prin prestigiu. Pe scurt, niște redactori de a căror inteligență și cultură nu se îndoia nimeni se comportaseră ca niște bieți diletanți, lăsîndu-se păcăliți de detalii pe care în mod normal nu trebuiau să le ia în calcul, ba chiar stăruind cu fermitate că decizia lor de a respinge textele
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
prostie omenească culminînd într-o baie de sînge. Deși atît de diferite, ambele exemple au ceva în comun: e vorba de cît de prostește se pot purta niște oameni cărora, în condiții obișnuite, nimeni nu este dispus să le conteste inteligența. În plus, e vorba de o nepotrivire stridentă între inteligența oamenilor și contextul în care ea este folosită. Nu e suficient să ai o inteligență nativă, problema este cum o folosești odată ce te-ai pomenit într-o anumită situație. Exemple
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
de diferite, ambele exemple au ceva în comun: e vorba de cît de prostește se pot purta niște oameni cărora, în condiții obișnuite, nimeni nu este dispus să le conteste inteligența. În plus, e vorba de o nepotrivire stridentă între inteligența oamenilor și contextul în care ea este folosită. Nu e suficient să ai o inteligență nativă, problema este cum o folosești odată ce te-ai pomenit într-o anumită situație. Exemple de acest fel pot fi date cu nemiluita, și ceea
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
pot purta niște oameni cărora, în condiții obișnuite, nimeni nu este dispus să le conteste inteligența. În plus, e vorba de o nepotrivire stridentă între inteligența oamenilor și contextul în care ea este folosită. Nu e suficient să ai o inteligență nativă, problema este cum o folosești odată ce te-ai pomenit într-o anumită situație. Exemple de acest fel pot fi date cu nemiluita, și ceea este straniu e că viața nici unuia dintre noi nu ne scutește de împrejurări în care
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
problema este cum o folosești odată ce te-ai pomenit într-o anumită situație. Exemple de acest fel pot fi date cu nemiluita, și ceea este straniu e că viața nici unuia dintre noi nu ne scutește de împrejurări în care, în ciuda inteligenței pe care o avem, ne purtăm ca și cum nu am avea-o. Toți suferim uneori de o "prostie inteligentă", adică de o prostie în care hiba nu e de căutat într-un IQ mai mare sau mai mic, ci într-o
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
avem, ne purtăm ca și cum nu am avea-o. Toți suferim uneori de o "prostie inteligentă", adică de o prostie în care hiba nu e de căutat într-un IQ mai mare sau mai mic, ci într-o aberantă folosire a inteligenței înnăscute. Inteligența în acțiune este adevărata inteligență. Și, în acțiune fiind, ei i se poate da o întrebuințare pentru care nu este făcută, cum tot atît de bine se poate să nu i se dea niciuna. Pentru José Antonio Marina
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
purtăm ca și cum nu am avea-o. Toți suferim uneori de o "prostie inteligentă", adică de o prostie în care hiba nu e de căutat într-un IQ mai mare sau mai mic, ci într-o aberantă folosire a inteligenței înnăscute. Inteligența în acțiune este adevărata inteligență. Și, în acțiune fiind, ei i se poate da o întrebuințare pentru care nu este făcută, cum tot atît de bine se poate să nu i se dea niciuna. Pentru José Antonio Marina, filozof specializat
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
-o. Toți suferim uneori de o "prostie inteligentă", adică de o prostie în care hiba nu e de căutat într-un IQ mai mare sau mai mic, ci într-o aberantă folosire a inteligenței înnăscute. Inteligența în acțiune este adevărata inteligență. Și, în acțiune fiind, ei i se poate da o întrebuințare pentru care nu este făcută, cum tot atît de bine se poate să nu i se dea niciuna. Pentru José Antonio Marina, filozof specializat în fenomenologie, psihologie genetică și
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
în acțiune fiind, ei i se poate da o întrebuințare pentru care nu este făcută, cum tot atît de bine se poate să nu i se dea niciuna. Pentru José Antonio Marina, filozof specializat în fenomenologie, psihologie genetică și lingvistică, inteligența nu este nimic altceva decît o facultate menită a ne ghida comportamentul. Inteligența este așadar un instrument pragmatic, iar nu o facultate teoretică a cărei sarcină ar fi, chipurile, aceea de a cunoaște realitatea. Dintr-o asemenea perspectivă, cauzele prostiei
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
este făcută, cum tot atît de bine se poate să nu i se dea niciuna. Pentru José Antonio Marina, filozof specializat în fenomenologie, psihologie genetică și lingvistică, inteligența nu este nimic altceva decît o facultate menită a ne ghida comportamentul. Inteligența este așadar un instrument pragmatic, iar nu o facultate teoretică a cărei sarcină ar fi, chipurile, aceea de a cunoaște realitatea. Dintr-o asemenea perspectivă, cauzele prostiei sînt legate de principalele facultăți umane care răspund de uzul inteligenței: cunoașterea, simțirea
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]