52,225 matches
-
de ele"; "admirație pt Mircea"; "nu mai are ochi decat pt el" (Adrian Șchiop, pe bune/pe invers). Uneori includerea fără semnale speciale în text a unor asemenea abrevieri creează rebusuri ad-hoc și produce un contrast, o distonanta voita între intenția practică, presupusa eficacitate a notării și tonul căutat estetic al discursului: "E pdop geamul deschis și curentul cald care-ți intra Ťprietenosť pe sub tricou, șunt pda vocile copiilor care se joacă pana tarziu" (Adrian Șchiop, op. cît.), unde pdop și
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
-i diferența față de câteva interpretări celebre (Hofmannstahl, Cocteau, Gide, Pasolini) care nu-l dezvinovățesc pe Oedip. Strategia lui Enescu se deosebește: susținând solemn inocența eroului, el urmează îndeaproape drama lui Sofocle în spiritul a ceea ce s-ar putea numi morala intențiilor. Prin păcatul său, incestul, Oedip a blocat ordinea firească a succesiunii biologice și acesta se reflectă în social, pervertind viitorul Tebei, spunea Sofocle (luptele fratricide, Antigona etc.). Fleg - Enescu refuză acest paralelism, dând primat afectivității și apartenenței socio-culturale asupra biologicului
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
nesemnificative, ea nu transmite esențialul. Și, dacă percepe refuzul compozitorului de a se ralia unei grupări componistice anume, atribuie greșit solitudinea sa stilistică (dépaysé, spune el) eclectismului și nu originalității profunde. Mai pot fi discutate unele detalii inexacte, dar evident intenția este bună. Câteva rânduri despre relația dintre Enescu și Italia completează acest veritabil simpozion.
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
ci a trecut de-a dreptul la înființarea sau interzicerea acesteia. în marea majoritate a cazurilor era vorba de preferințele și prejudecățile unor minorități de stînga împotriva voinței explicite a electoratului, odată cu deformarea gravă a textului constituțional și a văditelor intenții originale ale creatorilor Constituției celei mai durabile din lume. Astfel puterile centralizatoare au fost învîrtoșate, iar caracterul federal al republicii a fost prea adesea trecut cu vederea. Drepturile criminalului au fost grijuliu cocoloșite, ale victimelor fiind de regulă trecute pe
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
Aș vrea să adun din aer pumni de muzică și să-mi umplu gura cu ea. - Eu n-aș putea afirma că o ador, continuă tata. Nu , nu cred că aș putea afirma așa ceva. Dar aș spune că îi accept intențiile cu prietenie. Dacă asta-i direcția spre care se îndreaptă azi muzica, eu n-o să-i stau în cale. - Ihm. Ard de nerăbdare să mă întorc la petrecere, dar nu vreau să-l jignesc. Dacă ar simți că-l evit
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
de Nicolae Manolescu, de la care a rămas convinsă că, deseori, forma creează fondul și de trezitul devreme, în studenție, ca să prindă loc la sala de lectură. Noroc că se mai găsea cîte un cavaler...Concret, doamna ministru și-a reanunțat intenția de-a atrage oamenii de afaceri "de partea" bibliotecilor, fiind un lucru dovedit că popularitatea dobîndită prin "mecenat" este de zece ori mai ieftină decît reclama cu un efect comparabil. Apoi, cercul discuției s-a lărgit, cuprinzînd deopotrivă oameni ai
Gutenberg n-a murit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11923_a_13248]
-
Kane, cu care Aviatorul a fost deja comparat) sau îl elucidezi. Scorsese pare indecis și tot lungmetrajul este o pendulare între aceste două alternative. Sau poate că regizorul a fost atât de subtil încât nimeni nu s-a prins de intenția lui de a demistifica faima acestui personaj care e portretizat ca destul de găunos. Oricum, lipsa de substanță a personajului e evidentă. DiCaprio joacă un rol aproape de protagonistul filmelor de acțiune sau al basmelor: te impresionează prin ce face, nu prin
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
televiziune, reprezentînd în genere replici de dialog, enunțuri cu funcție pragmatică. Pătrunderea în limba curentă e confirmată de folosirea lor nu pentru a evoca mesajul publicitar respectiv, ci în cu totul alte contexte. Printre primele succese ale publicității românești cu intenție umoristică și autenticitate lingvistică, replica "Nu mă-nnebuni, nea Nicu?" (ecou la informația "Pepsi la litru") concentra un joc de limbaj (dialogul surzilor) bine reprezentat și în folclorul românesc. La începuturile anilor �90 a avut un succes destul de mare și
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
credibilă, avansată de Ted Anton este aceea a unui asasinat religios, dat fiind faptul că profesorul a fost ucis de ziua sfinților Constantin și Elena. Pe de altă parte, autorul scoate din discuție cîteva piste ale anchetatorilor, vizibil neproductive: eventuala intenție a logodnicei sale Hillary Wiesner de a-i încasa polița de asigurare; relațiile conflictuale cu persoane din cadrul universității; o afacere cu droguri (ultimul număr de telefon format de Culianu, exact înainte de asasinat, a fost cel al unui post din Medelin
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
asta. O ultimă mică metamorfoză, ce mai. Pușca a și cumpărat-o deja, cu lunetă deasupra țevii. Nu-i comod să te împuști privind prin lunetă. Pușca mă îngrijorează mai puțin decât luneta. Dacă e lunetă, înseamnă că are alte intenții. Ar fi nevoie de părerea unui specialist. Da, totul o să ia o întorsătură urâtă, e programat. E de ajuns ca ficțiunea să irupă în locul nepotrivit sau în momentul nepotrivit, sau în amândouă, degetul real apăsând pe trăgaciul real, cu țeava
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
de hîrtie. Dintr-o nuvelă orientală a Margueritei Yourcenar, Cea din urmă dragoste a prințului Genghi, aflăm că personajul amintit, retras în sihăstrie, trimitea cîte o foaie albă - cu semnificația "refuz" - celor care ar fi vrut să-l viziteze. în intenție, mesajul aproximativ era: Eu, acum, vreau să vă uit, iar voi să mă țineți minte cum eram cîndva. Sînt propriu-mi tribunal și - suprem orgoliu! - nu mai vreau să apar în lume, ca să nu fiu cumva judecat vreodată. Eu vreau
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
romanului-parabolă ŕ la Melville. Îmi place să cred că mesajul "uman" al Corecțiilor e o temă pe care sârguinciosul lector in fabula trebuie s-o facă pentru acasă (și, firește, el presupune o infinitate de variante). Celălalt mesaj, dependent de intenția auctorială, e pe jumătate ironic, pe jumătate trist (din psihologia lui nil novi sub sole & ŕ quoi bon...) și ar suna cam așa: Postmoderni, ridicați tabăra! Florina Pîrjol Triste frumuseți americane Am început lectura romanului lui Jonathan Frazen speriată de
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
că inițiatorii întâlnirii cu Ceaușescu își propuseseră să obțină atunci de la el lichidarea adversarilor, cu orice preț, atunci ori niciodată. Acuzația de punere în acord a celor de aici cu cei de la "Europa liberă" o formulează mai toți vorbitorii, cu intenția clară nu doar de a-l câștiga de partea lor pe Ceaușescu, dar și de a-l obliga, în fața delictului de trădare pe care i-l semnalau, să ia o decizie în forță. "Ne-am trezit prinși, se lamentează același
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
albe, luînd-o chiar înaintea elaborăriiť. Ar fi aici una dintre contradicțiile autobiografiei lui Negoițescu, rezumată de încercarea de a se feri de Ťliteraturăť, dar abordînd, pe de altă parte, problema formării Ťeului literarť ca subiect al scrierii". Oarecum surprinzător în raport cu intențiile programatice ale autorului, sînt analizate un volum de versuri aparținîndu-i Gabrielei Melinescu, dar și două volume de critică literară (Cărțile crude de Mircea Mihăieș, respectiv La Vest de Eden, de Cornel Ungureanu). Firește, la aceste ultime cărți relația cu eul
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
Nocturnă la München în "Revista Fundațiilor Regale" din iunie 1943, șapte poeme din aceeași revistă, publicate în mai 1946, volumul Euridice. 8 proze din 1947, în întregime, și piesa de teatru Preludiu la Electra; aici ar fi trebuit inclusă, conform intenției scriitorului, o altă piesă de teatru, Greșala, care ar fi trebuit recuperată de la Geo Șerban, dar care nu a cedat-o (după cum ni se spune într-o notă la p. 1269), ceea ce e destul de straniu. Din anii compromisurilor sale, prozatorul
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
exactitate nici nu face bine. Trecutul trebuie să aibă o anumită ceață a evocării, o porție de mister. ( Am auzit asemenea păreri de la multe persoane, care consideră că ficțiunea e aceelași lucru cu fantazarea.) Ceața și misterul în proză aparțin intențiilor autorului, nu se strecoară în text pe sub ușă decît la cei care n-au control asupra scrisului lor. Dar să zicem că în proză, mai treacă meargă. Ficțiunea rabdă multe. Am observat însă, în texte non-ficționale, o plăcere a indiciilor
Scăpările de memorie cu antidoturi plicticoase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12016_a_13341]
-
Zeul Eminescu este în ochii semidocților patriotici intangibil. Totul în viața și creația sa este luminos și exemplar. Eminescu atins de o boală luetică? Imposibil de acceptat așa ceva! Și atunci lansăm teoria asasinării sale din motive politice: poetul aflase de intenția lui Carol I și a unor cercuri politice de a încheia un tratat de alianță cu Germania și Imperiul Habsburgic; cum un asemenea tratat era incompatibil cu o acțiune energică în vederea eliberării Transilvaniei, Eminescu, aflând proiectul, se pregătea să reacționeze
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]
-
Se știe că i s-a reproșat lui Maiorescu faptul de a-l apăra pe Alecsandri, scoborît de noile generații în favoarea lui Eminescu, nu cu argumente estetice, dar general culturale. Unii l-au apărat, la rîndul lor pe critic, relevîndu-i intenția de a vedea în bătrînul poet personalitatea culturală, nu meritul exclusiv literar. După părerea mea, Maiorescu n-avea cum să separe acțiunea culturală de valorile literare ale poeziei, prozei și teatrului lui Alecsandri. în secolul al XIX-lea, în romantism
V. Alecsandri - 180, 182, 183 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16026_a_17351]
-
truculențe și fără a friza niciodată, cum se pretinde, "demolarea", n-am artificializa, n-am sărăci oare nepermis limbajul critic? Avem simțămîntul că atît prin substanța sa pur literară, oglindind coerența unei sensibilități și a unui gust, ca și prin intenția reparatoare ce o animă, antologia lui Constantin Abăluță e cea mai însemnată din cîte au apărut, în domeniul lirismului românesc, în perioada postbelică. Satisfacția noastră personală este, la lectura ei, de-a ne vedea confirmat în numeroase din propozițiile pe
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
din ea o feministă. E greu de știut cum s-ar cuveni citită și apreciată această carte. Întrucît Dunham este, evident, un prieten al României - romanul e dovada acestei prietenii și nu poate fi privit altfel decît cu simpatie. În măsura în care intenția autorului este de a relata și comenta evenimente istorice, cartea izbutește mai curînd să relateze, decît să comenteze. Iar în măsura în care asemenea cărți contribuie la descoperirea istoriei României cititorilor occidentali, părerea mea este că altele ar fi totuși mai nimerite. Ca
Un diplomat american la București by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16039_a_17364]
-
forțează puțin nota atunci cînd izolează nuclee utopice avant la lettre (adică în scrierile anterioare Utopiei lui Morus), dar întotdeauna el identifică exact punctele de acroș ("acroșajele utopice"), cu o acribie exemplară. În ansamblu, studiul reușește să concretizeze cu succes intențiile autorului de a realiza nu numai o istorie, dar și "o tipologie și chiar o estetică a discursului utopic"(iar prin ricoșeu a celui distopic, deopotrivă), ca părți ale unei poetici generale a utopiei. Mircea Opriță - Discursul utopic, Editura Cartea
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
o jumătate de oră ca să parcurgă fiecare pagină a sa. Iar el a răspuns, "jumătate de oră este puțin, vă trebuie cel puțin o oră". Într-adevăr, cititorul modern are o mai mare bucurie atunci cînd reflectează mai mult asupra intențiilor scriitorului, decît atunci cînd doar trec prin el niște cuvinte. În lumea în care sînt eu, indivizii au o mare plăcere în a-și folosi intens conexiunile celebrale... ...chiar dacă n-au timp să citească. Tocmai de-aceea. Nu mai au
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
folosește frecvent expresia: la science de la litterature sau Literaturwischenschaft. Eu, cel puțin, susțin cu îndîrjire faptul că se poate face muncă științifică și în domeniul comunicării literare și subliniez termenul comunicare, fiindcă cred că literatura trebuie să fie studiată în raport cu intenția autorilor, operele criticilor și ale editorilor și cu răspunsul cititorilor. Dacă privim rolul pe care-l joacă toți aceștia în relație cu un text literar, e perfect posibil să faci muncă științifică, în același fel ca un sociolog sau un
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
lui Oțoiu) de conservatoare în interpretări. Demonstrarea postmodernismului unor scrieri clasice optzeciste suferă de o redundanță supărătoare - se păstrează un ton critic colonizator cînd apele s-au liniștit de ceva timp. Poate este necesar să precizez că nu am avut intenția să "desființez" o carte eveniment în critica românească. Eveniment prin claritatea problematicii pe care o propune în condițiile în care încă se bîjbîie cînd vine vorba de postmodernism literar. Deși, deja avem clasicii noștri postmoderni... Adrian Oțoiu - Trafic de frontieră
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
fără trimiteri, fără datare sau indicația locului în care au apărut inițial. Sînt deci scoase din contextul fierbinte care le-a produs și puse să alcătuiască un volum, sînt "eseizate" s-ar putea spune. N-are rost să speculăm asupra intenției (vanității?) autorului în măsura în care sînt zeci de scriitori și critici care își fac volume (și iau și premii) adunînd și supraintitulînd pompos bucățele de publicistică. Cristian Tudor Popescu nu e cel mai flagrant caz, mai ales că ar fi rămas la fel de
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]