3,978 matches
-
o rachetă de tenis. În acest lanț kinetic operează mai mulți mușchi la nivelul trunchiului și omoplatului pentru a produce forțe asupra osului direcționând brațele și racheta spre țintă. Direcția de acționare a unor mușchi este aceeași cu direcția mișcării intenționate, iar a altora nu. Gravitația este una dintre forțe. Mușchii diferiți trebuie să se contracte atât cât să avem o forță finală rezultantă pe linie cu mișcarea. Dacă oricare din aceste forțe este greșită, direcția mișcării va fi greșită și
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
în determinarea traiectoriei finale a membrului; ) inconsistența forțelor zgomotoase, ele cresc cu cât forța de contracție crește; ) când timpul mișcării scade este necesară mai multă forță; ) mai multă forță generează mai multă variabilitate care determină mișcarea să devieze de la traiectoria intenționată, cauzând erori. Există două excepții ale raportului invers proporțional între viteza și acuratețea mișcării, așa cum s-a prezentat mai sus: în mișcări rapide, pline de forță, erorile de sincronizare cresc odată cu creșterea timpului mișcării; creșterea vitezei prin creșterea distanței mișcării
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
mod afectiv și câteodată în mod simbolic. În cursul stadiului „corpului perceput”, schema corporală va fi integrată la nivel conștient, prin punerea în joc a funcției de interiorizare. Această atenție asupra corpului nu va fi în perioada preoperatorie, cu adevărat intenționată. Două exemple vin să sprijine această analiză: -un test de percepție a structurilor ritmice le-a fost propus elevilor, implicând un efort auditiv intens și prelungit; -testul omului binevoitor. O foarte interesantă probă a Schemei corporale, pusă la punct de
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
corespund părților de dreapta și stânga ale corpului nu sunt omogene. Pe scurt, posibilitatea de orientare în dreapta și-n stânga corpului depinde de o predominanță motrică a uneia din cele două părți ale corpului, de origine genetică. În cursul activităților intenționate libere, punând în aplicare funcția de adaptare se va stabili dominanța laterală de folosire. Trebuie atinși 6-7 ani pentru ca noțiunile de stânga și dreapta să poată fi înțelese de copil, căci acesta nu se poate încrede decât între cele două
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
CE ESTE MINCIUNA, totuși, în contextul lumii actuale și ÎN CE SE CONCRETIZEAZĂ manifestările sale propriu-zise? iată întrebarea căreia îi vom căuta răspunsul în cele ce urmează. O definiție de dicționar sugerează că termenul general de minciună reprezintă o "denaturare intenționată a adevărului, avînd de obicei ca scop înșelarea cuiva" [DEX, 1975:550]. În această generică accepțiune, minciuna este opusă adevărului, înțeles ca o "concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității obiective în gîndire; ceea ce corespunde realității
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
are o prea mare importanță morală". Însă etichetarea de mai sus nu e îndeajuns de mulțumitoare pentru analiza noastră. În limbajul uzual termenul este aplicat cu un sens mai larg, după cum subliniază și Bok, adeseori fiind atașat oricărei minciuni bine intenționate. "Importanța morală" a diferitelor tipuri de minciuni constituie subiectul central al lucrării lui Bok, însă nu și al analizei de față. Mai mult, experiența recentă a arătat, surprinzînd oarecum, că pentru unii oameni "minciunile inofensive" sînt acelea spuse de albi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
treilea tip este minciuna "care favorizează o persoană, dar o defavorizează pe alta", însă din păcate nu există și un termen care să o definească. Cele care se deosebesc în întregime de minciunile parțial sau absolut binevoitoare sînt minciunile rău intenționate, acelea prin care autorul lor este favorizat în dauna celui păcălit. Majoritatea, dacă nu chiar toate minciunile care în exprimarea de fiecare zi sînt descrise în termeni negativi grave, răutăcioase, fatale etc. intră în această categorie. Un alt tip des
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
asupra minciunii trebuie luate în considerare ambele perspective, numite de Bok (1978:20-28) punctul de vedere al mincinosului și punctul de vedere al păcălitului. Eventualii mincinoși pricepuți pot fi dezarmați de victimele lor dacă acestea dovedesc istețime, și mincinoșii bine intenționați se pot trezi în situația de a fi considerați nesinceri și răutăcioși dacă înțeleg greșit percepția culturală sau individuală a păcăliților asupra naturii minciunii. Deși definiția dată de Bok se potrivește concepției multor autori, există și unii care nu sînt
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
păcăli; popoarele care nu au o elită de literați au, totuși, în schimb, o anumită percepție a trecutului și poate interveni o oarecare desincronizare între punctul lor de vedere și ceea ce s-a întîmplat cu adevărat, inclusiv datorită unei înșelătorii intenționate. În multe societăți lipsite de scriere existența anumitor ajustări sociale ia forma unei genealogii, iar încercările de a altera aceste ajustări se justifică prin necesitatea de a armoniza incompatibilitățile dintre prezent și acea genealogie. Falsificările sînt minciuni scrise, iar intenția
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se bazează pe ajutorul observatorului individual este plină de exemple de persoane indignate (Barnes 1980:70-72). Pe acest fond de relații ambigue între cei mai binevoitori anchetatori și cele mai cooperante persoane anchetate, cercetarea socială are și acte de înșelătorie intenționată. Cei care furnizează informațiile îi pot minți pe cercetători, iar cercetătorii, la rîndul lor, pe aceștia. Dacă există încredere reciprocă, atunci ei pot minți pentru a se proteja unii pe ceilalți, pe cînd, dacă încrederea lipsește, minciunile răuvoitoare sînt mai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este necesar", cînd de fapt (după cum mi-am dat seama mai tîrziu) nu aveau nici o intenție să acționeze astfel. De atunci, numeroși etnografi au atras atenția asupra diversității tipurilor de discurs specifice diferitelor comunități, și asupra variatelor resurse ale înșelătoriei, intenționate sau nu, pe care le posedă aceste tipuri (cf. Hendry 1989 și referințe). Chiar între societățile occidentale industrializate există diferențe în gradele în care minciuna este considerată justificabilă. În sondajele efectuate în Europa și Australia în 1981 și respectiv 1983
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
După cum spune Pleynet (1968:95; cf. Culler 1975:136; Pavel 1986:123): Într-adevăr, cuvinte de genul "roman", "poezie", prezente pe coperta unei cărți, sînt ceea ce (prin convenție) ne programează sau ne "orientează lectura". Roberts numește astfel de texte "ficțiune intenționată" și observă: Dacă scriitorul s-ar folosi de toate mijloacele posibile pentru a-l face pe cititor să uite avertismentul inițial, acest lucru nu ar afecta statutul de ficțiune intenționată al textului în ochii criticilor literari. (Roberts 1972:24) Semnalele
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sau ne "orientează lectura". Roberts numește astfel de texte "ficțiune intenționată" și observă: Dacă scriitorul s-ar folosi de toate mijloacele posibile pentru a-l face pe cititor să uite avertismentul inițial, acest lucru nu ar afecta statutul de ficțiune intenționată al textului în ochii criticilor literari. (Roberts 1972:24) Semnalele de avertizare de acest gen au fost stabilite prin convenție. De exemplu, fraza introductivă "A fost odată" nu este o afirmație legată de restul conținutului (cf. Macdonald 1954:169; Scriven
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
articolului (cf. Bailey 1991:103-114). Retorica lui Leach este în concordanță cu binecunoscuta remarcă a lui Lévi-Strauss (1970:6), că "această carte despre mituri este ea în sine un fel de mit"; însă nici Lévi-Strauss nici Leach nu iartă falsificarea intenționată a datelor etnografice. Încercarea de a combina domeniul realității cu cel al ficțiunii a fost împinsă mai departe prin referința la textele lui Carlos Castaneda. Aici nu avem de-a face cu un simplu exemplu de așa-zisă fraudă. Autenticitatea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
224-229), și se leagă mai puțin de începuturile științei moderne, apropiindu-se totuși de alchimie și astrologie (cf. Uberoi 1978). Moraliștii secolului al XX-lea au tendința de a aproba minciunile inofensive și pe cele sociale, în timp ce dezaprobă minciunile rău intenționate. Condamnarea fără nici o discriminare a tuturor minciunilor, care îi aparține lui Kateb (1980), este neobișnuită pentru acest secol. În ziua de azi, majoritatea criticilor acceptă faptul că unele minciuni sînt justificabile și chiar necesare. De asemenea, puțini oameni de rînd
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
păcăliți la acțiunile întreprinse de cei care îi înșeală. Langer (1972:163) susține că "nici un animal nu poate înșela, disimula, modifica informații sau inventa șmecherii în mod intenționat pentru a-și păcăli dușmanii". Ea își limitează discuția la subiectul "înșelătoriei intenționate", însă chiar restrînsă, teoria este negată de studiile asupra primatelor non-umane. Robert Mitchell (1986:21-29) a structurat o tipologie în care distinge patru feluri de înșelătorie, cu complexitate crescîndă. La un nivel mai primitiv descoperim plante și fluturi care înșeală
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
notează că această abilitate le poate folosi mai puțin maimuțelor sud-africane, care trăiesc în cete, decît le folosește cimpanzeilor, ale căror grupuri sînt mai fluide. Chiar și așa, există dovezi că maimuțele sud-africane se păcălesc unele pe altele în mod intenționat. Alături de talentul machiavelic și tot ceea ce el implică, abilitatea de a induce în eroare este facilitată de predispoziția imaginativă. Nu avem cum să știm în ce măsură au primatele non-umane înclinație spre fantezie, însă la oameni aceasta apare la o vîrstă fragedă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se întîmple un miracol" se vindecau mai repede decît cei care erau conștienți de riscurile reale. Acest lucru îi argumentează presupunerea că "pentru psihicul uman falsele iluzii sînt uneori mai avantajoase decît adevărul". Colson și Scheibe nu pledează pentru nesinceritatea intenționată, ci doar pentru o oarecare discreție în comunicarea adevărului. În alte contexte sociale în care încrederea absolută nu este un obiectiv, minciuna și înșelătoria pot fi tolerate și chiar necesare. În aceste contexte minciuna ar trebui folosită cu moderație, încît
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și puțin explorată alternativă este reprezentată de încercarea lui Schweller și Priess 1997 de a teoretiza instituțiile din interiorul perspectivei realiste). Realiștii sunt ceva mai puțin reticenți în a vorbi despre identități deși, de obicei, nu o fac în mod intenționat. Este cel mai evident în distincția realistă clasică dintre puterile de status quo și cele revizioniste sau sciziunea paralelă dintre realiștii structurali ofensivi și defensivi. Dar există multe alte exemple. A fi o "mare putere" înseamnă nu numai a avea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
al abordării Școlii Engleze, atunci când argumentează că rolul analistului este să înțeleagă lumea reală a politicii internaționale mai curând decât să emită preferințe morale; și că cei mai mulți membri ai Școlii Engleze se îndoiesc că statele chiar și cele mai bine intenționate ar avea voința politică, viziunea și competența de a crea o mai bună formă de organizare politică mondială (Mayall 2000). Este foarte posibil ca, dacă ar fi trăit, Wight, Bull și Vincent să fi aplaudat recentele încercări de a promova
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
se bucură acum de un grad mai mare de preponderență materială poate decât orice alt stat din istorie, și totuși, într-un spectru larg de problematici, se zbat să transfere acel avantaj material în influență politică susținută sau consecințe politice intenționate (ca opus la ideea de non-intenție). Puterea, se pare, este constituită și de factori non-materiali, mai ales de legitimitate, iar aceasta este condiționată la rândul ei de norme stabile sau emergente ale unei acțiuni drepte. Dezbaterea în cadrul Consiliului de Securitate
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
apelează cel mai des în schimbul polemic pentru că permite polemistului să-și atace adversarul cu propriile lui arme. Prin retorsiune, polemistul se folosește de cuvintele preopinentului pentru a le demasca, într-un fel sau altul, vulnerabilitatea (în planul moral, ca eroare intenționată, sau în cel estetic, ca mostră a ignoranței sau lipsei de talent). Polemistul știe că, selectând citatul, el decontextualizează automat unul sau mai multe enunțuri ale preopinentului, iar prin aceasta atentează la semnificația globală a discursului advers (în afară de cazurile când
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
comparația descalificante constituie figurile predilecte ale agresiunii. 3. Un alt pretext polemic îl constituie, pentru Arghezi, paralogismul adversarului, pe care îl amendează cu o malițiozitate ghidușă și inventivă. Deseori, în diacronia acestei polemici, Arghezi îi impută adversarului erori de raționament, intenționate sau nu, care, la rândul lor, devin mobiluri, pentru autorul Spinilor de hârtie, de a plonja în ficțional. În articolul mai sus citat, Arghezi desface și reface discursul advers, operând o conversie a registrelor: din cel grav, nostalgic și meditativ
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
retușele au tendința de a acoperi una din laturile piesei) sau abrupte (dacă unghiul se apropie de 900) (DEMARS, LAURENT 1992, 25-27). II.1.b.1. Clasa: Nuclee În clasa nucleelor am încadrat acele piese care prezintă urme ale aplicării intenționate a unei forțe mecanice în vederea detașării de așchii sau lame, prin care piesa capătă anumite caracteristici morfologice: prezența unui plan de lovire special amenajat (în cazul epuizării nucleului acesta poate să capete dimensiuni reduse) și prezența urmelor de desprindere lamelară
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
dimensiuni mici și formă alungită (mânere, ace, împungătoare). Cele mai probabile utilizări ale tăișurilor drepte și convexe par să fi fost tăierea, fierăstruirea, netezirea unei serii întregi de materiale. Variabila II: Retușele. Această variabilă trebuie luată în calcul, deoarece cioplirea intenționată a tăișului, pentru a crea o morfologie specifică a laturii utile, creează microfracturi care pot influența rezultatul analizei piesei: în unele cazuri, microfracturile rezultate în urma retușării pot fi confundate cu cele datorate utilizării piesei, de asemenea, până în acest moment, nu
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]