3,324 matches
-
prăbușită din punct de vedere politic cunoscuse o înflorire economică extraordinară. Această înflorire este amenințată acum de declinul care lovește vechile fundamente ale industriei sale; de asemenea, își amplifică ea însăși fragilitatea: creșterea sa sporește dependența pe care o implică interdependența. În sfîrșit, în momentul crizei culturale se anunță și o criză demografică, iar aceasta debutează în același timp cu criza economică. După puternica explozie a natalității din timpul războiului și de după război, care regenerează și întinerește populațiile europene, rata creșterii
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
modernității târzii și-au făcut loc tot mai mult exegezele hermeneutice, demersurile relativist-contextualiste, epistemologia sistemistă a complexității. Într-o atmosferă intelectuală antipozitivistă, câștigă teren abordările anti-descriptiviste, de factură eco-sistemică și comprehensivă. În opinia mea, eterogenitatea faptelor socio-umane purtătoare de sens, interdependența obiectului și subiectului cunoașterii și acțiunii, cunoașterea prin intuiție sintetică și experiență trăită, atitudinea empatică și responsabilizarea subiectului, sensibilizarea față de contextele ecologice, istorice și multiculturale, analiza contradicțiilor și asumarea paradoxurilor complexității socio-umane, preeminența analizelor calitative, fac din paradigma comprehensivă, cu
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
a rezolva disputele din interiorul unui partid. Panebianco (1988) vede instituționalizarea ca pe o "solidificare" a unei organizații politice, care devine "valoroasă în sine", iar supraviețuirea acesteia devine "scopul" adepților săi. Același autor folosește conceptele de autonomie și systemness (sau interdependență între subunități). Randall și Svasand (1999) consideră că termenul de systemness despre care vorbește Penabianco se suprapune cu conceptele de complexitate și coerență despre care vorbea Huntington, în timp ce autonomia este privită la fel de ambii autori. Janda (1980) nu consideră autonomia ca
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
criteriile apartenenței etnice, religioase, sau de neam, știința de carte etc. sunt câteva din elementele ce trasează direcțiile principale ale cercetării noastre pe tărâm demografic. Cel de-al doilea capitol, Mediul de locuire, urmărește să prezinte, plecând de la relația de interdependență dintre om și spațiu, modul în care băcăuanul a știut să creeze propriul habitat urban. Am căutat să evidențiem procesul de extindere a suprafeței orașului, zonele predilecte în care se cantonează diferitele etnii, arhitectura urbană, condițiile igienico sanitare, tendințele de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
viziune sau (b) pentru a desemna un obiect, în contextul căruia se spune ca recipientul percepe o viziune adică există o stare de lucruri, viziunea, de care recipientul devine conștient" (1993, pp. 59-60). Dacă am gândi cele două sensuri că interdependențe, am sesiza ca nou creată suprastructura semantica servește scopului inițial într-un mod satisfăcător. Totuși, această operațiune este doar una preliminară: clarificările lui Runzo sunt valide doar în cazul viziunilor empirice. Cele estetizate eludează, pentru moment, orice cadru de clasificare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și estetizata ale realității. M.H. Abrams elaborează o teorie incitantă privitoare la rotunjirea operei de artă în sfera literaturii vizionare, care poate fi aplicată și în cazul lui Blake. Întregul proces este definit de patru mari caracteristici, care sunt, desigur, interdependențe: "(a) Compunerea este bruscă, lipsită de efort și de anticipare. Poemul sau fragmentul este desăvârșit dintr-o dată, fără intenția prealabilă a poetului și în absență procesului de reflectare, respingere și selectare a alternativelor care intervine în mod obișnuit între intenție
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
gândirii umane, începând cu perioada copilului mic și continuând cu preadolescența, adolescența și etapa adultă. Se insistă asupra organizării activității de instruire și etapele parcurse de copil pentru a atinge o maximă eficiență. Ultimele capitole se axează pe relațiile de interdependență dintre educator-elev și elev-elev, fiind prezentate diverse tehnici și metode de învățare care pot fi utilizate în procesul educațional. Prof. Simona Chiron INTRODUCERE În zilele noastre, informațiile și cunoștințele se acumulează într-un ritm mai rapid decât a fost vreodată
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
esențială a învățării remarcată la toți experții dintrun anumit domeniu este abilitatea acestora de a monitoriza și regla propria înțelegere a informațiilor într-o manieră care să le permită adaptarea și flexibilitatea învățării. ÎNVĂȚAREA PRIN COOPERARE 1. Învățarea prin cooperare. Interdependența socială, modul în care rezultatele fiecărui individ al unui grup social influențează acțiunile celorlalți membri a condus la elaborarea teoriei învățării prin cooperare. În mediul educațional s-a observat că relațiile pozitive dezvoltate de către elevi pot schimba comportamentul psihologic al
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
educațional s-a observat că relațiile pozitive dezvoltate de către elevi pot schimba comportamentul psihologic al acestora și influențează calitatea activităților rezultate din participarea interdependentă a tuturor elevilor. Unul dintre elementele de bază care este necesar de introdus în clasă este interdependența pozitivă. Cooperarea conduce la acumularea de interacțiuni cu efect pozitiv pe măsură ce membrii unei echipe se încurajează, se sprijină, se consultă reciproc în procesul de învățare. M. Deutsch, cel care la începutul secolului al XX-lea a pus bazele teoriei învățării
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
acumularea de interacțiuni cu efect pozitiv pe măsură ce membrii unei echipe se încurajează, se sprijină, se consultă reciproc în procesul de învățare. M. Deutsch, cel care la începutul secolului al XX-lea a pus bazele teoriei învățării prin cooperare a clasificat interdependența socială, enumerând în cercetările sale trei tipuri de interdependență: pozitivă, negativă și inexistentă. Interdependența pozitivă (încurajează) se referă la grupurile de persoane care dezvoltă relații de sprijin, de lucru în echipă; atingerea obiectivelor comune depinde de reușita fiecărui participant. * Interdependența
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
echipe se încurajează, se sprijină, se consultă reciproc în procesul de învățare. M. Deutsch, cel care la începutul secolului al XX-lea a pus bazele teoriei învățării prin cooperare a clasificat interdependența socială, enumerând în cercetările sale trei tipuri de interdependență: pozitivă, negativă și inexistentă. Interdependența pozitivă (încurajează) se referă la grupurile de persoane care dezvoltă relații de sprijin, de lucru în echipă; atingerea obiectivelor comune depinde de reușita fiecărui participant. * Interdependența negativă se caracterizează în primul rând pe o atmosferă
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
se consultă reciproc în procesul de învățare. M. Deutsch, cel care la începutul secolului al XX-lea a pus bazele teoriei învățării prin cooperare a clasificat interdependența socială, enumerând în cercetările sale trei tipuri de interdependență: pozitivă, negativă și inexistentă. Interdependența pozitivă (încurajează) se referă la grupurile de persoane care dezvoltă relații de sprijin, de lucru în echipă; atingerea obiectivelor comune depinde de reușita fiecărui participant. * Interdependența negativă se caracterizează în primul rând pe o atmosferă de competiții, de opoziții, acțiunile
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
interdependența socială, enumerând în cercetările sale trei tipuri de interdependență: pozitivă, negativă și inexistentă. Interdependența pozitivă (încurajează) se referă la grupurile de persoane care dezvoltă relații de sprijin, de lucru în echipă; atingerea obiectivelor comune depinde de reușita fiecărui participant. * Interdependența negativă se caracterizează în primul rând pe o atmosferă de competiții, de opoziții, acțiunile de obstrucționare reciprocă în atingerea scopurilor fiind frecvente. * Interdependența inexistentă apare în grupurile în care fiecare coechipier lucrează individual, independent și fără să fie interesat de
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
care dezvoltă relații de sprijin, de lucru în echipă; atingerea obiectivelor comune depinde de reușita fiecărui participant. * Interdependența negativă se caracterizează în primul rând pe o atmosferă de competiții, de opoziții, acțiunile de obstrucționare reciprocă în atingerea scopurilor fiind frecvente. * Interdependența inexistentă apare în grupurile în care fiecare coechipier lucrează individual, independent și fără să fie interesat de concluziile la care au ajuns ceilalți. Frații Johnson au clasificat învățarea și au făcut referire la trei tipuri de învățare: prin cooperare, prin
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
răspuns ursitoarea. Și să știi - a adăugat Nino, după ce a stat puțintel pe gânduri - că în toată vremea de zece ani pe pământ, ai să fii supus la toate necazurile, slăbiciunile și ticăloșiile pământenilor. I. 5 Relația predicativă sau de interdependență Relația predicativă sau de interdependență se stabilește între doi termeni; fiecare depinde de celălalt. Primul termen poate fi subiect sau propoziție subiectivă; al doilea termen poate fi predicat verbal, predicat nominal sau verb copulativ și propoziție predicativă. Combinațiile sub care
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
a adăugat Nino, după ce a stat puțintel pe gânduri - că în toată vremea de zece ani pe pământ, ai să fii supus la toate necazurile, slăbiciunile și ticăloșiile pământenilor. I. 5 Relația predicativă sau de interdependență Relația predicativă sau de interdependență se stabilește între doi termeni; fiecare depinde de celălalt. Primul termen poate fi subiect sau propoziție subiectivă; al doilea termen poate fi predicat verbal, predicat nominal sau verb copulativ și propoziție predicativă. Combinațiile sub care pot apărea acești doi termeni
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
drept un raport sintactic special, de un tip aparte, identificabil numai în cazul celor două părți de propoziție în cauză (eventual și al propozițiilor corespunzătoare, în frază). Majoritatea cercetătorilor văd în raportul sintactic dintre subiect și predicat o relație de interdependență, numită fie ca mai sus, fie relație de dependență (determinare sau subordonare) reciprocă, relație de inerență (sau de implicație), relație predicativă. Cei care consideră, explicit sau implicit, că în limba română se poate vorbi numai de 2 tipuri de relații
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
fie relație de dependență (determinare sau subordonare) reciprocă, relație de inerență (sau de implicație), relație predicativă. Cei care consideră, explicit sau implicit, că în limba română se poate vorbi numai de 2 tipuri de relații sintactice (subordonarea și coordonarea) încadrează interdependența la subordonare, ca o specie a acesteia. Aceasta este interpretarea dată de Gramatica limbii române, unde se afirmă că „raportul dintre cele două părți principale de propoziție se încadrează tot în categoria raporturilor de determinare sau de subordonare, deși acest
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
destul de deosebită: determinarea dintre subiect și predicat este oarecum reciprocă, ea are aspectul unei corelații de inerență, ceea ce se oglindește și în modul de definire a părților de propoziție respective”. De aceeași părere este și Ecaterina Teodorescu, care privește problema interdependenței dintre cele două părți principale de propoziție sub aspectul restricțiilor de ordin formal pe care și le impun unul altuia subiectul și predicatul, arătând că subiectul cere predicatului să se acorde cu el în număr și persoană, iar predicatul cere
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
o mai poate vedea peste două zile.). Autoarea ajunge la concluzia că „din punct de vedere formal, gramatical, subiectul și predicatul se domină, așadar, reciproc, cu alte cuvinte sunt interdependente (cf. Sextil Pușcariu, Limba română, 1940, p. 156). Și dacă interdependența înseamnă dependență mutuală, înscrierea relației subiect-predicat la subordonare, ca un tip al acesteia (cf. Louis Hjelmslev, „La notion de rection”, în „Acta linguistica”, I, 1939, 1, p. 20), se dovedește a fi întemeiată”. În ceea ce privește acordul în persoană al predicatului cu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Cine se scoală de dimineața, departe ajunge, nu și pentru celelalte tipuri (Se pare că va ploua, Se zice că va ploua, Bine că nu plouă, E necesar să plouă, Dacă bate vântul înseamnă că n-o să plouă etc.). Ideea interdependenței dintre subiect și predicat apare și în altă lucrare a aceleiași autoare, unde se afirmă că înscrierea relației subiect-predicat la subordonare impune distingerea mai multor tipuri de dependență: determinarea = dependență unilaterală și obligatorie, interdependență = dependență bilaterală și obligatorie și constelația
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
că n-o să plouă etc.). Ideea interdependenței dintre subiect și predicat apare și în altă lucrare a aceleiași autoare, unde se afirmă că înscrierea relației subiect-predicat la subordonare impune distingerea mai multor tipuri de dependență: determinarea = dependență unilaterală și obligatorie, interdependență = dependență bilaterală și obligatorie și constelația = dependență facultativă cf. L. Hjelmslev, loc. cit.). Interdependență este întotdeauna, arată autoarea, raportul dintre subiect și predicat, ca și raportul dintre regentă și o subiectivă de tipul: Cine-și pune boii în cârd cu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
altă lucrare a aceleiași autoare, unde se afirmă că înscrierea relației subiect-predicat la subordonare impune distingerea mai multor tipuri de dependență: determinarea = dependență unilaterală și obligatorie, interdependență = dependență bilaterală și obligatorie și constelația = dependență facultativă cf. L. Hjelmslev, loc. cit.). Interdependență este întotdeauna, arată autoarea, raportul dintre subiect și predicat, ca și raportul dintre regentă și o subiectivă de tipul: Cine-și pune boii în cârd cu dracu' îi scoate fără coarne, pe când în cazul unui enunț ca: Se spune că
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
obligatorie, pentru că în enunțuri ca ultimul citat cele două propoziții nu s-ar presupune reciproc, ci „numai prima o cere în mod necesar pe a doua”. Neajunsul principal al teoriei că subiectul și predicatul se află într-un raport de interdependență, văzut ca subordonare reciprocă, așa cum apare la autorii discutați mai sus, este acela că subiectul și predicatul sunt considerate, amândouă, părți principale de propoziție, cu argumentul că ele reprezintă „minimul necesar pentru existența unei propoziții”. Aceasta înseamnă că nu se
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
dovedește a fi numai predicatul, deci, în funcție de acest criteriu, „numai predicatul poate fi considerat parte principală de propoziție”. Cercetătorii care afirmă că în limba română există mai multe tipuri de raporturi sintactice, „nu numai coordonarea și subordonarea consideră relația de interdependență dintre subiect și predicat un raport aparte, diferit atât de coordonare, cât și de subordonare”. Astfel, V. Șerban, vorbind de 5 raporturi sintactice, numește relația sintactică subiect-predicat raport de interdependență, cu precizarea următoare: „În aceeași măsură în care predicatul depinde
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]