75,302 matches
-
că mai există și posturi de televiziune și de radio care prezintă știri, înainte de a trece la analize și la interpretări. Cînd începi să te joci cu știrea, interpretînd-o așa cum îți convine, poți face pe plac cititorilor care așteptau această interpretare, dar cu siguranță că începi să-ți pierzi creditul chiar și față de ei. ROMÂNIA MARE, săptămînalul care a avut la un moment dat cîteva sute de mii de exemplare tiraj, mistificîndu-și cititorii, acum nu mai izbutește să fie ce a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16832_a_18157]
-
nici asupra valabilității în sine a recenziei d-lui Codreanu. De altfel, mi-am propus cu totul altceva. Dl Codreanu pornește de la ideea că în reconsiderarea biografiei eminesciene s-ar fi produs, în deceniul din urmă, o cotitură spectaculoasă, prin interpretarea complet nouă a ultimilor șase ani din viața poetului. Pionierii (sau deschizătorii de drum) ar fi, în afara d-lui Codreanu însuși, d-nii N. Georgescu, O. Vuia, Ion Filipciuc și, acum, Călin L. Cernăianu. La ce fel de cotitură se referă
Politizarea bolii lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16815_a_18140]
-
Dan Mănucă amestecă un determinism biografic facil cu planul literaturii (model impus de Nicolae Iorga și G. Călinescu), eroare pe care nu o mai credeam posibilă la sfîrșit de mileniu. După ce inventează acest restrîns vocabular critic, Dan Mănucă trece la interpretare. Din păcate, aceste cuvinte cu încărcătură poetică și filosofică nu au adus nimic nou în planul analizei. Spre exemplu, persistă ierarhizarea genurilor literare: "Pînă la monologul grav, din Odă (în metru antic) mai este cale îndelungată. Acum este preferat dialogul
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
găsit, odată pentru totdeauna, și contextul și peretele. Le-a găsit sau i s-au fost găsit, nu mai contează. Iar rolul său - veșnic - are infinite nuanțe și variațiuni. Căci mereu mai vine cîte un exeget-regizor, care schimbă lucrurile, prin interpretare. Cred că acestea sînt momentele de fericire personală ale frescei, care, de catharsis, strălucește. Un pendant pentru seninătatea căreia-i e hărăzită ab origine și pe care e sortită s-o reverse asupra noastră. De care ea însăși s-ar
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
consum, care sunt mai dense decât tot ceea ce scriu în mod curent diverși umoriști, foiletoniști și publiciști, dar nu se ridică la valoarea prozei sale din tinerețe. Vedem, cu o strângere de inimă, cum o vioară Stradivarius este folosită pentru interpretarea muzicii ușoare. Nimic în plus, nimic în minus în volumul Povestiri alese sunt incluse piesele de rezistență ale creației lui Ioan Groșan, acelea la care autorul însuși se întoarce - ne imaginăm - cu nostalgie când vrea să-și evalueze performanțele de
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
învățării defectuoase în care componenta principală o reprezintă memorizarea și care continuă să fie cultivată în învățămîntul de toate gradele) i se subordonează și capitolele de Comentarii, în care autoarea atrage atenția asupra situațiilor ambigue, a chestiunilor dificile, a posibilității interpretărilor multiple și, în unele cazuri, a soluțiilor divergente. Atît prin "cerințele" cuprinse în diversele teste, cît și, mai ales prin rezolvările explicitate și comentariile care le însoțesc, lucrarea Gabrielei Pană Dindelegan propune reflecției profesorilor de limba română o bogată informație
"Gramatica" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16836_a_18161]
-
critice, în orice caz al unei viziuni culturale sau științifice? Familiar cu imensul volum de texte eliadești - mai puțin cunoscută fiindu-i beletristica lui Eliade, exceptînd traducerile din engleză și franceză - , Bryan Rennie subliniază diferența calitativă dintre diversele moduri de interpretare ale operei gînditorului și scriitorului: "demersul radical critic, iconoclast al multor contemporani poate prea lesne să împiedice înțelegerea subtilităților fundamentale ale unui gînditor talentat, printr-o țesătură de obiecții liliputane. Pentru a pătrunde pe deplin gîndirea unui hermeneut ca Eliade
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
Pe de altă parte, discutarea unei opere propriu-zise, dar și a unei meta-literaturi exclusiv pe criteriul modei (literare, culturale, academice ș.a.m.d.) nu implică întotdeauna utilizarea instrumentelor celor mai adecvate înțelegerii ei. Mai ales că, așa cum arată Rennie, în interpretările operei lui Eliade și-a făcut loc, deja, destul subiectivism. Volumul își propune să pătrundă "sensul implicit al religiei" prin discutarea temelor și motivelor operei eliadești, care astfel pot deveni operante pentru cei interesați de istoria culturii sau disciplinele înrudite
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
benzi desenate cu principalele idei ale respectivilor). Trebuie precizat că Panofsky nu face nici un efort pentru a simplifica un demers care se anunță oricum destul de complicat. Și cu toate acestea, prin nu se știe ce ecuație alchimică, plumbul împovărător al interpretărilor ermetic savante se va transforma în aurul unei cunoașteri luminoase, directe, solare (operație de natură să înlăture, pe de altă parte, și anumite clișee pripite despre un Ev Mediu tenebros și însângerat). Panofsky își nuanțează plin de elan discursul, dar
Cartea rotundă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16860_a_18185]
-
lui Maiorescu. Profesorul Vianu, și el era în felul lui un maiorescian, marele meu model, marele meu profesor. Socot că pentru ei profesoratul era un apostolat, pentru ei exemplaritatea era nu numai intelectuală. Era și de gestică, de ținută, de interpretare morală a fenomenelor, de care se ocupau în ramura respectivă, fie că era filosofie, istorie, literatură comparată. Această capacitate a unei pedagogii de natură superioară e pe cale de dispariție. Nu mai știu în ce măsură, acum sînt departe de învățămîntul superior, legătura
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
una din scrierile sale, Wagner a indicat în amănunțime cum dorește să-și vadă înscenată opera, sugestii care pot fi urmate îndeaproape, cu rezultate foarte bune. Ceea ce se petrece și în spectacolul vienez, semnat de Wolfgang Zörner. Deschis unor multiple interpretări, textul wagnerian a fost citit ca dramă socială, ca poveste fantastică sau întrupare a eternului conflict dintre artistul creator și mediu. Așa cum l-am perceput, spectacolul de față propune o altă lectură: oameni oarecari, ce obișnuiau să povestească o legendă
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
mai fecunde ale literaturii române și anume simbolismul. Capetele lui de afiș, Lucian Blaga, și, respectiv G. Bacovia, încorporate odată pentru totdeauna în galeria marilor simboliști, se bucură de o atenție proaspătă. Recitirea operei lor cu efectul direct perceptibil în interpretări de dată relativ recentă - a dus la rezultate remarcabile, demne de semnalat, mai ales dacă știm și vrem să vedem în ele o dovadă de înnoire a codurilor de lectură. Îndepărtarea de teze depășite grație mutațiilor petrecute la nivelul înțelegerii
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
expresionismul) dar și de valoroase contribuții semnate, în timp, de George Gană, Dan C. Mihăilescu, Marin Mincu, Dinu Flămând a prelucrat, dacă se poate spune așa, un număr important de sugestii și de deschideri. Mai ales de fecunde deschideri datorate interpretărilor propuse anterior, în perioada interbelică, de nume cu autoritate în epocă. Mă refer în mod special la Alice Voinescu, Ion Sîn-Georgiu, Petru Comarnescu, Ion Marin Sadoveanu, O.W. Cizek, Tudor Vianu. Din dezvoltarea tuturor punctelor de vedere exprimate de atîția
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
creativitate oferită. Apoi în orientarea ce caută să trezească omenescul. Nu să-l exaspereze pentru ca, apoi, să deregleze tribulații interioare, prefăcînd suportabilul în insuportabil. Aceasta întrucît privește ideologia literară. Pe de altă parte un efect de distanțare de clișeele vechilor interpretări se impune și la nivelul înțelesurilor metaforice. Căci diferența între simbolism și expresionism nu este decît marginal terminologică. În realitate simbolismul ornamentează realul, supralicitează imagistic (pînă la incantație) posibilitățile limbajului, pe cînd expresionismul înclină spre grotesc și disonanță, altfel spus
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
o dispersare... polarizantă. Și radicalizantă. Procesul la care ne-am referit nu are limite. Sîntem tot mai preocupați, cel puțin în materia de redefinit a moștenirii literare, să nu lăsăm în suspensie mutații ce intervin ca rezultat al conviețuirii vechilor interpretări cu nevoi de clarificare reclamate de noile conexiuni culturale. Disciplină totalizantă, istoria literară s-a obișnuit cu reconsiderările. Nu sînt acestea exerciții de școală, mici variante la o normalitate a instanțelor critice. Pentru a fi convingătoare să le privim drept
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
preocupările au rămas centrate totuși pe Europa, mai ales pe zona centrală și sud-est europeană unde materialul muzical de sorginte etnică este încă vital. Cele două teme propuse spre discuție au avut ca idee centrală transformările stilistice ale repertoriului și interpretării, privite într-o optică diacronică și întrebările pe care acest fenomen le ridică: mecanismele producerii lui? cine îl induce? de ce? ce rămâne și ce se pierde în acest proces? cum apare un vocabular nou, cum dispare cel vechi? relația cu
Întâlnirea de la Innsbruck by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16917_a_18242]
-
ales că am întîlnit-o și la alți gînditori contemporani. Mai greu îmi este să înțeleg de ce socotește Lipovetsky că ea e valabilă doar în cazul femeilor. Pentru că, istoric, vorbind, ele au fost implicate într-un permanent proces de construcție și interpretare identitară, în vreme ce bărbații, trăind într-o lume care le-a respectat dintotdeauna dreptul la identitate și independență, ajung să ia drept de la sine înțeleasă, și prin urmare să ignore, identitatea personală ca formă de sistematică negociere a relației cu Celălalt
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
mare,/ uitîndu-te la televizor, într-o mulțime de oameni străini./ Aveai gleznele lipite./ Eram tînăr și voiam să scriu pentru tine/ o poezie de dragoste./ Îmi părea rău că nu sînt Eminescu/ sau măcar Sadoveanu,/ să-ți spun, într-o interpretare de neuitat, Sara pe deal./ Era toamnă./ Aveai părul strîns./ Nu te văzusem niciodată cu părul strîns./ Am coborît scările,/ cu ochii lipiți de gleznele tale încrucișate/ și n-am avut nici atunci curaj să-ți spun că te iubesc
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
care vine ar putea aduce la putere în România exact pe aceia care au fost dușmanii declarați ai "fenomenului" cît și autorii ascunși ai violențelor din 13, 14 și 15 iunie 1990 și așa se explică mulțimea de variante și interpretări, așa se explică inflația de ipoteze asupra unor fapte extrem de clare. Aruncarea în "relativ" înseamnă în acest caz aruncarea în "derizoriu". Este de fapt un îndemn la uitare, o uitare care să... capete. Ar fi destul de interesant să ne amintim
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
Constantin Lupescu, Victor Giurescu, Daniel Beșleagă, Dan Grigoraș. Dramatizînd pirandellian indicațiile regizorale ale lui Roberto Mazzuco, tot ea a inițiat o colaborare între teatrele Act și Inexistent, palpitanta comedie Cum se face... (pentru care Antoaneta Zaharia a primit Premiul de interpretare). Împreună cu Patrizia Barbuiani, elvețianul Markus Zohner a propus HA!HAmlet - o lectură semipantomimată a capodoperei shakespearene, temerarul experiment trădînd însă o limitată capacitate de invenție (precizia și rigoarea fiind însă profitabile la workshop). Regizat de Harald Demmer la Theater im
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
pe scenă știind că joacă rolul perdantului. Pur și simplu mă urmărește acest Raspliuev al lui Valentin Uritescu, căruia actorul i s-a dăruit total și pînă la capăt! Din păcate, personajul cel mai static devine Krecinski însuși care, în interpretarea lui Costel Constantin, nu atinge nici dimensiunea spectacolului (care merge pe o acumulare individuală de tipuri de energie), nici cea a personajului din text. El joacă cu o anumită detașare, rece, tehnic, fără emoție, nelăsînd să se întrezărească combustia interioară
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
realitate, următoarea concluzie fără drept de apel: "Asistăm la cezarizarea unui contabil". Anticomunist, antifascist și antinazist, Pessoa respinge noua dictatură, dar acceptă principial dictatura ca factor temporar de ordine. Diferența foarte evidentă între doctrina ce dezvăluie posibilități de speculație și interpretare frizând paradoxul și sofismul, și istoria contemporană poetului portughez, creează o tensiune intelectuală pe care însuși Pessoa o resimte atunci când face critica sistemelor sociologice care "organizează conceptual o materie atât de fluctuantă ca istoria și viața". Textele lui Pessoa sunt
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
valabile. Dl. Sorin Alexandrescu socoate că, de fapt, cea mai potrivită cale de a înțelege, în epocă, Junimea e de a o considera ca fiind un grup de presiune culturală și politică asupra timpului. Ca exeget al junimismului, cred că interpretarea e corectă, reflectînd, bine, situația. Sigur, și ca un cenaclu literar, și (din 1871-1874) ca grup politic, Junimea a exercitat o astfel de presiune asupra ideologiei și a culturii (literaturii) epocii. Cei doi factori, cu rol de spiritus rector, au
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
unei realități contradictorii și pluraliste, frământate de forțe opuse." Și iată, în sfârșit, modul ingenios în care este sesizat textualismul paginilor autobiografice ale lui Leiris: "L'âge d'homme ne arată că schimbările din viața noastră încep o dată cu schimbările în interpretarea semnelor prin care ne situăm, ne proiectăm și ne înțelegem pe noi înșine. Autobiografia trece astfel de la o elucidare de sine efectuată în termenii complexului oedipian, al vinovăției metafizice sau prin intermediul diferitelor măști literare la o elucidare ce tinde să
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
amintește de marile construcții simfonice ale clasicismului. Observat pe această direcționare, Schubert poate fi înțeles ca fiind atașat mai mult liniei clasice și mai puțin drept un precursor al simfonismului romantic. În zonele de graniță dintre epocile de creație, asemenea interpretări devin ele însele creatoare. Fapt admirabil probat de Cristian Mandeal. Inexplicabilă a apărut, în schimb, orientarea pe aceeași direcție, privind realizarea unei simfonii de tinerețe semnate de părintele simfonismului clasic vienez, de Haydn însuși, anume Simfonia a VI-a, "Dimineața
Între tradiție și originalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17043_a_18368]