2,606 matches
-
precum și altele semnate de Z. se plasează atât prin sensibilitate, cât și prin mijloacele de expresie în climatul liric de la începutul secolului al XX-lea, mai precis în sămănătorism. Notele definitorii sunt sentimentalismul nud, sinceritatea spontană, prea puțin transfigurată, inocența involuntară, rostirea directă, fără căutări stilistice și nu rareori diluția verbală. Concurând-o parcă pe Maria Cunțan, poeta se destăinuie ca într-o corespondență particulară versificată, amintindu-și clipe de intimitate: „Atunci strâns în brațe-ntâia oară, / Te-aș fi certat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
partitură, cu un vechi antrenament la limba de lemn. Gradul său de competență lexicală nu depășește decît accidental acest nivel. Într-un autoportret postat pe site-ul Ministerului Culturii, dl Iorgulescu folosește căznit, stilul înalt, într-un fel de parodie involuntară care te înveselește cînd autorul vrea să fie grav și te face să ridici din umeri cînd încearcă să fie spiritual. Din acest autoportret se vede că dl Iorgulescu are ceva cu intelectualii despre care scrie așa: Teoretic, intelectualii, trăiesc
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
au luptat cu morile de vânt ale tehnicii, toate puse în mișcare direct de „artiste” sau cu ajutorul unor frânghii, însoțite de muzica de fond sau creând cu instrumentele „muzica” pe care o poți auzi adesea pe un șantier. O parodie involuntară a fost piesa Series, a dansatorului Marco Milic (RS), începând de la costumul dorit șocant, dar de prost-gust și continuând cu calupurile de mișcare la nivel de dans de grădiniță, a căror legătură cu subiectul abordat era complet nulă. În fine
eXplore dance festival (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4211_a_5536]
-
autor-naratori-personaje, fiecare dând vina pe celălalt. Naratorul este necreditabil, personajul e, bietul, o creatură de hârtie, iar autorul, orice ar spune critica răuvoitoare, are teme majore. Să citim atunci romanul nu pentru valențele lui de expresivitate (aceasta fiind mai degrabă involuntară), ci pentru episoadele formării și deformării unei tinere provinciale, în malaxorul Capitalei. Sabina Seni trece prin întâmplări și experiențe care o fac să se simtă o pasăre pe sârmă. În autobuzul supraaglomerat, un tânăr libidinos i se lipește de trup
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
nivelul maxim al chiriei lunare nu poate depăși 25% din venitul net lunar pe familie. Dl Petre C. , Jimbolia. Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită. Minorul sub 14 ani nu răspunde contravențional. Pentru contravențiile săvârșite de minorii care au împlinit 14 ani, minimul și maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârșită
Agenda2004-30-04-dialog () [Corola-journal/Journalistic/282680_a_284009]
-
Poțiunea” new-yorkeză, administrată noului sosit încă de pe puntea vaporului, operează instantaneu. Alungat de acasă pentru bunul motiv că s-a lăsat sedus de o servitoare de treizeci și cinci de ani - o oarecare Johanna Brummer - care i-a făcut un copil, protagonistul involuntar al Americii își rememorează evenimentele fără urmă de patos ori de regrete. În ziua „accidentului”, femeia l-a încuiat în camera ei, i-a încolăcit gâtul și l-a dezbrăcat țipând „Karl, o Karl al meu !” - drept pentru care, incomodat
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
mai solemn de admirație din partea unui discipol. Ca o pedeapsă, nici nu l-am mai văzut vreodată.”7 Oricât de frumoasă și de impresionantă, această extraordinară declarație de dragoste literară poate părea neverosimilă în datele ei concrete. Mircea Cărtărescu, imitator involuntar al lui Dimov? Și totuși, luăm volumul Totul, publicat de Mircea Cărtărescu în 1985, deschidem prima pagină și citim: „Peste Bucureștiul cu ziduri și glorii/ răsăriseră sorii :/ era cîte un soare de jasp și zăpadă/ peste fiecare fantomatică stradă,/ cîte
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
a ilustra puterea contraexemplului (pp. 132 - 133). Ne putem întreba acum ce deosebește, fundamental, descinderile recuperatoare ale lui Răzvan Voncu printre textele cu alură confesivă din Evul Mediu românesc de acelea întreprinse de Eugen Negrici în volumele din seria Expresivității involuntare. Diferența e netă. Voncu lasă deoparte determinările formale de orice fel (inclusiv stilistice sau lingvistice, ceea ce-l ajută, ușor sofistic, să poată discuta și autori care nu au scris în română), privilegiind în schimb ramificațiile ideatice. Farmecul anumitor formulări fericite
O sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4032_a_5357]
-
de aceea a operei prima, Luis Landero introduce o tramă abil constituită după sistemul vaselor comunicante. Recuperarea trecutului, în care traiectoria vieții naratorului protagonist se intersectează cu destinele altora, produce o narațiune fragmentară, în acord cu dinamica memoriei voluntare și involuntare. Pasajele pe această temă includ scurte descrieri, portretizări, scene și dialoguri care susțin ritmul alert al acțiunii și introduc note comice proprii farsei, de la ironie pînă la grotesc, în tradiția romanelor picarești sau esperpento-urilor lui Valle-Inclán, alături de aluzii și comentarii
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
unei stări de spirit care, la scara istoriei, s-a dovedit perdantă. Privirea lui Moldovan, dimpotrivă, caută să se desprindă de cel care scrie și să îi cuprindă pe ceilalți, ceea ce face ca subiectivitatea sa să fie, paradoxal, mai degrabă involuntară. Ca „literatură", textul lui Grigore Lăcusteanu este desigur superior, dar, pentru cititorul cu un anume grad de cultură, nici discursul latinizant al lui Vasilie Moldovan nu e lipsit de mici „acadele" culturale și stilistice, dintr-un alt registru intelectual decât
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
șunt astăzi nenumărate fruntașe în producție, nenumărate stahanoviste. Femeile, la rînd cu bărbații, construiesc socialismul. Și Iorgu Iordan nu găsește alt citat mai potrivit decît acesta că acine crede la muiere, bage-i-se dracu-n pielea" (82). Culmea umorului involuntar și eliptic mi se pare însă atinsă în constatarea: "La cuvîntul cretin am suprimat la corectura o trimitere care era direct o provocare" (78). Un referat "strict confidențial" din 1952, reprodus în același volum (p. 95-97), oferă interpretări și mai
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
publicat apoi câteva culegeri de beletristică în format poket book, cu note și comentarii. În prezent, e deja inițiată seria intitulată Mansarda lui Mircea Eliade, în încercarea de a acoperi aria lecturilor sale și autorii care i-au fost mentori involuntari. Seria a fost deschisă de romanul lui Samuel Butler, The Way of All Flesh (Și tu vei fi țărână, în traducerea românească, n.tr.), însemnând, în același timp, și descoperirea unui autor încântător, până acum necunoscut în Rusia. O altă
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
cuvântul sau cu gândul. Niciodată cu fapta. Ce rezultă în urma acestei absențe nu e însă lirism, ci epură. Din poezia actualității, Caius Dobrescu îndepărtează lestul modei (narațiune, biografism, minimalism, tranzitivitate) ajungând la, cum să zic, modernitatea premodernilor. O modernitate, sigur, involuntară la ei, dar deliberată în Odă liberei întreprinderi. Că autorul Odei optează pentru o specie clasică, nu-i, așadar, întâmplător. Se întoarce la trecut refăcând etapele prezentului. Chiasmul acesta, el îl rezolvă prin calea de mijloc, scurtcircuitând tocmai punctul de
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
de dragoste pe obraz,/ dar cum totul nu poate fi decît o iluzie în aceste vremuri de criză,/ le privesc trecînd spre cimitir/ ca versurile acestea așezate în poem ca într-un mormînt" (Pe vremuri de criză). Visul e "poezie involuntară", după cum îl caracterizează Jean Paul, așadar o poezie "existențială", pe care, nu fără o nuanță ironică, Gellu Dorian o cultivă ca un alibi al unui lirism ce, de regulă, se nutrește vorace dintr-o existență decepționantă, apoetică. Gellu Dorian: Poesia
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
ambiguitățile. În română, a deservi și deservire sunt termeni destul de specializați, folosiți cu precădere în contexte descriptiv-tehnice (foarte frecventă e sintagma personal de deservire). Pentru sensul negativ nu se folosește substantivul deservire, ci deserviciu. Formele verbale pot produce însă ambiguități involuntare sau echivocuri voite, ca în enunțul „Serviciile secrete românești au deservit puterea politică” (contributors.ro). Cele două verbe a deservi sunt împrumuturi din secolul al XIX-lea; în Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, Tomul I, partea a 4- a
Deservire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5403_a_6728]
-
ne-a supus Imperiul Răului, cel totalitar? E aproape sigur că pîrghiile conștiinței barzilor apocaliptici ai literelor noastre postbelice, de la Ion Caraion și A. E. Baconsky la Ioan Alexandru și Dan Damaschin, sînt puse în mișcare (fie și într-una involuntară, decelabilă în mod obiectiv, în transluciditatea psihiei) de trauma produsă de flagelul în chestiune. Ca și în culegerea sa precedentă, Mircea Măluț se arată obsedat de margine. E marginea impusă prin halucinantul dirijism orwellian, o limitare crunt artificială a condiției
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
dificilă. (Z. Ornea constată cu mâna lui acest inconvenient.) Definite prin extaz continuu, acestea sunt lipsite de o minimă coerență programatică. Doctrina însăși se încheagă tatonant, mai degrabă din reacții spontane decât din legități. Legionarismul e liric, scria (cu umor involuntar) unul din apologeții mișcării. Pe cale de consecință, formarea sufletelor în spirit gardist reprezintă un act artistic în sine: De vreme ce legionarismul era considerat, el însuși, făuritor de artă, gazetari fără duh ajungeau să creadă că militanții de frunte ai mișcării de
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
decît împrumutînd optica prezentului. E ca atunci cînd povestești istoria turnînd-o în tiparele schemelor actuale. Procedeul ia naștere în două feluri: fie prin preluarea deliberată a mentalității dominante - caz în care spiritul oportunist dă regula jocului - fie printr-o molipsire involuntară, iscată de o contagiune colectivă - caz în care, chiar mînat de bune intenții, autorul intonează un refren ce i-a fost sugerat subliminal. În ambele situații, concluzia ce se desprinde e aceeași: nu există discurs despre trecut care să nu
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
vorbim de marea pierdere «în adîncime»: circulația ideilor propulsoare și fertile e grav amputată iar o carte de valoare riscă să fie frustrată de ecoul cuvenit”. Din care pricină critica literară se vede nevoită a opera parțial, prin omisiuni frecvent involuntare. Asta pe de o parte. Iar pe de altă parte, remarcăm că lacunele comunicării, “enclavizarea”, favorizează provincialismul, id est ignoranța, veleitarismul, confundarea mergînd pînă la ridicol a valorii cu nonvaloarea. În mica provincie înfloresc valorile minore hiperbolizate printr-o retorică
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
literaturii fără valoare s-ar mai putea numi "Amorul e un lucru foarte mare" - cugetare scrisă în album de un personaj al lui G. Topîrceanu, Guță Popândău. PRACTICAREA OBSCURITĂȚII. Textele care rezultă (poezie, proză, eseistică), lipsite până și de umor involuntar, nu vor fi descifrate niciodată de nimeni, dar nici nu vor trezi dorința de a fi descifrate: "inexistența bruscă a realului nici o culoare nici un tu de conivență trăirea nonsensul voluptatea luxului la antipod ci miezul ni se contractă o să explodeze
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
devenind o oglindă a vieții românești (bucureștene în primul rând) în perioada interbelică. Sunt trecute în revistă idei ale unor intelectuali de primă mână, întâmplări și replici menite să lumineze caractere, vorbe pline de înțelepciune, dar și "perle" de umor involuntar, fapte diverse și simple anecdote. Toate au ca efect, în final, retușarea sensibilă a imaginii noastre despre anii interbelici, introducerea fiorilor existenței reale în îmbătrânitele fotografii alb-negru. Multe dintre problemele presei interbelice sunt de mare actualitate în jurnalismul de astăzi
Parfumul anilor interbelici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7665_a_8990]
-
a adus faimă orașului. Anual, peste 30 000 de vizitatori admiră locurile unde s-au petrecut scenele descrise în Să ucizi o pasăre cântătoare. Mesajul generos al cărții e însă grosolan compromis de procesul ce o are drept eroină (probabil involuntară) pe Harper Lee. Din sumele obținute pe biletele de intrare, precum și din vânzarea de fotografii și obiecte ce evocă lumea romanului sunt plătiți - cât se poate de modest - câțiva cetățeni ai urbei. În caz că acuzatorii vor câștiga procesul, analele vor înregistra
Să nu crezi o pasăre cobitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2373_a_3698]
-
este altul decât cel pe care am crede că ni-l amintim și pe care memoria voluntară îl expune întocmai cum pictorii fără har pictează în culori care trădează realitatea" (...) "Sunt de părere ca artistul să apeleze numai la amintirile involuntare ca materie primă a operei sale" - fac parte din Corespondența adresată lui Antoine Bibescu, cel despre care Proust spunea: "O singură persoană mă înțelege, Antoine Bibescu" (într-o scrisoare către Anna de Noailles). Prin acești prieteni români, Proust se apropie
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
a percepției și a semanticii. Este vorba aici, așa cum o spune și subtitlul volumului, de o serie de peisaje interioare; în consecință, totul în această poezie urmează nu logica diurnă a cotidianului, ci, dimpotrivă, pe cea a subconștientului, a memoriei involuntare, asociative. Fiecare cuvânt își caută, oximoronic aproape, neperechea: „peisaj amânat într-o prăpastie/ de fructe netrăite/ în prelungirea somnului tăcerea/ ruginită își face cuib de/ corb livid sub cerul pleoapei/ tale și-n hohotul luminii/ amânate fereastra o deschide spre
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
le sens du communisme russe de Nikolai Berdiaev (toate în 1938) - sunt prea marcați de războiul din Spania și de ascensiunea hitlerismului pentru a mai îngădui o modificare radicală a modului de raportare a Occidentului la URSS. Și apoi, mărturia involuntar trucată a unor intelectuali de talie internațională, precum Romain Rolland, Henri Barbusse, G.B. Shaw ori Nikos Kazantzakis avea încă suficientă rezonanță pentru a pune "accesele de rea-voință" împotriva URSS într-o lumină cel puțin îndoielnică. În ciuda tensiunilor pro sau contra
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]