8,698 matches
-
An Nahar”. Șeherezada reprezintă pentru emancipata cvadragenară un dublu și nefast clișeu: al dansatoarei orientale înveșmântate în voaluri transparente și al eroinei din „1001 de nopți” care e nevoită să-l mintă pe șah ca să-și salveze viața. În ambele ipostaze, Șeherezada ar reprezenta simbolul fals al femeii arabe de ieri și de azi, victimă a unui sistem falocrat și religios. Deși nu feministă, atitudinea Joumanei Haddad este una de protest, nu atât contra condiției reale a femeii arabe, cât împotriva
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
o limbă în alta, casa pe pământ ră- mâne o manifestare a mentalității locale și tradiționale și se dovedește destul de greu de tradus în alte limbi. De altfel, ar fi interesantă o incursiune prin vechile dicționare și texte, în căutarea ipostazelor locuirii și a opozițiilor în care intra în trecut termenul casă. În Lexiconul de la Buda, din 1825, prin casă „se înțeleg toate chiliile câte sunt sub un acoperiș”. În secolul al XIX-lea, se folosea frecvent pluralul case, pentru a
Casă pe pământ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5960_a_7285]
-
ca și de puținătatea romanelor din țara noastră în acea epocă. Publicînd pe parcursul unui deceniu și ceva, între 1894 și 1906, șase romane, dintre care cinci în succesiune narativă, Duiliu Zamfirescu și-a legat numele de această specie. Superior în ipostază de romancier față de poet, el a meditat îndelung și fructuos asupra condiției romanului ca specie, asupra trăsăturilor care se cer unui romancier, dar nu a reușit să devină unul excepțional. Singura semi-reușită o reprezintă primul volum închinat familiei Comăneștenilor, Viața
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
sânge a celor prezenți. După cum observăm, Gheorghe Fikl nu se duce cu gândul până la capăt în nici o direcție din cele amintite mai sus. Probabil i-a rămas în minte celebra lucrare a lui Rembrandt Jupuirea boului, unde desfășurarea cromatică adâncește ipostazele unui sacrificiu inițiatic, dar strălucirea cărnii elimină orice abordare vulgarizatoare. Despre celălalt Gheorghe Fikl, cel din fotografii, criticul de artă Ileana Pintilie crede că acesta și-a descoperit un fel de ținut al său și trimite explicit cu gândul la
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
istorică și se lasă topite în peisaj, piatra și pământul lor intrând definitiv în ciclul natural al ștergerii contururilor. Cele două fragmente de expoziție, cel al pânzelor uriașe, cu scenografii derulate în palate baroc, și fotografiile de la Socolari, defrișează două ipostaze total diferite, aproape antinomice ale artistului, ca și când Gheorghe Fikl s-ar fi tăiat în două, încercând să-și reunifice existența prin această ieșire în public. Cu toate astea, dihotomia persistă, iar căutările par să nu fi depășit intersecția majoră în
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
să vorbești simplu despre lucruri abstracte, autorul avînd harul de a coborî conturul vaporos al generalităților în lumea intuitivă a exemplelor. De aceea, volumul are virtuți cu precădere didactice, fiind o apariție utilă pentru cititorii preocupați de filosofia greacă, în ipostaza ei „meontică“.
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
nostru și celelalte cercetări din Clasicii noștri: Al. I. Odobescu, Mihai Eminescu și George Coșbuc, ultima dintre ele fiind aproape o surpriză, întrucât exegeza coșbuciană dintre 1945 și 1989 pare a o ignora cu desăvârșire. Cum este Vladimir Streinu în ipostaza de istoric literar? Prefața Danielei Petroșel, care rareori depășește nivelul unui referat de seminar, nu ne spune mare lucru în acest sens, deși afirmă răspicat că „Studiile din volumul Clasicii noștri sunt ilustrative pentru maniera în care Vladimir Streinu concepe
Vladimir Streinu, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5901_a_7226]
-
încă! Mi-am adus aminte de cioplitorii unei păduri dintr-un poem fantastic, scris prin anii ’60 de A.E. Baconsky. Acei cioplitori, dintr-o țară stranie, care trebuie să fi fost leagănul umanității, s-au cioplit pe ei în ipostaze de zei nemuritori, într-o pădure gigantică, ce renăștea continuu peste strădania lor de a se eterniza. Direcția aceasta este scurtată, spre un figurativ postmodern, cu o viteză amețitoare atunci când regăsim chipul uman cioplit, din lemn, într-o ramă care
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
dă să se spargă sub efortul de însuflețire al personajului uman. Același efort se regăsește în superbele care de luptă, puse în mișcare de caii și călăreții de bronz, macerate la un loc de implacabila trecere a timpului. În această ipostază îl regăsim într-un anumit fel pe Giacometti, cel despre care Constantin Prut spunea, în Dicționarul său de Artă Modernă și Contemporană, că-și înfățișează personajele într-o postură existențialistă majoră, aflate mereu sub presiunea dată de eroziune aceluiași timp
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
-ți anuleze orice reacție, pentru că în lăuntrul său o sensibilitate poetică, greu de apărat altfel, lucrează tenace pentru a acoperi un discurs, pe care și l-a propus complex și derutant, în același timp, pentru cine e dispus să accepte ipostaza propusă de el. Ca și în cazul celorlalți doi, spațiul propus de Muzeul de Artă din Timișoara, pentru lucrările sale, intimizează prea mult mesajul artistului. Este evident că luciul de aur al bronzurilor sale, dar și prospețimea tăieturii în lemn
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
11.2010. Produs de: Scharf Advertising, Pandora Film, CNC. Distribuit în România de: Parada Film. Chiar de la primul cadru, filmul lui Călin Netzer pare să-l invoce pe Caragiale și piesa sa Conu Leonida față cu reacțiunea. În noua lor ipostază, Conu Leonida și coana Efimița dorm, sau mai precis încearcă să doarmă, unul îl dezvelește pe celălalt, în timp ce scandalul crește în intensitate undeva la un etaj superior, ceea ce determină bătăi în țeavă pentru a semnala deranjul. Scena se va mai
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
ales să- și forjeze o nouă imagine. Însă agitația disperată a acestui cehovian om de prisos nu mai are loc în registrul comic bazat pe jocul dintre esență și aparență, ea vădește o dimensiune dramatică. Obiectul simbolic construiește o altă ipostază lui Ion I. Ion, nu doar a eroismului pe câmpul de bătălie, așa cum acesta își fabrică mitul fondator, ci a demnității conjugale și parentale. Ion I. Ion vrea să-i arate soției că înseamnă ceva, și fiului că a însemnat
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
să te sinucizi nicolae tu rege de lux al oaselor tale". O irepresibilă inocență transpare însă atunci cînd poetul declară că un înger respiră în locul său, că organele trupului său sunt îngeri etc. Dovadă că Nicolae Tzone se desparte de ipostaza d-sale primară, edenică, nu prin blasfemie ci printr-o jocularitate întinsă, e drept, pînă la extrem, precum un elastic ce poate plesni în orice clipă și care în realitate rămîne intact. Nicolae Tzone, Oase de înger new yorkbucurești, o
Un înger rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6215_a_7540]
-
Elena Badea O colecție de cinci fotografii, realizate în urmă cu 150 de ani, surprind foarte sugestiv cele cinci stadii ale beției, ipostaze, din nefericire, întâlnite și astăzi la unii dintre semenii noștri. Între anii 1863 și 1868, fotograful australian Charles Percy Pickering a realizat în studioul său din Sydney o serie de fotografii, întitulată "Cele cinci stadii ale ebrietății", în care a
Stadiile ebrietății, în fotografii vechi de 150 de ani by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62233_a_63558]
-
de roman în funcție de interpretarea (implicată, de cele mai multe ori) pe care romancierii au dat-o personajelor lor. Romanul doric este, în teza cărții mele, acela în care autorul îi acordă personajului deplină încredere, fiindcă e convins că-l cunoaște în toate ipostazele sale, inclusiv sub raport psihologic. Romanul ionic e relativist: autorul nu mai e sigur că-și cunoaște personajele, lăsându-l pe narator (care e adesea el însuși un personaj identificabil) să facă ipoteze care însă nu se însumează neapărat într-
Romanul și umanismul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6254_a_7579]
-
adică sincer pînă la imprudență și liber pînă la indiscreție. E îndeajuns să ne amintim de scrisorile către Armand Călinescu, mostră de curaj curățat de reverențe prudente, pentru a intui aplombul lui Nae Ionescu. În fine, la Nae Ionescu întîlnim ipostaza spiritului vernacular ridicat la rangul de temei al identității metafizice. „Spirit vernacular" însemnînd: definirea persoanei prin geniul limbii și prin gena rasei. Omul e acea ființă al cărei centru metafizic stă în limbă, rasă și biserică. Limba te ridică la
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
unor rigori, al unei discipline, poetul oscilează între realitate și aparență. Cea dintîi nu dispare, însă e contracarată de perspectivele unor fantasme chiar de ea generate, aidoma unui abur. Toamna sub semnul căreia e pus întregul volum semnifică aici o ipostază a iluziei: „Luminînd trofee ce nu erau / să fi fost, vine septembrie / cu o clipă de stea mai presus / peste suflet -// prima iubire ca o boare a ființei" (8). Impulsul dominant este cel al ieșirii de sub servitutea realului contras în
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
de la semnificant, la semnificat și la semn, de la versificație la lirism, de la începuturile poetice în slavonă, latină sau greacă până la cele dintâi forme ale lirismului în limba română. Curentele și orientările literare (clasicismul, eminescianismul, macedonskianismul, simbolismul) nu sunt considerate ca ipostaze dihotomice, cât, mai ales, ca avataruri plurale și multiple ale poeticității. Nu se poate discuta despre un singur simbolism, de pildă, tocmai datorită modalităților cu totul diverse și eterogene în care s-a manifestat la noi simbolismul. În volumele trei
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a secolului nostru, apă-rându-ne drept un simbol «ruinat», ros de nostalgia eminescianismului"; Sentimentul bacovian definitoriu este nesiguranța"; „George Bacovia este cel mai tragic poet român" -sunt doar trei dintre formulările memorabile din această carte. Ipostaza spațială dominantă la Bacovia este pustiul, ipostază a nedeterminării și disoluției reperelor, a abolirii oricărei modalități de orientare: „În universul bacovian, dominante sunt raporturile deschise, chiar atunci când spațiile sunt limitate: Poetul «deschide» - prin plasarea unei oglinzi, de pildă -spațiul închis
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
secolului nostru, apă-rându-ne drept un simbol «ruinat», ros de nostalgia eminescianismului"; Sentimentul bacovian definitoriu este nesiguranța"; „George Bacovia este cel mai tragic poet român" -sunt doar trei dintre formulările memorabile din această carte. Ipostaza spațială dominantă la Bacovia este pustiul, ipostază a nedeterminării și disoluției reperelor, a abolirii oricărei modalități de orientare: „În universul bacovian, dominante sunt raporturile deschise, chiar atunci când spațiile sunt limitate: Poetul «deschide» - prin plasarea unei oglinzi, de pildă -spațiul închis al unei odăi, deși tocmai deschiderea este
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
ruinat», ros de nostalgia eminescianismului". De altfel, și originalitatea poetului e subliniată în raport direct proporțional cu experiența receptării operei sale: „Autorul Plumbului a devenit cu adevărat el însuși abia atunci când publicul și criticii i-au considerat încheiată opera poetică. Ipostazele bacoviene ale tradiționalismului romantic, ale decadentismului și ale simbolismului sunt realizări artistice care au precedat bacovianismul. Fiind rezultatul unor circumstanțe particulare, independente de voința autorului (mediul epigonic în care s-a ivit, criza limbajului artistic, experiența bolii), bacovianismul este expresia
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
schimbă însă din nou, de data aceasta de unul singur, numele. Iar noul nume, Demetru Dem Demetrescu-Buzău, prin semnul 33 pe care îl exhibă (n.b., alt semn cristic!) devine acum simbolul desăvârșirii inițiatice, dar și al iubirii în toate ipostazele ei: profană și divină. Această nouă intervenție în destin ar putea indica în cazul lui Urmuz nu doar o (re)cunoaștere a numerosofiei ca formă particulară de fidelitate pentru sacrele mistere ale transcendenței, ci și obsesia 5 autorului pentru „vestalele
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
nu se ascunde în spatele eleganței retorice. Sau, folosind chiar vorba lui Cioran, care slujește drept motto volumului: „Adevărul despre un autor e de căutat mai degrabă în corespondența decît în opera sa". Potrivit lui Dan C. Mihăilescu, corespondența ne dezvăluie două ipostaze ale lui Cioran: Cioran cel tînăr, scriitorul efervescent, coleric și paroxistic, pentru care fiecare scrisoare este strigăt, furie, ură de sine, delir de grandoare, revărsare narcisiacă, silă de tot și cutremur existențial, și apoi Cioran cel matur, mult mai echilibrat
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
oferă chiar bărbații. Potrivit lyla.ro, motivele pentru care o femeie și-ar înșela partenerul de viață cu o altă femeie sunt cât se poate de plauzibile, dar și comune. 1. Când partenerul își dorește să-și vadă iubita în ipostaze intime cu o altă femeie. Ori dacă acesta își exprimă dorință, partenera va asimila informația și va gândi că mai bine îi satisface iubitului curiozitatea decât să-l piardă. Dacă însă femeia va face o primă experiență de genul acesta
MOTIVE pentru care o femeie își va înșela partenerul cu o altă femeie by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62016_a_63341]
-
proprie inițiativă a convertiților la nazism de restul societății românești. Au urmat brutalele represalii în masă aplicate de o putere victorioasă în război, URSS, unei minorități naționale tratată în ansamblul ei ca inamică - tip de crimă împotriva umanității specific ambelor ipostaze ale fărădelegii ucigașe ridicată la rangul de politică de stat care au pustiit, în secolul al XX-lea, Europa: ridicați peste noapte de la domiciliu (inclusiv din București, îmi amintesc de dispariția subită a coaforului Otto de pe Ștefan cel Mare colț
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]