2,638 matches
-
încearcă să releve biografia poetului-cântăreț. Meșterul Manole L. Blaga scrie un teatru poetic, un teatru de idei, orientându-se spre mit, literatura populară, estetica expresionistă (tensiunea vizionară, sentimentul absolutului, interiorizarea ideilor, retrăirea fondului mitic primitiv, lupta conștiinței umane cu forțele iraționale). Meșterul Manole amplifică semnificațiile mitului creației (balada Mănăstirea Argeșului), dezvoltă tema sacrificiului ("jertfa creației") și evidențiază năzuința artistului spre absolut, căutarea adevărului ce depășește condiția umană, transformarea personajelor în simboluri. Manole este protagonistul acestei drame de idei, un erou mitic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lucru, este zbuciumat sufletește și refuză ideea jertfei, după cum precizează Bogumil: "Dar tu nu vrei să faci jertfa și pe mine nu vrei să mă lași să mă rog". Atunci când își dă seama că se află sub acțiunea unor forțe iraționale, protagonistul se revoltă: creația este dură, arta se află sub semnul blestemului. Găman reprezintă zona obscură a conștiinței lui Manole; crede că obiectivul estetic se va înălța numai prin jertfa cerută de stihii, iar dansul Mirei pe spatele acestuia amplifică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui Găman, e încrezătoare în harul viitoarei construcții, vrea să împiedice crima și intră singură în tragicul joc al morții. Găman este un duh al pământului, cu instincte primare, un alter-ego al meșterului, pe care-l pune în contact cu iraționalul (Anton Nicolae); este înzestrat cu forță telurică și putere vizionară, stopând zona instinctelor elementarului; pare a fi bântuit de coșmaruri și prevestiri apocaliptice". Bogumil este un spirit demonic, un confident al meșterului, un slujitor al dogmei bogumilice, opunîndu-se rațiunii, nefiind
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dobândesc valențe cosmice, iar prin Maria, Dionis "încearcă să iasă din lumea contingentului și să intuiască fericirea paradisiacă" (G. Călinescu). Ea apare mai întâi, în conștiința eroului în stare de vis, apoi în împlinirea erosului prin căsătorie. Percepția onirică este irațională și simbolică. Nuvela Sărmanul Dionis reunește mai multe teme romantice: natura, iubirea, condiția omului de geniu, transmigrația sufletelor. Dionis este sărman, visător, moștenind de la tatăl său un portret din tinerețe, în care se regăsește. El își imaginează că prin "lucruri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
realitatea concretă, deoarece însetat de absolut crede că poate depăși barierele sociale. Își dă seama de greșeală, atunci când îi dezvăluie lui Matei relația cu Ioana și acesta, indignat, reacționează de pe pozițiile aristocrației. În viziunea lui Andrei, iubirea e un act irațional și trăiește în lumea ideilor pure. Este un personaj dinamic, multidimensional, însetat de certitudini. Portetul fizic: "...un tânăr ca de treizeci de ani, înalt și delicat, fără să fie slab. Păr castaniu, fața palidă și ochii verzi-albaștri, foarte puternici , pătrunzători
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
În această perioadă de tranziție sunt valorificate noi teme și motive. Conceptele "își caută noi învelișuri lirice" (Eugen Simion), cele mai frecvente teme fiind "poezia despre poezie", "geneza actului poetic". Dispoziția ludică are două ramificații: una tragică, provocată de refuzul iraționalului, și alta solară, care ține de plăcerea de a distruge reguli și convenții. Modalități de realizare a jocului: 1. jocul investit cu o funcție de de-dramatizare a realului; 2. jocul în lume și jocul cu elementele din care este alcătuită
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Când ai părinți, e ca și cum ai avea pământ sub picioare. Dar, atâta timp cât ți-e bine, nu te gândești la pământul de sub picioare. E demn de dispreț, căci nu știe decât să existe, tot timpul la fel; el nu pricepe intenția irațională a omului tânăr de a zbura. Plecând de la această metaforă, trebuie spus că-i mult mai greu să discuți despre viața ta sexuală cu părinții decât cu un străin. De ce? Pur și simplu pentru că un potențial sex ar putea avea
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Așadar, acceptarea unui anumit sistem de probe corespunde modului de viață al unei societăți, structurii economice, modului de a gândi, concepției despre lume, nivelului de cultură. Sistemul juridic românesc din secolul al XVIII-lea folosește încă o parte a probelor iraționale (jurământul și blestemul), dar și probe raționale (actele scrise, martorii, in diciile). Codurile de legi ale vremii insistă foarte puțin asupra statutului acestora și asupra modalităților de utilizare. Doar proba cu martori și jurământul sunt analizate de Pravil nic easca
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
oamenii? Mai este posibilă salvarea sau, în sens nietzschean, Dumnezeu a murit (pentru că a fost ucis de oameni), iar damnarea neamului omenesc este definitivă? Probabil că soluțiile eliberatoare diferă în funcție de natură personajelor, iar la Arrabal lumea pendulează între rațional și irațional. În spirit clasic, miezul zilei, momentul ales pentru a prezenta mulțimea pestrița, ar trebui să corespundă ordinii. Prin costum, însă, multe personaje par coborâte din tablourile lui Velásquez 57, iar acesta este unul dintre reprezentații barocului, curent artistic îndrăgit de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Sábato omul și scriitorul. Toate credințele îi sunt zdruncinate extazul față de matematică, fascinația romantismului, convingerile ideologice. "Spiritul meu nefericit se află, tulburat, la mijloc, între formă extremă a raționalismului, care este matematică, și forma cea mai dramatică și violență a iraționalului"32 spune el însuși. Sábato crede că, în ciuda prezentului "amar" pe care il trăim și care ne obligă că, prin gesturile și faptele noastre, să exprimăm "neliniștea, pericolul și oroarea", nu trebuie să uităm speranța, curajul și solidaritatea dintre oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în sensul realismului primelor decenii ale secolului XX, când se transporta un fragment de realitate în literatura, ci o nouă modalitate de situare a scriitorului față de realitate, românul se transformă într-o mărturie a universului interior și a celor mai iraționale zone ale ființei umane, incorporând în teritoriul său ceea ce odinioară era rezervat mitologiei și magiei, este românul total. O panoramă a receptării internaționale a literaturii latino-americane în secolul XX trebuie să cuprindă transformările acestui orizont, cum apare și se îmbogățește
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
facă loc. Pentru Nietzsche, ca și pentru Kierkegaard și Dostoievski, viața omului nu poate fi dominată de raționamentele abstracte ale minții, ci de rațiunile inimii. Viața trece dincolo de schemele rigide, este contradictorie și paradoxala, nu urmează regulile raționalului, ci ale iraționalului. "Asta nu înseamnă că, astfel, proclama superioritatea artei asupra științei în ceea ce privește cunoașterea omului?"7 se întreabă Sábato. Pentru Nietzsche, omul trebuie depășit cu orice preț; pentru Cioran, omul nu poate fi depășit, ci doar respins, ideea supraomului i se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pentru a ieși să mă sinucid! (...) Dorința de a sfârși survine când suntem mulțumiți de soarta noastră."2 Influențat de gândirea schopenhaueriana, în care conceptul voinței este lipsit de sens și de finalitate, Cioran subliniază la rândul lui latura profund irațională a vieții. Pentru Schopenhauer, omul milos și lucid prin antonomasie este acela care a învățat să spună "nu" lumii, si nu egoismului pe care i-l dictează voința. În urma acestui proces de autonegare individuală, voința rămâne atunci "în suspans", iar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
durerii din lume3. De altfel, Cioran se simte chemat a recenza iraționalitatea vieții, chemare ce îl transformă într-un "specialist al intolerabilului 4. Situată, ca și moartea, în afară rigorii intelective de vreme ce despre ambele se poate spune orice -, viața este irațională, fiindcă nu-i posibilă decât în absență cunoașterii, a raționalității. Nu trăim decât pentru că ne lipsește cunoașterea, spune Cioran, de îndată ce știm, nu ne mai convine nimic, atâta vreme cât suntem ignoranți, aparențele prosperă și își păstrează "o urmă de inviolabilitate" ce ne
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
eliberate de iluzii. Viața că o lungă agonie sau, cum consideră Sábato și Cioran, ca "o călătorie spre mormânt", este de fapt o altă formulare a dialecticii demonice a vietii care naște forme pentru a le distruge într-o succesiune irațională; problemă salvării, a mântuirii nu este valabilă pentru Cioran, în schimb la Sábato, salvarea constă în speranța. Speranța se naște când omul este nefericit, când ne simțim spune Sábato "în cea mai neagră disperare", când toate nefericirile s-au abătut
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la Sábato, salvarea constă în speranța. Speranța se naște când omul este nefericit, când ne simțim spune Sábato "în cea mai neagră disperare", când toate nefericirile s-au abătut asupra noastră. "Vorbesc mult în românele mele despre speranța, care este irațională, știu, dar ea este cea care nu piere niciodată; într-unul din române descriu scenă aceea când, după un cutremur din Chile, o femeie sârmana, imediat după catastrofă, începe să mature ce mai rămăsese din amarata ei casă, ca să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
opusul lui Martín, ființa diafana, de o puritate infinită, pregătit să aștepte lucruri mari de la omenire și care își pune toată speranța în iubirea pentru ea. Alejandra este însăși Argentina, o femeie totală, așa cum Sábato o descrie în Heterodoxia: romantică, irațională, alunecoasa și misterioasă. Se intră în Argentina, în țara-mamă, se contopește cu ea. Ca femeie, totul converge către ea, ea este depozitarul speranțelor, al absolutului: Nu în zadar, într-una dintre culturile a cărei înțelepciune este milenara, se credea că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pleacă apoi în Germania, unde trăiește, alături de mare parte a intelectualității europene, credința că democrația este un sistem politic definitiv compromis. Ascensiunea hitlerista, pe care o urmărește pe viu, îi apare că "un nou stil de viață", în care cultul iraționalului și exaltarea vitalității sunt elementele hotărâtoare. "Și cine știe dacă vitalitatea acestui popor nu ne va costa mult?"18, notează Cioran, premonitor, în decembrie 1933. Este contemporan cu crimele făcute în numele, dar mai ales pe seama acestei generații teribile, care a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
bătrânul portar anarhist de la Sorbona. Șederea lui Sábato la Paris îi deschide ușile suprarealismului, mișcare pe care o numește "o explozie de libertate", care îl face să pună sub semnul întrebării însăși menirea științei. Se simte atras de caracterul ei irațional, opus rațiunii și obiectivului. Nu a admirat la Breton dogmatismul, ci doar poezia, a iubit la suprarealiști dezordinea, constiinta unui univers "dincolo de real", mărturisind mai târziu că, deși îi plăcea că această mișcare "agită spiritele", când a ajuns el la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mult timp comunist de către reacționari și reacționar de către comuniști, Sábato s-a aflat într-o situație deloc de invidiat în fața contemporanilor săi: "Staliniștii mă calificau drept contradictoriu, drept mic-burghez ezitant, daca nu chiar drept un individ care, prin literatura să irațională, servește, după cum afirmau ei în jargon, interesele reacțiunii; pe de altă parte, reacționarii, pe care aceste calificative ar fi trebuit să-i bucure, mă acuzau că aș fi comunist pentru că luptăm pentru dreptate socială și pentru eliberarea popoarelor asuprite. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pereții peșterilor), îl va ține o vreme la adăpost de disprețul cu care exceptând unele semne izolate, intermitente, de compasiune va fi întâmpinat în curând de omul rațional. * * * A nega, a exploata animalul în folosul umanității, iată linia de conduită irațională abordată de homo oeconomicus. Numeroase specii reprezentate în peșterile din Périgord, Quercy, Ariège sau Ardèche (îndeosebi mamutul, bizonul, rinocerul, leul sau ursul de peșteră) au dispărut astăzi. La început provocate de cauze naturale, aceste dispariții, al căror ritm se intensifică
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și cel bolnav, ci în legătură cu inegalitatea dintre bolnavul bogat și bolnavul sărac, unde avem evident o situație în care niște oameni au aceleași nevoi dar nu primesc același tratament, deși nevoile constituie motivul tratamentului. Aceasta este o stare de lucruri irațională... este o situație în care temeiurile nu cântăresc îndeajuns; este o situație insuficient controlată de către temeiuri și deci de către rațiunea însăși"4. Argumentul lui Williams se bazează pe o premisă fundamentală pentru orice gânditor moral-politic egalitarian. Premisa în cauză este
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
observa că textele lirice ale autorului trasează clar ideea pe care acesta o va evidenția în romanele sale realitatea este neimportantă, ceea ce contează, într-adevăr, este irealitatea. Aceleași observații pe care Țeposu le făcea operei epice a scriitorului, identificând ,,cunoașterea irațională" de factură suprarealistă în ,,onirismul critic, tehnică a iraționalității reci de organizare a imaginarului epic" a lui Blecher, sunt valabile și în cazul textelor lirice ale autorului. Astfel, putem constata că nu numai proza scurtă anticipează romanele de mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
umană" care-l preocupă în mod deosebit: durerea tema multor picturi suprarealiste. Visul lui Blecher este ,,dureros sau sfâșietor"367, o prelungire a existenței sale cotidiene mult încercate. Metoda paranoico-critică, practicată de Dali în picturile sale, ,,metodă spontană de cunoaștere irațională onirică pentru interpretarea critică a asociațiilor viziunilor de nebunie" așa cum însuși pictorul o definea, pare împrumutată de Blecher în scrierea sa, naratorul-personaj accesându-și printr-o extraordinară gimnastică a minții subconștientul, pentru stimularea creativității sale artistice. Rezultatul acestui exercițiu se observă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
din vis devin spații ale unei suprarealități în care eul narator încearcă să se situeze). De cele mai multe ori, paginile romanului creează tablouri în care, în stil suprarealist, sunt ,,înghesuite" o mare cantitate de elemente oameni, animale, obiecte, într-o asociere irațională a raportului și o distorsonare intenționată a realului: îmi amintesc chiar că în diferite rânduri, în mod cu totul involuntar și fără să mă pot stăpâni, în timp ce mi se povestea, de exemplu, episodul dureros și atroce al unei morți cu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]