2,617 matches
-
a societății Statelor Unite, evidentă mai ales în fetișismul panglicilor galbene și în demonstrațiile pro-război. Panglicile galbene fuseseră etalate pe scară largă în timpul crizei iraniene a ostaticilor, în care ostaticii americani erau sechestrați în ultima parte a anilor '70 de militanți iranieni. Panglicile galbene își au originea în Războiul Civil și în luptele cu indienii, în care familiile soldaților americani etalau panglici galbene în perioada în care cei dragi lor erau plecați la război și ținuți captivi (obiceiul ne amintește de filmul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și media alternativă, asupra cărora insist în Kellner, 1990 a. 3 Pe 6 august 1954, ziarul New York Times a publicat un editorial care saluta răsturnarea guvernului Mossad din Iran și reinstaurarea Șahului, însoțită de o preluare a 40% din petrolul iranian de către corporațiile americane, înlăturînd astfel monopolul britanic. Editorii scriau: Țările subdezvoltate bogate în resurse naturale primesc acum o lecție severă în privința costurilor ce trebuie plătite de către una dintre ele care a fost cuprinsă de furia naționalismului fanatic. Ar însemna poate
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
așteptăm niciodată la ceva simplu, dar nici complicat, la ceva imediat sau întârziat. Aceasta, deoarece criteriile sunt altele decât cele lumești, timpul altfel se măsoară, iar subiecții sunt doar niște mesageri sau făptuitori prin grație stabilită de Sus. În vama iraniană s-a întâmplat... inevitabilul. Ofițerii au observat că pașaportul era fals. Și l-au reținut pe vinovat. Și au anunțat imediat securitatea națională de la Teheran, cerând un ofițer pentru preluarea arestatului. Totul s-a întâmplat înfiorător de natural, de rece
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
S-a bucurat sincer când Mukesh i-a oferit o fotografie cu SHRI MATAJI și și-a promis că va intra, neapărat, pe www.sahajayoga.ro. La rândul său, ne-a vorbit cu multă căldură despre teologul, filosoful și poetul iranian Rumi și ne-a sfătuit să-l citim. Exceptând interesul și bucuria discuțiilor spirituale și filosofice purtate în trei în lunga vacanță moscovită, nu ne-a fost deloc comodă șederea până la evadarea spre tărâmul țintă. Dar... ce făcea partea feminină
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Intenția noastră exactă e aceea de a-l elibera din clișeul comod de „cadet” genial al trifuncționalismului dumézilian. Căci Wikander a optat în primul rând - și mai ales acest profil ne interesează aici - pentru partea multă vreme nevăzută a partenerului iranian arhaic, adversar politic și alteritate religioasă, constant înregistrat de literatura și istoriografia greacă și latină, fără a cărui cunoaștere nici Eschil, nici Herodot, Xenofan, Plutarh sau Ammianus Marcellinus nu mai pot fi astăzi complet inteligibili, nici capitole întregi din istoriografia
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
tratatele alchimice, atât de populară devine în secolul al XVIII-lea cariera occidentală a acestui Zoroastru, încât și mofturile aristocratice pot recepta biografia lui sumară, intersectată punctual, mai degrabă aleatoriu și totuși enigmatic, cu legenda sacră a nașterii concurentului său iranian: el este profetul, singurul care surâde la naștere. La 5 decembrie 1749, Opera din Paris pune în scenă Zoroastru de Rameau 1, iar peste evantaie și mătăsuri se dezvăluie, o dată cu uvertura, imaginea vie și surâzătoare a puterii și bunătății eliberatoare
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cu „Mithra” și „preoții focului”, saloanele și jurnalele literare, înțelepciunea unui francez deghizat cum a putut fi Zadig, ca și destinul său, iar această fantasmă este atât de puternică șiautonomă, încât va rezista și descoperirii inaugurale atextelor religioase atribuite profetului iranian. Also sprach Zarathustra, suita ditirambică a lui Nietzsche sau poemul simfonic al lui Richard Strauss, nu reține din descoperirea și existențaunei religii decât rezonanța asiatică, corijată și adecvată în laboratoarele filologice, a numelui fondatorului. Cuceririi arabe și islamizării Iranului îi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
doar Coranul și Islamul șiit, Gulistanul lui Saadi, poemele lui Hafiz sau catrenele lui Omar Khayyam, nici doar celebra Sh³hn³meh (Cartea Regilor), epopeea persană din care s-a alimentat inspirația epopeilor naționale în secolul al XIX-lea european. Acelor comunități iraniene contemporane, non-islamice, începe să li se recunoască realitatea istorică, identitatea religioasă și continuitatea cu vechile comunități atestate literar. Inscripții ahemenide sau sasanide, temple, obiecte de cult, texte avestice și pehlevi - toate aceste documente în căutarea cărora pleacă organizat noii savanți
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ele, obiectul unui proces de intermediere spre trecut, în care modalitățile filtrării, filologia, istoria sau arheologia, sunt mai importante decât miezul propriu-zis al arealului căutat. La rândul său, în virtutea educației sale strict europene, Wikander este un filolog al textelor religioase iraniene și, dincolo de ele, al intangibilelor instituții arhaice iraniene și indo-iraniene: comunitățile războinice indo-iraniene anterioare emergenței istorice a zoroastrismului, cu minima morfologie religioasă a organizării lor, cu panteonul și structura cultelor lor. După gestul inaugural și dezinteresat al lui Anquetil Duperron
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în care modalitățile filtrării, filologia, istoria sau arheologia, sunt mai importante decât miezul propriu-zis al arealului căutat. La rândul său, în virtutea educației sale strict europene, Wikander este un filolog al textelor religioase iraniene și, dincolo de ele, al intangibilelor instituții arhaice iraniene și indo-iraniene: comunitățile războinice indo-iraniene anterioare emergenței istorice a zoroastrismului, cu minima morfologie religioasă a organizării lor, cu panteonul și structura cultelor lor. După gestul inaugural și dezinteresat al lui Anquetil Duperron, prestigiul religiilor Iranului antic urma să evolueze crescător
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
bunăoară, se dezechilibrează în secolul al XIX-lea, mai ales în a doua jumătate, pe fondul anticlericalismului francez și al tinerelor teorii despre partiția raselor, în favoarea celui dintâi, obținându-se marea euforie a prestigiului originii ariene, indo-iraniene și mai ales iraniene. „Persia profitase de pe urma polemicilor îndreptate de enciclopediști împotriva Bisericii creștine; numele sonor și misterios al lui Zoroastru, proslăvit de tradiția clasică, îngăduia să i se opună un rival lui Moise; Persia le disputa vechilor evrei gloria unei legislații primitive și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
încă în 1932, patronul indianisticii franceze, Sylvain Lévi1. Celebra aserțiune a lui Ernest Renan - lumea ar fi fost mithraică dacă creștinismul ar fi fost oprit în ascensiunea sa de o maladie mortală 2 - se fondează pe același prestigiu al originii iraniene, i.e. ariene, folosit ca argument anticreștin, într-o vreme când se mai credea că mithraismul răspândit în provinciile romane este un fenomen iranian. Sunt semnalmente care fac ca, în pragul ascensiunii puterii naziste, o istorie „ariană” a creștinismului cum este
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fost oprit în ascensiunea sa de o maladie mortală 2 - se fondează pe același prestigiu al originii iraniene, i.e. ariene, folosit ca argument anticreștin, într-o vreme când se mai credea că mithraismul răspândit în provinciile romane este un fenomen iranian. Sunt semnalmente care fac ca, în pragul ascensiunii puterii naziste, o istorie „ariană” a creștinismului cum este Mithra, Zoroastre et la préhistoire aryenne du christianisme (Paris, 1935) a lui Charles Autran să se bucure de suficientă popularitate 3. Fascinația pentru
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
40 îi scria lui Lars-Ivar Ringbom: „Teza principală a lucrării mele Feuerpriester in Kleinasien und Iran este că Shiz e centrul principal pentru cultul lui An³hit³ în Antichitate (...). Ajungem la întrebarea dacă reprezentările Paradisului în Vechiul Testament sunt influențate de misterele iraniene. Este pe deplin îndreptățit, iar pentru cercetările dvs. foarte semnificativ, să subliniem influența iraniană asupra diverselor reprezentări cosmografice în Antichitate și Evul Mediu până la Dante, care a zugrăvit Paradisul pământesc în culori iraniene (...). Dar acesta este un curent care începe
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
und Iran este că Shiz e centrul principal pentru cultul lui An³hit³ în Antichitate (...). Ajungem la întrebarea dacă reprezentările Paradisului în Vechiul Testament sunt influențate de misterele iraniene. Este pe deplin îndreptățit, iar pentru cercetările dvs. foarte semnificativ, să subliniem influența iraniană asupra diverselor reprezentări cosmografice în Antichitate și Evul Mediu până la Dante, care a zugrăvit Paradisul pământesc în culori iraniene (...). Dar acesta este un curent care începe în Antichitatea târzie și depinde de tradiția sa vest-iraniană. Pornind însă de la aceste reprezentări
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Paradisului în Vechiul Testament sunt influențate de misterele iraniene. Este pe deplin îndreptățit, iar pentru cercetările dvs. foarte semnificativ, să subliniem influența iraniană asupra diverselor reprezentări cosmografice în Antichitate și Evul Mediu până la Dante, care a zugrăvit Paradisul pământesc în culori iraniene (...). Dar acesta este un curent care începe în Antichitatea târzie și depinde de tradiția sa vest-iraniană. Pornind însă de la aceste reprezentări ale Paradisului terestru și structurii lumii mai ales, nu se poate obține nici o linie directă de legătură cu Vechiul Testament
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
depinde de tradiția sa vest-iraniană. Pornind însă de la aceste reprezentări ale Paradisului terestru și structurii lumii mai ales, nu se poate obține nici o linie directă de legătură cu Vechiul Testament. Este foarte dificil de spus dacă acolo există o anume influență iraniană (...)”4, iar mai târziu se va pronunța cu destulă eleganță: „Nu sunt calificat să rezum acele probleme despre influența iraniană asupra religiilor Bibliei și asupra religiilor sincretismului greco-roman. Dar nu mă pot abține să nu regret că discuția urmează un
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
poate obține nici o linie directă de legătură cu Vechiul Testament. Este foarte dificil de spus dacă acolo există o anume influență iraniană (...)”4, iar mai târziu se va pronunța cu destulă eleganță: „Nu sunt calificat să rezum acele probleme despre influența iraniană asupra religiilor Bibliei și asupra religiilor sincretismului greco-roman. Dar nu mă pot abține să nu regret că discuția urmează un pattern prea vechi și depășit. Pentru mine, problema este: într-o religie dată, constituie eshatologia parte integrantă a sistemului religios
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lumii sale închipuite sau foarte uitate, reprezintă un fenomen tipic occidental, ca și întreg arealul evenimentelor (contacte politice, economice, ecleziastice) care au precedat și pregătit descoperirea fondatoare de disciplină. Lumea bizantină moștenește o istoriografie contemporană ființării și disoluției ultimului imperiu iranian pre-islamic, ale cărui instituții religioase și politice le înregistrează cu destulă acuratețe, dar și fără consecințe ale intermedierii acestui spațiu asiatic către o cultură creștină. Ocultarea treptată a lumii religioase de dinainte de cucerirea arabă de către bizantini este și consecința absenței
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
care, într-o cultură mai omogenă și mai destinsă, s-ar fi putut așeza la originea unor cercetări temeinice privind raportul dintre folclorul românesc și cel asiatic, pentru a nu spune de istorie a religiilor: „Hasdeu intuise just structura «persană» (iraniană) a anumitor texte cosmologice și eshatologice; care, deși își găsesc precedențe și confirmări în literatura patristică (nefiind deci eretice, «bogomilice»), au cu toate acestea obârșie iraniană. Nu trebuie scăpat din vedere, în asemenea cercetări, că influența iraniană s-a exercitat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
asiatic, pentru a nu spune de istorie a religiilor: „Hasdeu intuise just structura «persană» (iraniană) a anumitor texte cosmologice și eshatologice; care, deși își găsesc precedențe și confirmări în literatura patristică (nefiind deci eretice, «bogomilice»), au cu toate acestea obârșie iraniană. Nu trebuie scăpat din vedere, în asemenea cercetări, că influența iraniană s-a exercitat asupra Orientului Apropiat și asupra Greciei mult înainte de creștinism, și elemente constitutive ale cosmologiei și eshatologiei iraniene au fost asimilate de lumea mediteraneană în întregimea ei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
just structura «persană» (iraniană) a anumitor texte cosmologice și eshatologice; care, deși își găsesc precedențe și confirmări în literatura patristică (nefiind deci eretice, «bogomilice»), au cu toate acestea obârșie iraniană. Nu trebuie scăpat din vedere, în asemenea cercetări, că influența iraniană s-a exercitat asupra Orientului Apropiat și asupra Greciei mult înainte de creștinism, și elemente constitutive ale cosmologiei și eshatologiei iraniene au fost asimilate de lumea mediteraneană în întregimea ei (...). Este interesant de remarcat, cu acest prilej, că fiecare popor europeanși-a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Orientului Apropiat și asupra Greciei mult înainte de creștinism, și elemente constitutive ale cosmologiei și eshatologiei iraniene au fost asimilate de lumea mediteraneană în întregimea ei (...). Este interesant de remarcat, cu acest prilej, că fiecare popor europeanși-a asimilat din vastul rezervor iranian anumite «motive»; scandinavii, bunăoară, și-au asimilat viziunea apocaliptică a sfârșitului lumii (ragnarök); popoarele balcanice, și românii, au păstrat cu mai multă fervoare legendele cosmologice (originea dualistă a Creației) și o anumită atitudine misogină (...). Nu trebuie uitat, de asemenea, că
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
bunăoară, și-au asimilat viziunea apocaliptică a sfârșitului lumii (ragnarök); popoarele balcanice, și românii, au păstrat cu mai multă fervoare legendele cosmologice (originea dualistă a Creației) și o anumită atitudine misogină (...). Nu trebuie uitat, de asemenea, că în Balcani ideile iraniene au găsit adepți în masele rurale, în timp ce în Apus ele au influențat pe țărani, cât și anumite clase culte, aristocratice”1. Studiile lui Hasdeu de filologie comparată, o certă extensie a încercărilor de gramatică comparată după tiparul Bopp, acordă un
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
rurale, în timp ce în Apus ele au influențat pe țărani, cât și anumite clase culte, aristocratice”1. Studiile lui Hasdeu de filologie comparată, o certă extensie a încercărilor de gramatică comparată după tiparul Bopp, acordă un loc important sanscritei și dialectelor iraniene (arhaice, dar și contemporane, i.e. limba kurdă). O schemă foarte sumară prezintă descendența limbii române și a celei albaneze dintr-un grup primar „eranic-trac-grec”2. E adevărat, uneori interpretările sale ajung, din exces formal, la asemănări exagerate, cum este analogia
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]