2,305 matches
-
Blestemați și cei cărora le făcea plăcere să publice asemenea fotografii; fotografii care aminteau imensei majorități a bărbaților că exista o lume inaccesibilă pentru ei: o lume cu femei de vis, cu plaje îndepărtate și iahturi de lux... O lume ireală și mitică, de negăsit niciodată nicăieri, dar pe care talentul unui bun fotograf și al unui expert în publicitate puteau să o facă să treacă drept autentică. Nu existau femei ca aceea, care să alerge cu o asemenea tunică atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fantastice, Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu. Așa cum Dionis pendula între real și vis încercând să schimbe spațiul și timpul, la fel Mircea Eliade realizează în nuvelele sale pendularea omului între sacru și profan, între realitate și vis, între real și ireal. Miturile arhaice ale cosmogoniei și creației, visul magic, ieșiri fabuloase din timp sunt dezvoltate într-o țesătură narativă abia construită, în care întâmplări obișnuite se amestecă firesc cu situații fantastice. Cu o facilitate „deconcertantă”, cum scrie William A. Coates, scriitorul
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
baldachinului. Cu una dintre mâini își împingea sânii către el. — Am nevoie de tine, a mugit ea printre buzele bosumflate. Neatent, Hugo se uita fix la ea. În lumina a ceea ce tocmai auzise, situația în care se găsea părea mai ireală și mai absurdă ca niciodată. —N-ai nevoie de mine, Laura, a spus el rar. Tu ai nevoie de... nu știu. De terapie sau ceva în genul ăsta. —Terapie? Ochii Laurei scoteau flăcări. —Cum pizda mă-tii îți permiți? — Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un puternic sentiment de milă pe care nu îl mai resimțise. Scutură capul și trase de un crac al pantalonilor uzi și murdari de noroi... Bărbatul încercă în zadar să protesteze. 15 Se prăbușea. Era o cădere atât de lungă - ireal de lungă, ar fi putut spune - încât avea senzația că și-ar putea scrie testamentul până în momentul impactului cu solul. Nu îi era frică. Poate că se simțea prins într-un vis ciudat, iar visele (indiferent dacă sunt sau nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
În gheață. Cum vântul bătea iute dinspre culmi, poleiul se așezase sub formă de prisme triunghiulare, transparente, ca de cristal. Răsărise soarele și razele lui se dispersau prin mii de prisme În curcubee scânteietoare. Era o feerie de nedescris. Așa ireal de frumoasă cum era această pădure de curcubee, pentru oamenii locului era un semn Înfricoșător. Ei nu-l mai văzuseră, dar știau de la bătrânii bătrânilor lor că fenomenul acesta era extrem de rar și «nu era a bine». Cel de-al
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu neputință să-și vadă fiica. Ne-am gândit s-o facem vizibilă și tot timpul cât a staționat trenul În gară, am aprins chibrituri lângă chipul ei. În nimbul de lumină format din flăcările chibriturilor aprinse, chipul Luciei părea ireal de frumos. Nu știu dacă demersul nostru a reușit și, dacă a reușit, nu știu cât de bine putea să le facă bieților părinți să vadă chipul tânăr și frumos al copilei iubite, profilat pe zăbrele. Deținutele de drept comun aveau asupra
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
am cutezat să sun și să intru-n casa ta atât de plăcută și de primitoare. Așadar, sunt tot mai convins că acel pas timid spre tine nu l-am efectuat din proprie inițiativă, ci dirijat de o forță nevăzută, ireală, căreia hai să-i atribuim epitetul „ocultă” dacă nu-ți convine adjectivul „extraterestră”. Nu numai vizita mea dintâi a decurs cum cer legile nescrise ale ospitalității, dar și cea de-a doua, din ziua de marți 5 septembrie, s-a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ca un cuvânt repetat la nesfârșit. — Ce s-a Întâmplat În tot timpul Ăsta cât am lipsit ? De ce nu mi-ai răspuns la scrisori ? În rarele ocazii când mă mai gândeam la Dodo - Întotdeauna ca la ceva din ce În ce mai Îndepărtat, aproape ireal - mă gândeam de fapt la Puloverul lui maro, pentru că Dodo era chiar Puloverul maro - un cocon moale și cald, În care citeam amândoi poezii, reviste interesante de la București, ne plimbam de mână pe malul Dunării și mergeam la festivaluri de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
păstoase se scurg Înapoi În lumea lor. Când venea ora de culcare, stafiile se cuibăreau În umbrele celor șase brațe ale cuierului-pom din fața camerei mele, iar eu Îmi petreceam o bună parte din noapte cu ochii larg deschiși, privind cutremurătoarea, ireala nemișcare a cuierului. Ai mei Își făcuseră obiceiul să-l mute seară de seară la ei În dormitor, dar chiar și de acolo făpturile alunecau Înapoi spre camera mea, pogorându-și unduirile insinuante peste patul meu. Aș fi vrut să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dimineața zilei următoare m-am Întâlnit cu Ștefan În Herăstrău, departe de nebunia de zi cu zi. De fapt, mă aprinsesem atât de tare pe rugul dragostei Încât tot ceea ce se petrecea dincolo Adina Dabija 104 de povestea noastră devenise ireal. Cred că dacă cineva ar fi tras cu praștia În mine În acel moment sau poate chiar dacă ar fi venit pe la spate și mi-ar fi tăiat pe furiș o ureche, nici măcar n-aș fi observat. Ne-am așezat pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
satisfacție. Nu pentru că Îmi Împărtășea ușurarea de a scăpa din spital sau pentru că avea alături de el În mașină o duduiță tânărĂ - ci pentru un motiv special, secret. „Am o surpriză pentru tine“, m-a avertizat el dezvelindu- și toți dinții, ireal de albi, care aruncară sclipiri voiase și rău-prevestitoare. Am sim- țit că mi se Înmoaie picioarele de emoție : nu aveam nici un chef să dau ochii cu cerșetorul sau ce-o fi fost cel care mă atacase, nu aveam suficientă vlagă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
drumuri mai mici, niște cărĂri, la drept vorbind, speciale de mers pe zăpadă cu motoneige-ul, și din când În când eram depășiți de câte o jucărie mică, În care stăteau oameni echipați În costume de schi fosfo- rescente. Totul părea ireal. Singurul lucru palpabil era scrisoarea de acceptare a universității canadiene, pe care o aveam În buzu- narul interior al rucsacului. Sau făcea și ea parte din vis ? Adina Dabija 136 — lucrurile nu sunt Întotdeauna cum am vrea să fie, spusese
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să recunosc, când venea vorba de nevastă-sa, deveneam puțin altfel... parcă altceva pe lângă nebunia mea obișnuită, ceva nedefinit, să-i spunem vinovăție sau ar fi prea puțin, Începea să se insinueze Între noi - dar era prea devreme și prea ireal totul ca să știu. — Ești sigur totuși că ești Însurat ? Șaman 137 la cocktail, Jean-Claude mă prezintă tuturor drept o jurnalistă din românia care vizitează Canada. E atât de serios Încât parcă Încep să-i dau și eu dreptate. observ din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
complet diferit față de imaginea dezolantă care Îmi rămĂsese Întipărită În minte din iarnă - mi se părea că viața mea e un vis. Treceam printre niște ronduri de flori atât de viu colorate și de bine Îngrijite, Încât mi se părea ireal. — Hei, s-a auzit deodată În spatele meu o voce de bărbat. Am Întors capul și am văzut un polițai. — Bună ziua ! mi-a făcut semn să mă opresc și În timp ce urca dealul spre mine m-am gândit că apariția lui era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ca un cuvânt repetat la nesfârșit. — Ce s-a întâmplat în tot timpul ăsta cât am lipsit ? De ce nu mi-ai răspuns la scrisori ? În rarele ocazii când mă mai gândeam la Dodo - întotdeauna ca la ceva din ce în ce mai îndepărtat, aproape ireal - mă gândeam de fapt la Puloverul lui maro, pentru că Dodo era chiar Puloverul maro - un cocon moale și cald, în care citeam amândoi poezii, reviste interesante de la București, ne plimbam de mână pe malul Dunării și mergeam la festivaluri de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
păstoase se scurg înapoi în lumea lor. Când venea ora de culcare, stafiile se cuibăreau în umbrele celor șase brațe ale cuierului-pom din fața camerei mele, iar eu îmi petreceam o bună parte din noapte cu ochii larg deschiși, privind cutremurătoarea, ireala nemișcare a cuierului. Ai mei își făcuseră obiceiul să-l mute seară de seară la ei în dormitor, dar chiar și de acolo făpturile alunecau înapoi spre camera mea, pogorându-și unduirile insinuante peste patul meu. Aș fi vrut să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să însemne asta ? În dimineața zilei următoare m-am întâlnit cu Ștefan în Herăstrău, departe de nebunia de zi cu zi. De fapt, mă aprinsesem atât de tare pe rugul dragostei încât tot ceea ce se petrecea dincolo de povestea noastră devenise ireal. Cred că dacă cineva ar fi tras cu praștia în mine în acel moment sau poate chiar dacă ar fi venit pe la spate și mi-ar fi tăiat pe furiș o ureche, nici măcar n-aș fi observat. Ne-am așezat pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
satisfacție. Nu pentru că îmi împărtășea ușurarea de a scăpa din spital sau pentru că avea alături de el în mașină o duduiță tânără - ci pentru un motiv special, secret. „Am o surpriză pentru tine“, m-a avertizat el dezvelindu- și toți dinții, ireal de albi, care aruncară sclipiri voiase și rău-prevestitoare. Am simțit că mi se înmoaie picioarele de emoție : nu aveam nici un chef să dau ochii cu cerșetorul sau ce-o fi fost cel care mă atacase, nu aveam suficientă vlagă să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vedem drumuri mai mici, niște cărări, la drept vorbind, speciale de mers pe zăpadă cu motoneige-ul, și din când în când eram depășiți de câte o jucărie mică, în care stăteau oameni echipați în costume de schi fosforescente. Totul părea ireal. Singurul lucru palpabil era scrisoarea de acceptare a universității canadiene, pe care o aveam în buzunarul interior al rucsacului. Sau făcea și ea parte din vis ? — Lucrurile nu sunt întotdeauna cum am vrea să fie, spusese Jean-Claude în timp ce mie îmi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să recunosc, când venea vorba de nevastă-sa, deveneam puțin altfel... parcă altceva pe lângă nebunia mea obișnuită, ceva nedefinit, să-i spunem vinovăție sau ar fi prea puțin, începea să se insinueze între noi - dar era prea devreme și prea ireal totul ca să știu. — Ești sigur totuși că ești însurat ? La cocktail, Jean-Claude mă prezintă tuturor drept o jurnalistă din românia care vizitează Canada. E atât de serios încât parcă încep să-i dau și eu dreptate. Observ din nou cât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
complet diferit față de imaginea dezolantă care îmi rămăsese întipărită în minte din iarnă - mi se părea că viața mea e un vis. Treceam printre niște ronduri de flori atât de viu colorate și de bine îngrijite, încât mi se părea ireal. — Hei, s-a auzit deodată în spatele meu o voce de bărbat. Am întors capul și am văzut un polițai. — Bună ziua ! Mi-a făcut semn să mă opresc și în timp ce urca dealul spre mine m-am gândit că apariția lui era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
devin tinere, frumoase, silfide, istețe, pline de succes... <victor37>: mda <maya>: au discuții înflăcărate cu tipi care le cred, încep să își facă declarații de dragoste... <victor37>: au și sex <maya>: da, au și sex. Aici găsești o altă lume, ireala - dar atît de adevărată! <victor37>: găsești și fericirea? <maya>: unele, da. Găsesc speranța. Nici nu știi ce rău este să trăiești fără speranță! <victor37>: dar e rău. Cînd moare speranța, nu mai rămîne nimic <maya>: poate că da. Dar aici
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
sinea sa, ci oricui - să spună: Copiii mei! Întărind: Eu sînt părintele! Berg avea În jur de cincizeci de ani; putea să aibă chiar șaizeci sau cîteva sute, În unele clipe, cînd lui Thomas i se părea că anticarul e ireal, un mesager spectral, peste timp, al tuturor textelor strînse În rafturile magazinului, În depozit, În biblioteca În care se Întîlneau. Dar Berg era viu, gesticula, vorbea, fuma, sorbea, din cînd În cînd, dintr-un pahar, whisky. Uscțiv, parcă numai piele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de acolo, peste timp, venea, poate, dorința, trecătoare, de ordine a lui Thomas; de acolo, pornirea de a filozofa, chiar dacă morbid, de la o vreme, a bunicii. Antonia configurase, dacă nu În rațiunea lui Thomas, atunci În subconștientul lui, o femeie ireală; poate că impotența afectivă a lui Thomas, care nu se Îndrăgostise niciodată nebunește, ei i se datora În bună parte. Presupuneri ; cert era faptul că Thomas nu iubise niciodată deplin, mortal, cum i se Întîmplase pe vremuri lui Jesper, gata
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
care se duceau să-și piardă banii la Las Vegas și șirul de mașini al celor care se întorceau după ce își pierduseră banii la Las Vegas. Cînd a început să se lase seara, imaginea a devenit și mai pregnantă, aproape ireală. în plină noapte mii de mașini continuau să străbată deșertul, să circule bară la bară pe acea bandă infinită de asfalt devenită un fel de arteră vitală între coasta Pacificului și un anume punct din deșert unde explodau toate fantasmele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]