4,886 matches
-
Despina Petecel Theodoru Despre natura contradictorie a Mariei-Luiza Cristescu - fragilă și totodată inflexibilă, ironică până la sarcasm, lucidă până la cruzime și, în egală măsură, etalând un foarte subtil simț psihologic, care-i accentua umanitatea și convivialitatea -, luasem act încă din anii '70, odată cu apariția primelor ei romane, a căror lectură mă captivase, stârnindu-mi curiozitatea
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
chiar temă a operei. Vladimir Streinu simte nevoia presantă să fie istoric literar, așa cum nu prea se dovedise în Istoria literaturii române, elaborată împreună cu Tudor Vianu și Șerban Cioculescu. Cel care altădată privea cu indiferență, dacă nu cumva cu superioritate ironică, datele vieții scriitorului, ca extraestetice, se lansează acum în reconstituirea de arbori genealogici, în discuții migăloase despre instabilitatea onomastică a familiei Hogaș, despre controversatul an de naștere al viitorului profesor de latinește, în considerații asupra sistemului de învățămînt lancasterian. Eroul
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
pîndește din umbră, au îndeplinit o misiune necesară, de descărcare plenară a demonului înfricoșării. În opera comică, realizată - în linii mari - mai întîi, înainte de compozițiile tragice, sub forma comediilor (1879-1885) și după acestea, în cea mai fertilă perioadă a prozei ironice (1890-1905), dimensiunea sumbră a spaimei participă nu mai puțin substanțial la structurarea artistică și la aprofundarea semnificațiilor. Asistăm, de-a lungul operei comice caragialiene, la o exorcizare prin burlesc și grotesc a ororilor care dau tîrcoale seninătății aparente a unor
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
În capul străzii, aproape de casă, talpa de la sanda se desprinde și ea umblă sărind într-un picior. În buzunarul de la hanorak, îi zornăie o cutie de creioane colorate cumpărate, din obligație, de la domnișoara din librărie, - printre două șiruri de ferestre ironice și dezaprobatoare, pînă în poarta casei, de unde un băiețel, sprijinit de...(lipsește). Era prea mare liniște ca să dureze mult. Întîi s-a auzit un zgomot de alergătură și niște grohăituri furioase, pe urmă un glas ascuțit de copil a țipat
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
află în malaxoarele Justiției de care nu vrea să se lase zdrobit, aneantizat. O reacție cât se poate de firească, "banală". Și totuși nu este un ins banal, perfect șters, perfect prozaic, personajul de care vorbim al lui Aderca: spirit ironic și autoironic, îmbinând luciditatea cu candoarea, agitat de răbufniri vitaliste, de inflamările unui eu care se decomprimă în dese și fulminante experiențe erotice, subiectul predilect al rememorărilor. Este și plin de sine acest Istrăteanu, crezându-se persecutat cosmic, toată povestea
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
elaborate, mai bazate parcă, mai în cunoștință de cauză decât ale celor din grupul format în jurul revistei Fracturi, fără a exclude însă anarhismul, demitizarea și desființarea perpetuă, până în pânzele albe. Citind manuscrisul romanului său, Mesteci și respiri mai ușor (parafrazare ironică a popularului text de reclamă pentru gumă de mestecat, prin care este puricată și luată la bani mărunți oferta contextului socio-politic-cultural-economic către generația tânără - ceea ce li se dă lor să mestece le îngreunează respirația până la limita sufocării, de unde și anarhismul
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
nu se poate dezice nici de astă dată de la disciplina de o viață. Se întoarce deci în portul bulgar, unde îl așteptau agenții securității române care îl aduc în țară. E supus la o anchetă dură, lungă și închis. Soarta ironică a aranjat în așa fel lucrurile încât să fim închiși în același timp. El a fost eliberat după doi ani de detenție, pentru a nu i se permite să mai calce vreodată pe bordul vreunei nave. Moare în 1984. Recitite
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
de comunicare mai puțin formale. Limbajul jurnalistic actual a preferat o altă soluție: folosirea ca termen generic a vechiului dascăl, alegere marcată stilistic: ca și alte cuvinte vag arhaizante, dascăl aparține clișeelor ambigue, uneori solemne și poetice, alteori familiare și ironice. În fine, stilul solemn folosește uneori și termenul generic, nespecific, educator, care își poate restrînge sensul în funcție de context. În permanentă căutare de sinonime, cu obsesia evitării repetițiilor în text, stilul jurnalistic alternează puținele posibilități existente, ajungînd să folosească pînă la
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
climat straniu, bizar, unde cuvintele își pierd proprietatea. Aparent incoerent, născută dintr-un torent verbal care a rupt toate stavilele, romanul lui Florin Toma intră, pe termen scurt, în dialog cu alte opere celebre ale literaturii universale. În cheie evident ironică, plonjoanele eroului spre diverse episoade ale vieții sale sunt favorizate de faptul că într-un moment de foame a mușcat dintr-o madlenă. Dacă în cazul lui Proust, ceea ce a declanșat întoarcerea în trecut a fost reamintirea unui gust venit
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
între scrisul lui Florin Toma și cel al lui Urmuz. Totul, în Moștenirea Familiei Bildungsroman concură pentru punerea în evidență a cuvintelor. Jocuri de cuvinte cvasi-gratuite, coq-ŕ l'âne-uri, aliterații (,vântul ce vai! vai! vai! viu vuia voios vijelios"), parafrazarea ironică a unor expresii celebre (,infestina lente"; ,Ce e femeia?... O loază de odihnă și plăcere") sau a unor titluri de referință, (tabloul Stârpirea din Serai, Entomologycum Magnum Neurophylie), onomastica bizară (Cornelia Ceaunu-Rektass, Aliodor Sakâzian-Scripcaru, Filofteia Wesley-Scaraghiaur, Aristide Răchiteanu-Schulf etc.), nici un
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
în paginile pe care se căznește să le scrie. Îl folosește și Simona Sora, într-o prezentare promoțională de pe coperta a IV-a a volumului: ,o naratoare abulică, dezabuzată și vulnerabilă". Mai curioase sunt însă celelalte epitete: povestire ,alertă și ironică", un scris ,echilibrat", o voce ,sigură pe ea". Despre cine vorbim aici: despre autoare, Cecilia Ștefănescu, sau despre naratoare, iubita lui Kiki? Cine acoperă pe cine? Din orice unghi am privi lucrurile, romanul de față este un eșec lamentabil, un
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
amintiri din copilărie, apar personaje care n-au nici o legătură cu trecutul eroinei, ci cu prezentul ei fierbinte. Mai departe. Prima dată când am intrat în mansarda de care cred că am mai pomenit...", își începe o frază ,alertă și ironică" naratoarea, care se întreabă retoric altundeva: ,Dar ce-i ăsta, jurnal?" Să admitem că romanul are structură și formă diaristică: de ce, atunci, totul este atât de fals, de strident, de inadecvat? Cum se justifică incultura unor personaje din lumea Literelor
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
impunătoare paradă militară din vremea războiului rece. Inițial am fost șocat, crezând că este vorba de o transimise în direct. Mă înspăimânta nu atât tehnica de luptă etalată, cât tonul foarte solemn al comentariului, greu de imaginat în climatul relaxat, ironic, pragmatic, al epocii actuale. Au apărut însă niște cadre cu Brejnev și mi-am dat seama că este vorba de o înregistrare. Interesîndu-mă la recepționeră (care, altminteri, vorbea românește) ce se întâmplă la televizor, mi-a răspuns că există un
Tranziția dincolo de Prut by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11088_a_12413]
-
în mare măsură, de deprofesionalizarea celor din învățământ: efortul intelectual și uzura au contribuit indubitabil la degradarea generală a educației. Dar la fel de mult au contribuit și pantofii scâlciați ai profesoarelor și pantalonii uzați ai profesorilor, ce iscă nu doar zâmbete ironice printre elevi, ci plasează învățământul între ocupațiile ce merită a fi ocolite și disprețuite. Când un profesor ajunge să lucreze, în timpul liber, ca taximetrist (cazul de la Suceava e celebru), înseamnă că ceva e profund dereglat în percepția noastră despre lume
Morga profesorală a repetenților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11109_a_12434]
-
construcția a avea impresia (că), sinonimă contextual cu verbele de opinie și atitudine a crede, a i se părea: "am impresia că o să plouă". Mai mult, sintagma a avea impresia tinde să fie folosită ca formulă de atenuare, politicoasă sau ironică, în actul de a adresa o observație, o critică, un reproș: "am impresia că ai greșit". Varianta de construcție în care substantivul e însoțit de articolul nehotărît e și mai evazivă - populară și glumeață: "Am așa o impresie că majoritatea
Impresii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11120_a_12445]
-
care încearcă să se elibereze din capcanele societății de consum (episodul aruncării obiectelor din cameră) și să se regăsească pe ei înșiși, numai ca să sfârșească într-o realitate virtuală, care cel puțin le dă impresia că sunt liberi (în mod ironic, computerul pe care cei doi își desfășoară ,afacerea" pe Internet este așezat într-o debara, spațiu fizic închis, dar cu infinite posibilități în cyberspace). Install a devenit material pentru un film, care a apărut pe ecrane anul acesta în Japonia
Literatura tânără în Japonia - Între comerț și artă by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/11124_a_12449]
-
care începe lungmetrajul, nu se explică. Episoadele sunt conectate prin interludii muzicale italienești, oarecum siropoase. Mda, și sfârșitul e nițel kitschos, cu ei doi înotând înspre apus, ți-aduce aminte de cutia prezervativelor comuniste. Poate că e și o tușă ironică a regizorului, pentru că de-a lungul filmului se sugerează că distrugerea relației Marion-Gilles are prea puțin de-a face cu ei personal, ci că e rezultatul unei inexorabile mișcări browniene care afectează pe toată lumea. Oricum, un film cel puțin "curat
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
să fie totuși susținută în latină. Motivele invocate erau de ordin stilistic: abordarea ironiei la moderni nu putea fi întreprinsă în mod adecvat în latină. Lucrarea a fost acceptată, nu însă fără anumite rețineri: comisia profesorală considera neacademic tonul ei ironic, nepotrivit pentru un teolog. Conținutul s-a bucurat însă de apreciere, astfel că a putut vedea lumina tiparului în septembrie 1841. Pe 29 septembrie a avut loc susținerea, în cadrul unui examen care a durat șapte ore... Încă în introducere, Kierkegaard
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
numai în măsura în care s-a pretat la a avea de-a face cu un ipochimen atât de viclean cum e ironia, căreia îi place să-i ia peste picior atât pe prieteni, cât și pe dușmani. Despre o astfel de întorsătură ironică a discursului se spune deseori: seriozitatea asta nu-i serioasă. Expresia e atât de serioasă, că te sperii, dar ascultătorul știutor împărtășește secretul ascuns aici. însă tocmai datorită acestui fapt, ironia e din nou anulată. A spune ceva serios fără
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
fără a-l lua în serios reprezintă cea mai obișnuită formă a ironiei. A doua formă, zicerea în glumă, în derâdere, a unui lucru luat de fapt în serios, apare mai rar2. Dar cum am spus înainte, figura de stil ironică se autoanulează, e ca o ghicitoare căreia i se dă răspunsul în aceeași clipă. Procedeul mai are o caracteristică proprie oricărei ironii, un anumit aer de superioritate care decurge din faptul că nu vrea să fie înțeles imediat, chiar dacă vrea
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
uite de sus la vorbirea simplă și directă, pe care oricine o pricepe îndată; călătorește, ca să zicem așa, într-un distins incognito, și din locul său de la înălțime privește compătimitor vorbirea obișnuită, pedestră. În viața de zi cu zi, procedeul ironic apare mai ales în cercurile înalte, fiind un prerogativ din aceeași categorie ca bon ton-ul care pretinde surâsul față de nevinovăție și considerarea virtuții ca mărginire, chiar dacă se crede în ea într-o anumită măsură. Aceste cercuri înalte (înțelese astfel
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
vorbesc franțuzește, și din acest punct de vedere ironia se află în primejdia de a se izola, nedorind a fi înțeleasă de lumea obișnuită. În asemenea caz, ironia nu se autoanulează. Mai mult, e doar o formă secundară de infatuare ironică, doritoare să aibă martori pentru a ieși în evidență și a se asigura și autojustifica, după cum e și o inconsecvență, ironia având în comun cu orice punct de vedere negativ faptul că încearcă să facă din starea sa, izolată conform
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
vedere negativ faptul că încearcă să facă din starea sa, izolată conform conceptului său, o societate, iar dacă nu se poate ridica la o idee a comunității, încearcă să se realizeze într-un fel de bisericuțe. De aceea, în coteria ironicilor e tot atâta unitate socială, câtă sinceritate în cinstea unei bande de hoți. Dar să lăsăm acest fel de ironie care se deschide doar către conjurați, și, privind ironia în raport cu neinițiații, cu aceia împotriva cărora polemica e îndreptată, cu existența
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
totdeauna în așa fel încât să fie conștient că reprezintă opusul a ceea ce îmbrățișează și să se amuze de acest contrast. Când e vorba de o știință umflată ridicul, care se pricepe la toate, se potrivește, din punct de vedere ironic, intrarea în joc, căderea în admirația acestei științe, impulsionarea ei cu aplauze jubilative pentru a o vedea urcând din ce în ce mai mult spre o treaptă tot mai înaltă și mai înaltă de sminteală, cu toate că ironistul e conștient de dedesubtul gol și lipsit
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
a o vedea urcând din ce în ce mai mult spre o treaptă tot mai înaltă și mai înaltă de sminteală, cu toate că ironistul e conștient de dedesubtul gol și lipsit de conținut. Față de un entuziasm fad și inept e indicată, din punct de vedere ironic, exagerarea, supradimensionarea cu proslăvitoare jubilație și laudă, deși ironistul e conștient că respectivul entuziasm e cea mai mare prostie din lume. Cu cât îi reușește mai bine ironistului tragerea pe sfoară, cu cât păcălește mai tare, cu atât mai bine
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]