9,120 matches
-
spre obrazul trist, împrejur, până sub cercănele de sub ochii de ametist. Fruntea rătăcește, ca o ființă străină de tot ce a fost. Nici părul blond, stins de o lumină trădată și ea, nu mai cheamă mângâierile cândva transparente și naive. Ironie N-ai să petreci vara aceasta cu mine, nu va fi nici nuntă nici moarte rochia mea albă și-a pierdut candoarea acestor mari sărbători. Nici nuntă să ne învăluie mireasma credinței, nici cucernica îngenunchere în fața morții. Este și acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cu mine, nu va fi nici nuntă nici moarte rochia mea albă și-a pierdut candoarea acestor mari sărbători. Nici nuntă să ne învăluie mireasma credinței, nici cucernica îngenunchere în fața morții. Este și acesta un portret a trecut ca o ironie ca frunza a apărat floarea de ploaie și furtuni, de soarele pătimaș, ce ne adoarme obosiți la amiază, de iarna aceasta cu veselia pierdută pe drum, acoperind frunzele, galbene și ele, mediocre în ambițiile lor, au rămas în hora cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
califică superior actuala etapă evolutivă a poetei. În temeiul acestei constatări, se poate spune despre Galeria cu antichități că o exprimă pe poetă integral. Dumitru Micu Cuprins 1. Conul de umbră 3 Efecte de regie 3 Pudoare 3 Portret 3 Ironie 3 Senzualism suav 3 Trinitas 3 Retrăire 3 " Femeia avea gleznele legate" 3 Despuiere 3 Proiect 3 Mărturisire 3 Vocile 3 Fenomen spiritualist 3 Determinism 3 Febră mare 3 Neliniștile celor fără morminte 3 Barbarie 3 Program de note 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
revelație la autoportret Ăpoveștile sufletului), la observații abordând destinul femeii în general. Autoarea sfidează normele compoziționale și stilistice, preferând confuzia genurilor, într-o expunere alertă, degajată, în care pasiunea și luciditatea se întrepătrund. Frenezia erotică apare pe aceeași pagină cu ironia intelectuală, senzualismul și întrebările grave se împletesc și se resping alternativ, confesiunile fiind astfel greu de încadrat. Pseudojurnalul intim e o formulă globală, însă nu singura. Povestiri, schițe, scrisori, ele sunt când mostre de impresionism liric, când meditații capricioase. Le
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fi petrecut dacă trăirea imaginară nu ar ucide impulsul manifestării reale, căci realitatea rămâne în umbra imaginarului. Emanciparea femeii rămâne de domeniul vizionarismului și atât. Relații superficiale și comportamentul de etichetă, de carton, sunt cele care sugrumă pulsul vieții adevărate, ironia sorții este întărită, făcând destinul implacabil. Astfel furunculul de la gâtul iubitului Laurei Aston și cămașa cârpită de pe ea sunt acele amănunte semnificative ce pot schimba destinele unor oameni. Dialogurile Manuelei cu Alina sunt în fapt tot monologuri deschise, reflectări ale
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
sa târzie. Nu-i place să se întrebe ce calitate a sa contează mai mult pentru Teodora. „Normal!” ar exclama un cititor tânăr. Știe că dotările sale virile („Am o vârstă, nu?!”) ar putea să o predispună la glumă și ironie. Nu-i rămâne decât să răspundă la fel, ca să arate că este un om înzestrat cu „simțul realității”, ce „face casă bună” cu simțul umorului. Dacă acestea două nu iau prea mult din potențialul celorlalte „simțuri”, atunci s-ar putea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
împlini „vocația dăruirii” (preiau expresiile lui P.H.L.). Din trupul ei dăruiește trup de carne; din sufletul ei naște un cer de iubire; din gând trimite gând de bucurie într-o lume ce se crede a fi mai mult a bărbaților... Ironie! Puterea mușchilor la concurență cu puterea iubirii... Aceasta din urmă se naște în adânc și se înalță spre cer; cealaltă are caducitatea materiei. Se umflă până la un nivel oarecare, apoi se întoarce în țărână. Dar să nu minimalizăm „masculinitatea”! Ne-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
târziu/ Și n-am mai murit" răsunând sinistru în nemărginire și eternitate: Imensitate, veșnicie, Tu, haos care toate-aduni, În golul tău e nebunie Și tu ne faci pe toți nebuni. Imensitate, veșnicie, Pe când eu tremur în delir, Cu ce supremă ironie, Arăți în fund un cimitir. Disperarea este cu atât mai de nevindecat cu cât unica formă de expiere a smintelii cosmice, poezia, l-a părăsit: "Și gândul se-afundă, pierdut vâslaș...Și jalea de-a nu mai putea face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întâmplu. Press Esc E atipic pentru ea. Puțin greoi. Extravagant. Deloc funky. — Ce piatră e asta? — Turmalină. Vocea care toarce, dincolo de ceașca de cafea. Știi că azi facem trei luni de când suntem împreună? — Suntem împreună? Zâmbește, dar tot mă deranjează. Ironiile ei, aerul ăsta de totală detașare, de non apartenență. Felul ei de a fi. Impon derabil. Refuzul de a gravita în jurul meu. În jurul oricui, de fapt. Lipsa maniilor. Insensibilitatea totală la ce-mi place. — De ce nu încerci, din când în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
candidat însă din nou la statutul de „ea“. Fostă „a lui“. Gândul în sine i se păru obositor. Îi oferi ei fotoliul-sicriu și acceptă fără să se enerveze un refuz previzibil. Prefera să stea în picioare. Așa, lipsită de armătura ironiilor și gesturilor ei detașate, îi inspiră, dintr-odată, atâta lipsă de feminitate, încât i se păru incredibil faptul că între ea și Alex ar fi putut exista chiar și umbra unei povești. O idilă cu o fată băiețoasă și umilă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
colorate, care te chema să te tolănești acolo un ceas sau două, poate cu o carte sau cu o cafea... — Vai, Alexandre, de ce nu mi-ai spus? E extraordinar! Tresărise. Nu era obișnuit cu entuziasmul din vocea ei. Blazare molatecă, ironie cărnoasă, căscatul reținut, zâmbetul de complezență, asta da, pe astea se aștepta să le audă și să le vadă, ca pe exponatele niciodată date la restaurat dintr-o sală de muzeu cunoscut. Dar nu entuziasmul, nu pasul ei care trecuse
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fel se întâmplă și cu ea. Eșecul ei cu David, faptul că el nu s-a legat de ea o definește și n-o să l depășească niciodată. Din păcate, ăsta e cercul din Infern unde ea s-a pierdut. Și ironia e că, încet, încet, te pier de și pe tine, din același motiv... Să nu crezi că Domnica nu știe. Că nu-și dă seama. Nu înțelegi? Sunteți absolut la fel, atât că tu ești mai puternic. Mâna cu degete
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
căuta de generații, într-un efort al speciei spre întâlnirea a două ființe asemănătoare, care să se iubească din prima până în ultima clipă, a despărțirii (și reîntâlnirii) prin dragoste. Acestea fiind date, se naște o nouă întrebare: nu este o ironie a sorții să cauți fericirea nu prin tine însuți, ci prin celălalt? Semn al celor aleși, ori al neputincioșilor? Platon imaginase o explicație mitică: nostalgia sufletului după întregul originar și dorința parcurgerii drumului de la un eros terestru la un eros
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
achitat conștiincios de sarcini, atât aici, cât și ca redactor șef al ziarului Canalul, de pe marele șantier al acelor ani de început. S-a bătut pentru afirmarea noului, a principiilor noastre ideologice, făcând loc în paginile ziarului armelor satirei și ironiei, pentru ridiculizarea racilelor burghezo-moșierești, care au răbufnit și încă mai răbufnesc ici și colo. Pentru că, tovarăși, nu-i așa? lupta de clasă nu a dispărut, dimpotrivă, s-a ascuțit. Totul este în continuă mișcare și transformare. Așa că să fim vigilenți
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de stârvul fiarei? Căzuse, probabil, din cauza urcușului, dar nu a vrut să spună nimic, ca să nu ne oprească, răpindu-ne astfel șansa de a ne reabilita în ochii lui. Ochii lui... acum stinși, din care se prelungea o umbră de ironie. Luminând mai bine capul lupului, am văzut furnicile plimbându-i-se pe pupile. Era mort de cel puțin o zi. Arăta destul de jigărit, cu blana cam smulsă. Tocmai năpârlea, pentru ultima oară. Murise de bătrânețe, ori de singurătate? Cine să
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
încât înțelegea foarte repede tot, iar interlocutorii lui se supuneau (chiar cu plăcere) inconvenientelor create de o conversație cu el. Oricum ar evolua lucrurile pe viitor, vor fi ridiculizate întotdeauna "birourile", vor fi ridiculizați întotdeauna, iar ele vor supraviețui tuturor ironiilor și zeflemelilor făcute la adresa lor, din simplul motiv că sunt extrem de necesare. Reproșurile care li se fac azi sunt însutit mai îndreptățite decât cele de până acum. Dacă ministrul este într-adevăr șef, el va fi veritabilul stăpân al serviciilor
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
este un observator sever al celorlalți spre a le descoperi punctele slabe! Amator de „fructe oprite” și „sensuri interzise”, omul își caută de lucru tocmai în atari zone pentru că nu are încredere în oameni.... În „arta de a conduce,” arma ironiei este mijlocul perfect de a câștiga asentimentul celorlalți. Nemulțumirile, „măsurile aspre”, mustrările, tărăboiul - „ metode” practicate de unii „ șefi” sunt sortite eșecului! Când suntem întrebați ce facem, uneori răspundem - mai cu veselie în glas, mai cu tristețe că ne gândim la
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
te condamne peste măsură! De regulă înțelepții renunță la multe și mărunte, nu însă și la cauzele importante! Iubește-ți aproapele, dar nu mai mult decât pe tine însuți!... Confuzia dintre nebunie și putere a produs în istorie efecte monstruoase. Ironia este lancea de pe vârful limbii, semn și de inteligență și de stângăcie. Muțenia și cumințenia pământului se cer ascultate cu toată atenția... Graba strică treaba e un lucru unanim recunoscut de toți „grăbiții” lumii! De unde sfatul celor mai înțelepți: „grăbește
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
zborul o altă regină întemeietoare de un nou imperiu, se hotărăște să-și manifeste dragostea spre a concepe un băiat (neapărat băiat), pe care să-l hrănească și să-l educe cu ajutorul principiilor cuprinse în ceea ce el numește "sociologia pedagogică". Ironia îndreptată spre Don Avito și spre toate personajele romanului este, de fapt, autoironie, inspirată din analizele și caracterizările exegeților, criticilor, prietenilor și ale lui însuși. Să enumerăm câteva aspecte ale autoironiei pe care Unamuno o recunoaște fără a ezita, spunând
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
criticilor, prietenilor și ale lui însuși. Să enumerăm câteva aspecte ale autoironiei pe care Unamuno o recunoaște fără a ezita, spunând despre sine în Prolog: "... angajându-se în a se corecta, se ironizează pe sine însuși". De multe ori, această ironie este foarte puternică, fiind vecină cu o critică întâlnită de multe ori în decursul vieții: această lucrare este o lamentabilă, foarte lamentabilă greșeală a autorului", pentru că " Nu se știe bine ce și-a propus autorul, și acest lucru este rădăcina
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sfârșească orice monstruozitate lipsită de o bază etică. În acord cu doctrinele evoluționiste din epocă și înțelegând determinismul biologic, dar mai ales în calitatea sa de profesor care înțelege rolul educației în formarea omului ca ființă socială, autorul apelează la ironie și critică știința pozitivă, pedagogia pseudoștiințifică, denunțând abuzurile pozitivismului, exacerbarea rațiunii și a logicii în demonstrarea unor lucruri observabile. Critica lumii pedagogice poate fi înțeleasă numai dacă cunoaștem itinerariul spiritual al lui Unamuno. De la lecturile "pozitive" din anii tinereții (A
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
prin educație nu doar minții, ci și sufletului, nu doar raționalității, ci și afectivității. Ideile sale pedagogice le pune în rolul altui personaj din roman, Don Fulgencio de Entrambosmares, un intelectual, prieten al paradoxurilor. Cum o face? Cu umor, utilizând ironia ca spadă quijotică cu care luptă pentru a ajunge la o explicație satisfăcătoare nu doar prin știință, ci și prin credință, nu numai prin argumentele minții, ci și prin rațiunile inimii, căci așa cum spune C.G. Jung "un adevăr științific este
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Apolodoro, acest Apolodoro... sărăcuțul!" Și Apolodoro suferă de eșecul său, de absolutul său eșec; niciun atac violent, nicio cenzură, nu mai mult decât o mențiune de elogiu, datorată lui Menaguti care, de când cu publicarea nuvelei, are parte de mai multă ironie în privirile prietenilor și cunoscuților pentru că este neîndoielnic că toți râd în sinea lor. Și Clarita, de fiecare dată, mai rece, mai rezervată, nu-i spune nimic despre asta, dar a citit-o. Continuă oare s-o iubească pe Clarita
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sângele și sângele îi otrăvește creierul. Într-o zi, un prieten îndrăznește să-l întrebe: Cum merge cu ex-viitoarea ta?". Ex-viitoarea ? O numește pe Clarita ex-viitoarea! Decide să meargă să se răzbune pe don Fulgencio, fascinantul șarpe, omul tot o ironie și proastă intenție. Și va vedea pe doña Edelmira, ce carne bună! Ce surâsuri și umpluturi! Și ce perucă! * Se află deja în casa lui don Fulgencio. Ce stranie seninătate a filosofului! Salut, Apolodoro, ce te aduce? Pe unde ai
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
lui Dostoievski, Nikolai Berdiaev Filosofia vestimentației, Thomas Carlyle Fizica dragostei, Rémy de Gourmont Fragmente dintr-un discurs (in)comod, Luca Pițu (ed. I, II) Gîndind Europa, Edgar Morin Incantația sîngelui, Vasile Lovinescu (ed. I, II) Introducere în Metafizică, Henri Bergson Ironia, Mircea Doru Lesovici Istoria flirtului, Fabienne Casta-Rosaz În căutarea maestrului, George Bălan Între Orient și Occident, Luce Irigaray Jurnal de călătorie al unui filosof (vol. 1, 2), Hermann Keyserling Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare, Corin Braga Memoria colectivă, Maurice Halbwachs
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]