1,908 matches
-
și să însenineze și să aducă liniște... — Sfinția ta are mare dreptate! Și numai că îmi spune vorbele astea, parcă mă simt și eu ușurat, că nu mai vin în chilia sfinției tale încărcat cu povara ispitelor, cu gândul să ispitesc gândurile sfinției tale. Noi gândim puțin, călugărește, nu avem nevoie de multe gânduri. Și poate, din pricina asta, ne și lăsăm ispitiți de gândurile despre care nu știm nimic... Nu știu dacă e bine să ai gânduri puține, pentru că gândul, oricum
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
simt și eu ușurat, că nu mai vin în chilia sfinției tale încărcat cu povara ispitelor, cu gândul să ispitesc gândurile sfinției tale. Noi gândim puțin, călugărește, nu avem nevoie de multe gânduri. Și poate, din pricina asta, ne și lăsăm ispitiți de gândurile despre care nu știm nimic... Nu știu dacă e bine să ai gânduri puține, pentru că gândul, oricum ar fi el, caută mereu alte gânduri. Și dacă nu le caută, dă peste ele și se sperie, ca de ceva
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cheltuiască, să creeze, să acorde îngrijire, să se joace. Aveți nevoie de el acum. Toți avem nevoie. Noi toți ne dorim mai mult timp să trăim într-o stare de sănătate ameliorată. Inovații emergente, de la celule stem la biotehnologie, ne ispitesc în fiecare zi cu promisiuni legate de o nouă descoperire. În mod clar, pe măsură ce descoperirile legate de ADN fuzionează cu medicina, totul începând de la diete până la boli va fi în mod radical restructurat. Peste 300 de medicamente noi se pregătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
necucerite decât două orașe mai importante: Silyvria și Vizia. Ocrotite de ziduri tari și de puternice lucrări înaintate, prin poziția lor excelentă greu de-a se cuceri, scăpară singure de furia de distrugere a dușmanilor uniți, precum tot ele nu ispitiseră nici pofta de cucerire a latinilor. Acești oameni ai Apusului, cutremurîndu-se de atâtea neizbânzi, se concentrară acuma la Constantinopol ca la cel din urmă adăpost de refugiu, reparară zidurile cetății despre uscat, se așteptară la o lungă împresurare, îngrijiră s-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de sine, apoi în urma mai multor războaie naționale poporul românesc devenise bătăios și destoinic în lupte. Pe cuvântul acestor calități și al instinctului de neatârnare al românilor, temerea era întrucîtva justificată că la vreuna din năvălirile cumanilor românii s-ar ispiti ușor de-a se alia cu ei, întîi pentru. că erau mândri și încăpățînați de mulțimea lor și de bogăția lor de turme, apoi pentru că erau inspirați de o ură tot atât de mare în contra romeilor. Deci în anul 1284 Andronic orândui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
caute În depozit dacă nu cumva mai rămăsese vreun exemplar, chiar și prăfuit. François se pomenise, dezamăgit și furios, pe bulevardul Saint-Michel. Era o vreme magnifică. De ce „magnifică“? La ce bun hiperbola asta? Era frumos, era deja de ajuns. Îl ispitise gîndul să se ducă să ia loc la o terasă, În piața Maubert de pildă, unde Își amintea că eroul primului său roman se ducea adesea. În locul cafenelei din care personajul lui iscodea frumoasele hoinare se afla acum o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aici? François o să Întîrzie!“. Tata m-a strîns la piept și m-a sărutat. A mai adăugat: „Firește, păcatul și răul sînt prezente În acest domeniu, ca peste tot, și Încă Într-un mod și mai Îngrozitor. Ai să fii ispitit să te folosești cum nu trebuie de trupul tău. Ar trebui să-ți vorbesc mult despre acest lucru, dar rămîne pe altă dată. Hai, du-te repede, și reculegere plăcută!“. În tren, nu m-am mai gîndit la poveștile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
meu roman. Nici alcool, nici cafea, nici tutun, Îmi spuneau medicii, mai realiști decît duhovnicii care Îmi repetaseră pînă atunci „nici trufie, nici minciună, nici desfrîu“. Foarte nervos din fire, eram predispus la crize de tahicardie. La Roma am fost ispitit să mă apuc iarăși de băut cafea: cum să reziști la aroma unei minunate cafele italienești? De tutun mă lipsesc ușor cînd sînt la țară sau pe malul mării, dar, cum nu-mi place să trăiesc decît În oraș, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care o avem pentru mobilele fastuoase, pentru casele care au stăpîn trebuie să fie Înlăturată de o dragoste Încă și mai mare. Nu trebuie să-i oferim lui Dumnezeu pseudosacrificiul bunurilor pe care le disprețuim, ci sacrificiul bogăției care ne ispitește și care este, de asemenea, frumusețe. Înțelegi? Dragostea ta pentru fast trebuie să fie Întrecută de dragostea pentru Hristos“. Era genul de subiect pe care tata Îl aborda cînd mă duceam la el și Îi spuneam: „Hai să vorbim despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
adeverească : O, trecător ce-n calea-mi pustie-ai răsărit/ Ca să te duci pe urmă, perind, fără de urmă/ [...] Atâta știu și nu știu de ce mi-e dat să știu,/ O, de n-aș ști nimica (II 2). O clipă, este ispitită să dea ascultare doar vorbelor de iubire (Astupă cu cuvinte blânde urechea mea/ În care zvonuri triste răsună nemiloase), deși teme să se lase în voia sentimentelor : în lături tu !/ Eu te-am iubit, dar umbra iubită mă-nspăimântă (II 2
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a descoperi imboldul artistului de geniu, frate cu criminalul și nebunul : Ai învățat totul din carte, cunoști viața din cărți. Creează-ți singur nefericirea, dacă n-o poți cunoaște altfel. Afundă-te în mocirlă. Trădează-ți prietenul (II, p. 116). Ispitit de târgul în măsură să-i dezvăluie taina zbuciumului fertil, filosoful ezită să depună mărturie la proces, dar promite să se prefacă bolnav în ziua respectivă (II, p. 117). Mefistofelicul interlocutor se mulțumește cu această făgăduială, nu fără a evidenția
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
crezuse cu putință. — Tu la ce aspiri, Julián? În viață, vreau să spun. Nu știu. Uneori mă gîndesc că mi-ar plăcea să fiu scriitor. Romancier. — Precum Conrad, nu? Ești foarte tînăr, firește. Și ia spune-mi, banca nu te ispitește? Nu știu, domnule. Adevărul e că nu mi-a trecut prin cap. N-am văzut niciodată mai mult de trei pesete la un loc. Marile finanțe sînt pentru mine un mister. Aldaya rîse. — Nu există nici un mister, Julián. Trucul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
s-o mărite repede, dându-i și o zestre apreciabilă, cu un domn prudent și cumsecade, care avea serviciul în altă gubernie. (O, ce îngrozitor și cu câtă ură râdea acum Nastasia Filippovna de această inițiativă!) Dar acum, Afanasi Ivanovici, ispitit de noua descoperire, se gândi chiar că ar putea-o din nou exploata pe femeie. Se decise s-o mute la Petersburg și s-o înconjoare de lux și confort. Ratând planurile cu măritișul, îi rămânea altceva: cu Nastasia Filippovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prima vedere curată aiureală. Era greu de crezut că Ivan Feodorovici, ajuns la o vârstă atât de respectabilă, posesor al unei inteligențe apreciabile și fiind un atât de bun cunoscător al vieții etc., etc., s-ar fi lăsat el însuși ispitit de Nastasia Filippovna și încă într-o asemenea măsură, încât acest capriciu semăna cu o pasiune. Este greu de imaginat pe ce conta el în acest caz; poate chiar pe sprijinul lui Ganea. Toțki, cel puțin, cam așa ceva bănuia, presupunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
văzut la celălalt, în ultimele două zile, un ceas de argint cu șnur galben de mărgele, de care probabil nu știuse până atunci că-l are. Însă acest ceas i-a plăcut atât de mult și într-atâta l-a ispitit, încât în cele din urmă n-a mai putut să rabde: a pus mâna pe cuțit și, când prietenul lui s-a întors cu spatele, s-a apropiat pe furiș de el, și-a cumpănit lovitura, și-a înălțat ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Du-ne, Doamne, în ispită și ne mântuiește de cel bun! Rugăciunea de fiecare zi ar trebui să fie o inițiere la Răutate și "Tatăl nostru" să sfâșie vălul ce-o acoperă, pentru ca privind-o în față, familiari pierzaniei, să fim ispitiți de cel Bun. Morala e pierdută de lipsa ei de mister. Să n-ascundă binele nici o taină? Decolorarea pasiunilor, îndulcirea instinctelor și întreaga diluare a sufletului modern ne-au dezvățat de mângâierile furiei și ne-au slăbit vitalitatea gândirii, din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
împlinire. Lipsa de axă a modernilor nicăieri nu apare mai izbitoare ca în depărtarea lăuntrică de sinuciderea îngrijită și gândită, de sinuciderea ca oroare de ratare, îndobitocire și bătrânețe, de sinuciderea ca omagiu forței, înfloririi și eroismului. De câte ori nu mă ispitesc presimțiri de extaz, de atâtea ori mă simt obiect. Pare că a înghețat lumina pe creier... și timpul s-a năruit într-o inimă moartă. Privesc pietrele și le invidiez zvâcnirile. Vor pricepe ele vreodată că mă ofer odihnei lor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-și dă seama, dar nu știe nimic. În artă se poate orice; în filozofie... Dar ea nu-i decât deficiența instinctului creator în folosul reflexiei. Nonfilozofie: ideile se sufocă de sentiment. Bolile sânt indiscreții de eternitate ale cărnii. De câte ori mă ispitește amețeala, îmi pare că îngerii și-au rupt aripile din tării ca să-mi facă vânt din lume. Ce rană mi s-a deschis, ca o primăvară neagră, și-mi înverzește simțurile cu muguri funebri? Ce înger, cu ce arme, mi-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
gol - neatins de îndulcirile minții, de atenuările ideilor. Ea trebuie privită în față, cu virginitatea lăuntrică a momentelor în care nu crezi în nimic, mai mult chiar: ca martir al nimicului. Dragostea de viață, plină de freamăt și durere, nu ispitește decât pe cei înecați în silă. Sânt dimineți ce înfloresc subit în deșertul oboselilor și care ne țintuiesc înmărmuriți în brațele ființei. În sila de toate, în sila vastă, emanând din tânjala sângelui și a ideilor, năpădesc revelații fugitive de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
putut primi admirabilele tentații ale diavolului, care exprimă simbolic tentațiile vieții. Cine n-a făcut pact cu diavolul n-are rost să trăiască, deoarece el exprimă simbolic esența vieții mai bine decât Dumnezeu. Regretul meu este că diavolul m-a ispitit atât de rar... Dar nici Dumnezeu nu m-a iubit. Creștinii n-au înțeles nici acum că Dumnezeu este mai departe de oameni decât oamenii de el. Îmi închipui un Dumnezeu plictisit până dincolo de margini de acești oameni care nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tatălui său. Acel talent subtil ce i-a permis să creeze opere nemuritoare și glume rafi nate. Pollio scria, pentru că mințile oamenilor mari au nevoie de o mulțime de desfătări ca să se destindă. Gallus adaugă noi și noi rânduri, nu ispitit de ușurința cu care le scrie, ci mulțumit că sunt căutate, copiate și repetate. Sau poate se preface doar că este mulțumit. Un lucru e sigur: își dorește ca posteritatea, pe drept sau pe nedrept, să-l judece ca admiratorii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vârf de munte la o mică stațiune cu 3-4 case, un mic hotel cu câteva camere și o stațiune de benzină. Vrem să dormim aci, dar ... avem impresia că oamenii de aici, văzând mașina cu număr de New York, vor fi ispitiți să ne considere milionari, așa că în plină noapte ne întoarcem la Rapid City. Coborâm imensa serpentină și avem ocazia să admirăm risipa de lumină ce se revarsă asupra unei localități destul de modeste, azvârlită în far-west. Noaptea, pe la ora 2, suntem
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
curajul să mai rămân acolo câteva zeci de minute, poate că paznicul n-avea să mă vadă. Și subacvatic am rămas pentru un timp care-mi păru foarte lung. Auzeam pașii celor Întârziați, pe cei ai ultimilor paznici. Am fost ispitit să mă ghemuiesc sub tabloul de bord ca să scap mai ușor de vreo eventuală privire aruncată distrat, apoi m-am abținut, pentru că, rămânând În picioare, dacă m-ar fi descoperit, aș fi putut oricum să mă prefac că sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vă voi ține în suspans pentru moment și nu voi divulga numele acestui truc. Dar vă voi da un detaliu: atunci când Selbit se pregătea pentru acest număr, își punea asistenții să picure sânge fals pe treptele sălii pentru a-i ispiti pe trecători și pentru a-i face să cumpere bilete. Lucru care, de altfel, se și întâmpla. Savurați următoarea reprezentație! Sper că așa veți face. Căci știu cel puțin o persoană care cu siguranță nu va savura deloc acest număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
numai fapte bune. Deodată te trezești parcă din această hipnoză și vezi că ninge cu steluțe albe. Toate aceste profunzimi misterioase îți pătrund adânc în suflet și vrei să rămâi aici, în mijlocul naturii, departe de lumea care te-ar putea ispiti la fapte rele. Îți place să rămâi în această lume pură, deoarece te simți înger într-un rai pământesc. Anca Romila, clasa a VII-a C O călătorie imaginară pe Dunăre E vară. Stau pe mal îngândurată și privesc valurile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]