1,467 matches
-
va veni ziua cînd vor recunoaște adevăratele pericole care îi pîndesc din partea Germaniei și a Rusiei și cînd vor avea nevoie de ajutorul României 78. "Totul se năruie, întreaga lume postbelică, tratatele. Să fim pregătiți pentru cea mai rea dintre isterii"79, scria Iorga în toamna lui 1938. Un alt motiv al chinurilor sale era importanța tot mai mică a națiunilor mici și a României. La urma urmei, era un om bătrîn, din alt secol 80. În toamna anului 1938, Carol
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Într-adevăr foarte numeroși; chiar și În Spania, unde media de vizionare În rândul populației adulte era În 1947 printre cele mai ridicate din Europa. Entuziasmul postbelic pentru filme, datorat În parte cererii nesatisfăcute din timpul războiului, se transformase În isterie În cazul filmelor americane - interzise de naziști, de Mussolini (după 1938) și de regimul Pétain În Franța sau pur și simplu indisponibile din cauza greutăților războiului. În 1946, 87% din biletele vândute În Italia erau pentru filme străine (mai ales americane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de acest fel În comunismul postbelic. Între timp, venise rândul lui Rákosi să-și atragă dizgrația Moscovei. Așa cum am văzut, Hrușciov era dornic să restabilească legăturile sovieticilor cu Iugoslavia. Pe de altă parte, Rákosi jucase un rol important În cursul isteriei declanșate Împotriva lui Tito din anii precedenți. Nu Întâmplător acuzația de „titoism” atârnase atât de greu În procesele-spectacol ungare, mai ales În procesul lui Rajk: În acele Împrejurări, Partidului Comunist Maghiar Îi revenea rolul de procuror și conducerea se achitase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
confesiuni meschine, nu atât pentru a-și incrimina victimele, cât pentru a le umili, făcându-le să participe astfel la autosubjugarea unei societăți răzvrătite. Mesajul propagat era că țara suferise În 1968 o psihoză În masă, că „falși profeți” exploataseră isteria aferentă și că națiunea trebuia readusă fără preget pe calea cea dreaptă, cu zăhărelul bunurilor de consum și cu biciul supravegherii permanente. Desigur, recursul la violență era o amenințare neexplicită, dar faptul că era rar menționat nu făcea decât să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la dezmățuri sexuale, orgii care, evident, au stârnit imaginația artiștilor (în special a grecilor Euripide în tragedia sa Bacantele și sculptorul Scopas care a imortalizat prin opera sa Menada una dintre aceste femei posedate) și care corespund perfect cu descrierile isteriei, realizate în 1880 de medicul francez Jean Martin Charcot. În urma unui discurs foarte virulent al lui Cato, neobosit cenzor al luxului și al fastului din Roma, precum și a mărturiei covârșitoare a unui tânăr roman Æbutius și a amantei acestuia, Hispala
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
dobândește semnificația unei încadrări de sensibilitate decadentă. Huysmans relevă caracterul "blasfemic" al operei lui Moreau și un sens secret al transcendenței prin violarea celor mai grave interdicții identificând sursa sublimului decadent, sinteză a romantismului cu spiritul sadian trecută prin filtrul isteriilor și nevrozelor moderne: "Mergând la izvoarele etnografice, la originile mitologiilor, ale căror sângeroase enigme le compara și descifra, adunând laolaltă și topind într-una singură legendele provenite din Extremul Orient, metamorfozate de credințele altor popoare, el justifica astfel fuziunile sale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în sculptură simbolismul își prelungea existența și beneficia de interesul publicului. Criticul subliniază la sculptorii generației retorica sculpturală simbolistă împrumutată de la Rodin, propensiunea către satanismul simbolisto-decadent corelat unei feminități litigioase, plasate în contextul misterelor sacre, al demoniilor carnale și al isteriilor amoroase: Nu înțelegem, desigur, să limităm exercițiul criticii absolut la controlul aparențelor, al formelor, dar, pentru relevarea unor suflete de femei (pe tinerii artiști îi tulbură grozav femeia-demon) contorsionate de deliruri bahice, a unor suflete ce plutesc între crimă și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
încarcă cu semnificația unui proces psihic, întoarcerea refulatului. Ipostaza femeii ca femme fragile nu constituie atât o contrapondere iconografică a femeii fatale, cât mai degrabă un complement al ei, ambele devenind fațetele unui dezechilibru al psihismului abisal, având ca expresie isteria. Există pe de altă parte iconuri ale unei feminități intens spiritualizate până la dematerializare, însă o bună parte dintre acestea sugerează pierderea unei identități sexuale, devin captive unei fragilități care le proiectează într-un orizont de incertitudine. Faptul echivalează cu încercarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
epura spectrală menită să ofere o contrapondere expresiilor volitive ale libidoului, incarnată de femeia fatală. Femeia apare deopotrivă ca un vampir sexual și ca o ființă vampirizată, emaciată, clorotică, de o hipersensibilitate ostentatorie. Și într-un caz și în celălalt, isteria devine expresia unei patologii asimilată feminității. "Această anatomie frenetică este în fapt limitată la corpul feminin și apare ca o contraparte a unui alt versant al iconografiei simboliste, unde abundă figurile de sfinți și de prințese îndepărtate, embleme ale castității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
procesiunile dansante la școala de pictură a lui Brughel desemnate cu numele de "danse de Saint-Guy", așa cum la artiștii spanioli subliniază înclinația spre surprinderea atitudinilor extatice. De cele mai multe ori, cazurile de demonism sunt descifrate de medicul francez drept cazuri de isterie, însă acesta precizează o arie mai largă de cuprindere a nevrozelor: alienarea mentală (demopatia), epilepsia, ipohondria etc. Isteria pare să fie cea mai ofertantă pentru artă, datorită caracterului spectacular al crizelor, mai ales cele din perioada de "clownisme", implicând stranii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artiștii spanioli subliniază înclinația spre surprinderea atitudinilor extatice. De cele mai multe ori, cazurile de demonism sunt descifrate de medicul francez drept cazuri de isterie, însă acesta precizează o arie mai largă de cuprindere a nevrozelor: alienarea mentală (demopatia), epilepsia, ipohondria etc. Isteria pare să fie cea mai ofertantă pentru artă, datorită caracterului spectacular al crizelor, mai ales cele din perioada de "clownisme", implicând stranii arcuiri ale corpului. Charcot indică patru faze ale crizei, asociate fie "demoniacilor convulsionari", fie "extaticilor": 1) perioada epileptoidă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tema și pictează încă un tablou, Judith II, în care reiterează viziunea violent-atroce asupra sexualității feminine transformată în armă. Dacă Judith I afișa o expresie de voluptate asociată orgasmului, Judith II apare ca o ipostază a "corpului isteric" sau a isteriei înseși. Corpul se află într-o tensiune nervoasă care exercită o presiune teribilă, fracturându-l spasmotic. Gestul ambiguu de mângâiere pe care-l afișa în prima ipostază Judith, semnalizând de fapt și sursa plăcerii sale, capul tranșat al lui Holofern
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se bucura neurologul Charcot la Viena, ale cărui opere erau traduse chiar de către Freud, dar și a unui presupus interes sau familiarizare a lui Klimt cu vulgata psihanalitică. Pe acest fond este inserată și tema femeii fatale, înscrisă în tipologia isteriei: "Legătura patologiei isterice cu sexualitatea, concluzia observației clinice, furniza atunci o cauțiune științifică multiplelor variațiuni pe tema femeii fatale care apărea în literatură"362. Raporturile trasate între viața sexuală și psihismul abisal constituie cheia de boltă a configurării tipului femeii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
postum adus sfântului, fie ilustrează pentru Salomeea caracterul de artefact estetic pe care-l reprezintă trofeul decorat astfel. Și în acest caz, în personajul Salomeei putem recunoaște modelul utilizat pentru portretele cu țigănci, care scot în evidență transportul erotic similar isteriei menadelor și o senzualitate provocatoare. Haloul auratic al capului tăiat al sfântului proiectează o lumină stranie pe rochia dansatoarei, pe chipul transfigurat de un zâmbet extatic al Salomeii. Aceasta își ține ochii închiși, pentru a supralicita transa erotică. Ca un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pletoric al celor care, la un Gustave Moreau, servesc accentuării nudității nimfetei și nu acoperirii nurilor săi. Cu alte cuvinte, lipsește din recuzita decadentă sugestia luxurei și, în mod esențial, cea a senzualității aduse în pictura lui Klimt la tensiunea isteriei. Cecilia Cuțescu-Storck a adoptat în mod intenționat și o anumită manieră, consonând cu "primitivismul" picturii italiene și iconografia bizantină, în redarea chipurilor celor doi protagoniști, manieră care înscrie refuzul detaliului ornamental atât de important la Gustave Moreau sau Gustav Klimt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Înmulțirii bolilor și afecțiunilor, a creșterii rezistenței virușilor și bacteriilor la antibiotice. Cultura fricii, teama crescută și Întreținută de mijloacele de informare În masă ce informează continuu asupra bolilor ce se pot transmite de la animale la om (vezi tensiunea și isteria creată de campania vizând gripa aviară din 2006 sau cele anterioare privind „boala vacii nebune” etc.) au atenționat și Îngrijorat populația În ce privește variatele pericole ce planează asupra sănătății. Impactul asupra comportamentului uman În general a fost și este puternic, reflectându
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
cauze și indicarea unor direcții de acțiune, în speranța că problemele-situație vor fi eliminate. Definirea problemelor-cauză reprezintă un răspuns funcțional la insatisfacția amorfă a colectivității. De aici și receptivitatea diferitelor explicații, în lipsa altora mai ușor de înțeles. Iată câteva exemple. Isteria identificării vrăjitoarelor care a cuprins secole de criză este un caz paradigmatic. Un alt exemplu este antisemitismul ideologiei hitleriste. Criza profundă care a cuprins Germania după primul război mondial, accentuată de criza economică din 1929-1933, a generat o stare colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]