2,406 matches
-
cultelor, sau cum se numesc ele, le spunea "năzăricuși", iară celor care se închinau sîmbetei și disprețuiau duminica și o necinsteau prin muncă le spunea "sâmbătari", fără să folosească, în acest din urmă caz, sufixul în iș, aș (cu ușor iz semantic tolerant mai degrabă decât agresiv) adică "orientași", "năzăricuși", "penticostași". La o atentă analiză s-ar putea ca toate aceste sufixări să provină ele prin etimologie populară din mai vechiul substantiv "papistași": aceștia fiind strămoșii Papei ăstuia pe care l-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
plictiseală de a auzi, preț de patru ani, discursul, zis de lemn, al știm noi cui, ce minunată perspectivă de viitor să-l aud pe viitorul-fost prezident Iliescu vorbind dumnealui niște niscaiva ceva indistinct și, în dosul vorbirii dumisale cu iz de ședințe din acelea, știm noi de care de-alea d-ale noastre să auzim fojgăiala harnică, pe din dosul decorului, a inșilor acelora foarte dedați cu toate cele pentru țară. Nenea tehnicianul se holbează la mine, se holbează la
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
speciali ai președintelui provizoriu al țării, domnul Ion Iliescu. La discuția care a avut loc, aceștia ne-au cerut să intermediem o vizită de reconciliere politică a Președintelui provizoriu cu orașul care a declanșat revoluția. Desigur că manevra avea un iz politic vădit în beneficiul electoral al lui Ion Iliescu și ca urmare am declinat orice responsabilitate în intermedierea unei asemenea vizite. Foarte interesantă, din perspectivă istorică, a fost și discuția pe care am purtat-o referitoare la provocările interetnice din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
alătură, gîndindu-se cum îi văzuse pe prietenii ei în dormitor. Amintirea nu-l mai oripila. Se amesteca, de fapt, cu vorbele pe care i le adresase blondei, cu dispariția lui Gloopy și cu ceața, o învăluia pe Rima într-un iz de potențialitate sexuală malignă și incitantă. — Ți-a plăcut petrecerea? o întrebă el dintr-odată. — Nu. — Ce-ai făcut? Dacă vrei neapărat să știi, am stat aproape tot timpul în baie cu Gay. Se simțea foarte rău. — De ce? Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
preaplinuri dulci cu vîrfuri surprinzător de tari, iar extremitățile i se afundară în cutele unei răni umede care se deschidea într-o peșteră mlăștinoasă, în care mici gemete înfloreau în întuneric ca niște violete. Erau mirosuri fetide și chiar un iz de bălegar. Rătăcindu-se, se întinse pe spate, simțind că și el este un peisaj, unul mohorît și plat din jurul unui turn care se ridica într-un cer întunecat, ca de plumb. Simți cum, în întunericul de deasupra, oamenii urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unui fel de potecă, de parcă alții, mai puțin loviți de soartă, ar fi parcurs același drum, purtați pe aripile de zefir ale înseră rilor catifelate și înmiresmate. Mireasma era prezentă, dulce, îmbătătoare. Iar persistentul parfum al plantelor se amesteca cu izul proaspăt al ploii de după-amiază. Gosseyn trăia impresia exaltantă a unei aventuri începute în paradis. O vreme se auzi din apropiere susurul murmurat al unei ape curgătoare. Dar și acest zgomot se pierdu, când intră în umbra arborilor gigantici. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
unui fel de potecă, de parcă alții, mai puțin loviți de soartă, ar fi parcurs același drum, purtați pe aripile de zefir ale înseră rilor catifelate și înmiresmate. Mireasma era prezentă, dulce, îmbătătoare. Iar persistentul parfum al plantelor se amesteca cu izul proaspăt al ploii de după-amiază. Gosseyn trăia impresia exaltantă a unei aventuri începute în paradis. O vreme se auzi din apropiere susurul murmurat al unei ape curgătoare. Dar și acest zgomot se pierdu, când intră în umbra arborilor gigantici. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
croazieră care-și duce clienții spre paradis. — La ce visezi astăzi cu ochii deschiși? Era Veterinara, apăruse sub nuc pe neașteptate, ca în prima seară, și la fel de misterioasă în lumină ca și-atunci, în aburul împletit cu fum și cu izul iute de carne friptă. Avea părul strâns într-o coadă la spate și era echipată ca un jocheu, cu chipiu și cizme de călărie. Îți lipsește doar calul, îi spuse năuc, fiindcă n-o auzise apropiindu-se. — Doar atât poți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un prag, într-o clipă se găsi între ei, cu Eleonor, lângă împărat și soldați. Tată-său, ajuns bazari, îi spusese că raiul e un covor: sufletele saltă cu el, ușoare ca scrumul ori ca scamele moi de lână. Simțea iz de mătase în nări și iuțeală de cânepă. Când se întorcea în Tabriz, carpetele vorbeau singure, despre lucruri nenăscute în natură: trandafiri îmbăiați în cașmir și ghirlande de mure, scuturate pe lotuși albi. Faguri cu nectar închegat și struguri de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Nicidecum. E cum zice versul: „ai fost crud și te-ai copt“, acum pot să te iau cu mine. ...Era ca și cum s-ar fi întâmplat cu o zi în urmă. Omar își amintea curtea, mirosurile, luminatorul din sera maestrului Beheshti, izul putred de azalee, umezeala călduță care se ridica din pământ. Părea un loc vast, plin de tufe înverzite, aproape că nu-i cuprindea lărgimea cu ochii. Hârdaie de lemn cât un stat de om țineau loc de ghivece, iar deasupra
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mașină neagră, americană, la mâna a doua. Omar se trudi două săptămâni să i-o facă din nou ca nouă. Când o desfăcu, înțelese că moartea era un decoct de crin, de tabac și haină purtată. Nu părea de nesuportat: izul ăsta ieșea din tapiserii și din bord, din grătarele de nuc veritabil, pe care puneai defunctul cu grijă, din nișa pentru coroane și lumânări. — Moartea nu e chiar cine știe ce, bâiguia Maradona, noi o facem să fie! O facem, o facem
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rămânea camuflată, nu îi mai simțea mișcarea și sunetele. Învățase s-audă câmpul, iar vocile se făcuseră tot atâtea cărări. Îl simțea pe Zet de departe și simțea zăpada, în cer, cu trei-patru ore înainte să ningă. Recunoștea vântul și izul de ploaie și motoarele, după mers. Regăsise viață în muțenii crispate și în frica ce altădată îl măcinase. Și mai câștigase ceva: erau amintiri care îi înviaseră și pe care le revizita, ca pe niște camere redecorate, dintr-un cartier
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Privi circumspect în jur și-i sări în poală. Dragu o contempla năuc. Pe neașteptate, doamna Miga izbucni într-un râs isteric. Canalul căsca o gură neagră. Inginerul se aplecă încercînd să străpungă întunericul cu lanterna. Mirosea greu, muced, un iz compact din care aveai impresia că ai putea rupe bucăți. Măsură din ochi diametrul. ― Cam 60 de centimetri, aprecie și îl trecu un frison. Avea oroare de spațiile închise, visa acoperișuri de sticlă, glisante, verande largi deschise spre mare, cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
musafir în aprilie a.c. Mă bucur mult că mi prețuiește munca mea de îndrumător al său tocmai în anii în care începea să dea semne bune privind evoluția sa viitoare. La noi, pe plan intern, pe lângă veșnica gâlceavă politică cu iz dâmbovițean, se anunță reînhumarea cuplului dictatorial Ceaușescu în cimitirul de la Ghencea. În felul acesta se pune capăt speculațiilor ce s-au făcut 20 de ani - că le ar fi fost substituite corpurile și că mormântul lor ar fi fost gol
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dar era încă neliniștit. Știa că erau obiecte de mare valoare: Jaafar nu ar fi investit atâta efort ca să le ascundă dacă nu ar fi fost așa. O sună pe Lucinda de la Sotheby’s, o mutare care avusese întotdeauna un iz de disperare. Bună, iubitule, îi răspunse tărăgănat, expirând zgomotos fumul de țigară. Ce vrei de data asta? — Ce te face să crezi că vreau ceva? — Pentu că nu mă suni absolut niciodată dacă nu vrei ceva. Nu-i adevărat, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
roșie, care îi stătea agățată cu o sârmă pe după urechi, reușea să-i țină puțin cald la piept. O luase repede din dulap, profitând de faptul că sergentul se uita în altă parte. Agentul Mancuso trase în piept parfumul cu iz de mucegai al stejarilor și, dintr-o pornire romantică, se gândi că St. Charles Avenue trebuie să fie locul cel mai frumos din lume. Din când în când, trecea pe lângă tramvaiele care se legănau ușor, părând că se mișcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o veselie cam suspectă, un fel de strip-tease (de aceea nu Îndrăznesc să cer informații), despre care știu deja destul ca să doresc să mă Întorc acolo, plin de ațâțare. Dar degeaba, Înspre Chatham Road străzile se Încurcă. Mă deștept cu izul acestei Întâlniri ratate. Nu reușesc să mă-mpac cu gândul că nu știu ce anume am pierdut. Câteodată, sunt Într-o casă mare de țară. E spațioasă, dar eu știu că mai există o aripă, și nu știu cum să mai ajung la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui Frederic al II-lea la Dresda. Iar landgraful de Hesse, În casa căruia, aparent, Saint-Germain murise, spusese că acesta era de origine transilvană și se numea Ragozki. Mai trebuia adăugat că și Comenius Își dedicase Pansofia sa (operă cu iz sigur de rozicrucianism) unui landgraf (ce de landgrafi În povestea asta a noastră) care se numea Ragovsky. Ca ultim tușeu dat mozaicului, scotocind pe la o tarabă cărți din Piața Castello, eu găsisem o operă nemțească despre masonerie, anonimă, unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
psihiatrică se mulțumește să descrie această stare de spirit și să stabilească existența sa la degenerați și la isterici. Nordau afirmă că, influențați de misticism, artiștii falsifică realitatea în operele lor, schimbă sensul lucrurilor dând semnificații pretențioase și absurde cu iz de profunzime unor lucruri sau fenomene anoste sau lipsite de importanță. Așadar se exagerează în mod eronat până la paroxism banalități ce nu merită considerare. Forma logicei mistico-artistice este determinată de gradul de cultură, de informația posedată de degenerat sau de
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Îi aruncă Nevei o căutătură otrăvită. Cum e turcul, și pistolul. Wakefield o ia pe Maggie În brațe și o duce pînă la microbuz. Nu e deloc ușoară, dar e caldă și miroase ca o franzelă franțuzească cu un ușor iz de whiskey. — Ce dulce! Sherrill Îi Înmînează lui Wakefield paharul de whiskey cînd intră În mașină. Suvenirul tău. Neva flutură mîna În semn de bun rămas. Ea și Sherill rămîn În casă „ca să pună la punct niște amănunte“. În timp ce microbuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu șlapi zgomotoși, Wakefield se strecoară afară, neobservat. CÎteva zile mai tîrziu pîndește de după obloanele camerei lui de hotel cum un camion plin de cărămizi vechi este descărcat pe partea cealaltă a străzii. I se pare că poate chiar adulmeca izul mucegăit al mormintelor din care au fost scoase. De necrezut cît tupeu are Întreaga schemă, chiar dacă a auzit-o chiar din gura conspiratorilor, oameni Învestiți cu Încredere publică, tîlhărind adevăratul trecut istoric al orașului În scopul „restaurării“. Din ce În ce mai mult Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ralph Tyler trecu pe lângă marea de zambile de un albastru ca al porțelanului de Delft din părculețul de la ieșirea din Woodbury și inspiră parfumul lor dulce, intens. Nu știa niciodată ce să creadă despre zambile. Ca și crinii, aveau un iz discret de moarte, de parcă ar fi încercat să acopere un miros de putreziciune. Iubea acest părculeț și i-ar fi plăcut să hoinărească pe-aici în fiecare zi dacă ar fi putut. O porni agale spre lac și, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
au avut-o în economia revistei artele vizuale: arhitectura, sculptura, pictura modernă, teatrul și filmul, artele decorative. Acest constructivism hibrid, impur, impregnat de futurism și afin expresionismului, aliat, împotriva realismului și naturalismului, unor curente moderniste mai moderate (unele chiar cu iz tradiționalist), nu era totuși asumat ca program explicit, ci subordonat unei formule sintetice, prea generoase și vagi — „arta nouă” sau „curentul nou”. Numărul 57-58 dedicat „Interiorului nou“ are un grupaj tematic mai degrabă sărac. Drept editorial este reprodus un text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
umplut paharul, am văzut că era vin roșu, am luat și eu un cornuleț cu nucă, dar nu era ca de obicei, era mult mai tare, abia am putut să-l mestec, de dulce, era dulce, însă avea oarecum un iz de mucegai, de parcă ar fi fost ținut multă vreme în cămară, nici n-am terminat de mâncat, că bunicul mi-a umplut și mie paharul, am vrut să-i spun că eu încă n-am băut vin niciodată și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
agăț la timp de un palton pus pe umeraș, pe lângă care mai atârnau pe puțin vreo cinșpe, iar sub ele, pe podea, se înălța un alt morman, tot de paltoane, din care, lovindu-l cu piciorul, s-a ridicat un iz de clei, atât de puturos încât m-a luat cu greață, i-am zis lui Zsolt că bine-am mai nimerit-o, dar el mi-a spus să tac din gură, că dacă aveam altă soluție mai bună, pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]