5,195 matches
-
sitului Roșia Montană, afectând ireparabil mediul”. Așa va fi. Am citit multe dintre argumentele comunității științifice din România și m-au convins prin demonstrațiile lor științifice de consecințele dezastruoase ale proiectului RMGC (Roșia Montană Gold Corporation) și observ cum se izbesc nu atât de limitarea intelectuală a guvernanților, cât mai ales de lipsa lor de caracter și rapacitatea, avându-l în frunte pe jucătorul Băsescu Traian. Despre ultimul dintre aceștia, și la propriu și la figurat, istoricul Ioan Piso, directorul Muzeului
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (8) – DIN NOU LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365141_a_366470]
-
și la Piatra? Lăsați castanii la locul lor! Sunt atâtea străzi golașe pe care se pot pune platani. Deși, stejarul și bradul (argintiu) sunt arborii locului. Trec Podul Sculy, peste Cuiejdiul deseori năbădăios, neamenajat, încă, cum trebuie. Ochii mi se izbesc, a câta oară, de blocul sanitar (laboratoare), plantat premeditat acolo de ateii trecutului de tristă amintire, pentru a obtura privirea spre monumentala biserică Sf. Ioan Botezătorul (Mărăței). Ce deschidere, cu scări largi și fântână, aș face! Peisajul s-ar schimba
TABLETA DE WEEKEND (41): SALUTĂRI DIN PIATRA-NEAMŢ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365151_a_366480]
-
populația orășenească a Ungariei și Transilvaniei abia trecea de 6%. Din punct de vedere etnic orășenimea era alcătuită în mod covârșitor din germani.[ 4] În călătoriile sale prin Marele Principat al Transilvaniei împăratul Iosif al II-lea a fost mereu izbit de mizeria și ignoranta românilor: „Acești bieți supuși români, care sunt fără îndoială cei mai vechi și mai numeroși locuitori ai Transilvaniei, sunt atât de chinuiți și încărcați de nedreptăți de oricine, fie ei unguri sau sași, că soarta lor
APEL LA VOLUNTARIAT! de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365176_a_366505]
-
parcă toți sfinții ăia se uitau la mine, îmi strâng mantaua, iau arma la spinare și ies din Sfânta biserică în vâltoarea de afară, zăpada se pusese cam la o jumătate de metru, pe la adăposturi se făcuseră munți, vântul mă izbește de ușa masivă din stejar și mă zgâlțâie din toate închieturile, trezindu-mă la realitate. Îmi era frică să merg singur, dar n-aveam ce face și am luat-o pe câmp așa cum îmi spusese hazaica aia, na levo, ne
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
ei”; ea produce „înflăcărare, lacrimi, bucurie și strălucirea feței contemplativului, toată ființa lui devenind aeriană și transparentă” . „Strălucirea aceasta exterioară nu trebuie însă înțeleasă ca reflexul unei lumini ce vine din afară și se răsfrânge pe față, ca razele soarelui izbite de corpurile fizice, ci este numai efectul exterior și vizibil, iradiația în afară a unei explozii de lumină lăuntrică, nefizică sau supranaturală”, pe care „isihaștii o identifică cu strălucirea feței transfigurate a Mântuitorului Iisus Hristos pe muntele Tabor”. Inundat de
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364698_a_366027]
-
din mare erai prezentă prin verdeață, desculță-n rouă, pe răcoare, superbu-ți trup purtând semeață... Zâmbind, tu luminai o cale și ape unda-și oglindeau în ochi de-agate și opale ce toate fetele-și doreau. Aud cum picuri mici izbesc din înălțimea plumburie și-ncerc cu drag să-mi amintesc doar clipele de bucurie... Și nu pot să-mi opresc suspine, iar mâna-mi tremură ciudat când gându-mi zboară către tine la viața-n doi cât ne-a fost
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SCENARIU ABSURD Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului Azi mi-am tocit genunchii pe caldarâmul vieții, Cu pletele-mi de gheață l-am mângâiat nervos Și mi-am izbit durerea senilă de pereții Aceluiași scenariu absurd, răutăcios. Mi-am aplecat grav fruntea, sperând să mă audă, Din zările cernite, un Dumnezeu prezent, Dar m-a izbit tăcerea-I hipnotică și crudă Și-am înțeles: destinu-mi Îi e indiferent. Nu
SCENARIU ABSURD de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366307_a_367636]
-
vieții, Cu pletele-mi de gheață l-am mângâiat nervos Și mi-am izbit durerea senilă de pereții Aceluiași scenariu absurd, răutăcios. Mi-am aplecat grav fruntea, sperând să mă audă, Din zările cernite, un Dumnezeu prezent, Dar m-a izbit tăcerea-I hipnotică și crudă Și-am înțeles: destinu-mi Îi e indiferent. Nu am acces la zâmbet, căci i-am uitat parola, Mormane de tristețe mă strâng ca un lasou, Și chiar de sunt străină de foamea din Angola, Flămând
SCENARIU ABSURD de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366307_a_367636]
-
Cu acest gând a deschis poarta care abia se mai ținea în țâțâni.A luat cheia de pe grinda prispei și a introdus-o în broasca pe jumătate ruginită. A intrat și ușa a schrțâit cu un vaiet prelung. L-a izbit un miros de aer stătut cu iz de mucegai.A dat să aprindă lumina.” Nu merge. Câte mai sunt de făcut în casa asta!“A intrat, pe bâjbâite, în bucătărie și a găsit câteva lumânări și un chibrit rămase de la
ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE..., POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366400_a_367729]
-
picurată în sufletul tău de copil. Primele jaloane ale vieții tale se sprijină de cuvintele sale. Ea știe să strângă în sacul inimii lacrimi scurse ale ochilor și să spele cu ele tot greul de care în viață, poate, te izbești. Când apa ochilor săi este liniștită, vei ști că totul este bine, dar... atunci când se tulbură, ceva nu este în regulă, fiindcă mama simte cel mai bine asta. Ea aude și mugurul verde al ierbii ce crește pentru copilul său
MAMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366399_a_367728]
-
de ani, care dorea să-l cunoască pe autorul articolului pentru a-i da unele informații „din interiorul” Bisericii, între care și informații în legătură cu biserica Enei socotită de Sorin Ullea „o perlă în mijlocul Bucureștiului... cea mai zveltă și mai elegantă... izbea ochii prin verticalismul ei poruncitor, mai accentuat decât la surata ei Krețulescu” și pe care o examinase imediat după cutremurul din 1977. Biserica nu suferise nici un fel de deteriorări, nici măcar mărunte, așa cum de altfel constataseră și specialiștii de la Direcția Monumentelor
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
de floră meliferă- Imensă și copleșitoare glastră. Ci a venit clipită pasageră Cu ciripit de pasaăre măiastră, Când se revarsă zorii la fereastră Din vesela, portocalia sferă. O zâmbitoare rază jucăușă Imaginându-și că ar fi vedeta, Îmi spune să izbesc picioru-n ușă, Să iau vopsele, pensula, planșeta, (Să nu mă afle însă vreo mătușă) Și să pornim plimbările, șueta. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Zori / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 386, Anul II, 21 ianuarie 2012. Drepturi
ZORI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366597_a_367926]
-
apare ca un veritabil fenomen de limitare a cunoașterii în sine. Din această perspectivă, segmentul obscenului, cu aria lui specifică de anulare completă a gnoseologicului ofertant, devine echivalentul perfect al unui „câștig” de piață non-etic și, evident, profund controversat. Ne izbim dintr-o dată aici de una dintre cele mai mari erori de strategie existențială a umanului postmodern, eroare concepută de o familie eterogenă de rațiuni structural-paranoide oculte, care își imaginează fără de-ncetare faptul că pot avea la discreție, în buzunarul lor
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
ALEGI ( Da, da! Depinde de tine ce alegi) să cugeți în inima ta vor fi pentru tine BLESTEM sau BINECUVÂNTARE, NENOROCIRE sau BUCURIE. Din păcate, în ultimul timp nu mai cugetam la cuvinte, ci la IMAGINI. Iar imaginile care ne IZBESC de pe autobuze, de pe blocuri, de pe panouri publicitare, de pe trotuare, de la televizor (iar unele... din nenorocire chiar și din Biserici) sunt pline de încărcătură imorală, sexuală, păcătoasa. Cum zicea C.S. Lewis: dacă ai ateriza pe o planetă străină, ai intra într-
CUVINTELE PE CARE LE PASTRAM IN INIMA de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366700_a_368029]
-
strigată de mine. Totul e sugrumat și răsucit de personaje interminabile în măreția pașilor făcuți în fugă, din resturile rămase în urma lor...am cules prefăcătoria vieții cu gust și-am rămas goală. Scăldată în amorțitele lacrimi, am atins pământul, am izbit gura de el, am furat umanul doar pentru o clipă dar m-am retras rostogolită de regrete. Am început să pun întrebări legate de fericire. Răspunsul l-am găsit frânt în noroi. Victorioasă am ucis mirajul semnului de întrebare. M-
CURRICULUM VITAE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366738_a_368067]
-
plânge prin cer norul desenează destinul prea strânse rădăcini de mijloc cuprind timpul petrecut prin degete și gând atâta liniște într-o secundă viața a uitat să mai trăiască a închis ochii și-a început să se întrebe de ce o izbește dorul de ce sângele moare în patimi de doi de ce noaptea visul e viu de ce îneci privirea în povești și spunem că valul ne strigă pe nume ne strângem în cerc suspine în ritm și zborul e pal privește pustiul doar
DOAR VÂNTUL ŞTIE PRIN GÂND SĂ NE UMBLE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366736_a_368065]
-
dă Capacitatea, pe urmă Liceul,... Am să fiu atunci o doamnă prezentabilă, am să o ajut cu bani... Ei nu i se pare deloc atât de simplu; toate etapele astea sunt niște praguri înalte, foarte înalte, de care te poți izbi și cădea... Până la ele mai sunt alte praguri. Și tot așa! Beran are chef de o bătaie cu bulgări dar eu nu! Mă gândesc la ochelarii mei cu rame subțiri, aburiți de câte ori răsuflu, parcă-i și simt crăpându-se deasupra
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
mari și amețitoare. Prințesa dădu să mai apuce o dată funia, dar nu reuși. Simți o durere și mai puternică în brațe, iar aerul părea să nu mai ajungă. Intră în panică și încercă să respire adânc, dar un val o izbi în față. Deodată simți o mână puternică, luând-o de mijloc. Văzu fața lui Runkrahost, care, cu o mână se ținea de frânghie, iar cu alta o ținea pe ea. Unii, probabil Rammu și Melestri, țineau funia de sus. Adusă
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
destin completamente incert. Acasă, în România, nu-l mai aștepta de multă vreme nimeni. În Spania, nici atât. Părinții îi fuseseră luați de vârtejul inefabil al morții, iar de ziduri goale, lipsite de sufletul din dinăuntru, era, din păcate, sătul. Se izbea de ele orișiunde-și întorcea capul și nu le simțea deloc răsuflarea caldă și unică a vieții. Nu avea nici pentru ce și nici la cine să se mai întoarcă în România, cum nu avea prea multe motive nici să
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
împăcată precum timpul pe pragul unui cimitir doldora de păcate, în vreme ce eu, Poetul, voi așeza majestuos limba rostirii pe vicleana pană a vieții!” De aici, singura dragoste continuă a vocii lirice regăsite în carte, singura pasiune neîntinată rămâne Poezia. „Ceea ce izbește din prima clipă la contactul cu această nouă carte este stilul unic, de o rară bogăție lexicală, cu frazarea amplă, retorică și colorată, alternanță de simplitate, rafinament și prețiozitate, fără îndoială o contribuție de seamă la intelectualizarea limbii române, stăpână
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
de afară. Printre cele mai mature se aflau și puii din vara aceasta, fără experiență și fără adaptare la urgia vremii de afară. Incă aveau penele colorate gri, abia din anul trei de viață vor deveni albe complet. Valurile se izbeau cu forță de diguri, aruncând cu furie apa înspumată peste îngrămădirea de pietroaie și stabilopozi, care se împrăștia pe suprafața digului și îngheța instantaneu. La fiecare val se depunea un strat de gheață, din ce în ce mai gros. La un moment dat, masculul
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
tine însuți. Marcus Tullius Cicero - Din aceeași floare albina face mierea și șarpele veninul. proverb arab - Odihnește-te de muncă prin munca. George Enescu - Mintea și sufletul omului nu merg niciodată pe aceeasi poteca. Ileana Vulpescu - Un idealist, atunci când se izbește de realitate, e totdeauna mai înclinat decât oricine să creadă că orice ticăloșie e posibilă. Feodor Dostoievski - Oamenilor nu le pasă cât de multe știi până când nu știu cât de mult îți pasă. John Maxwell - Limba nu are oase, dar poate frânge
CITATE MEMORABILE (91) de ION UNTARU în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361592_a_362921]
-
viitorului îmi flutură la fereastră tac și văd cum înfloresc rugăciuni albe în copacii îngenunchiați în copilărie încotro întreb camera gata de lansare încotro co pilărie încotro privire încotro mână încotro picior încotro și tu inimă albastră întrebări le se izbesc de zid ca niște ferestre bătute de vânt numai picioarele infinite ale iubirii ies afară din poem să mă caute eu alerg de bunăvoie prin coridorul dintre rai și iad hai la revedere c-am ajuns poftim într-un poem
EREZIA BIBERONULUI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361634_a_362963]
-
la miezul nopții / vine îngerul... («Schimbarea la față» - SOrd, II, 75 sq.). Presentimentul thanatic se amplifică, dar dinspre o adevărată „măreție a frigului“ existențial: Înfășurat într-un val, / strângând în brațe un pește, / simt malul cu iarbă natal / cum mă izbește. / Înfășurat într-un corp, / strângând în sine un cuget, / mi-e strigătul orb / lovit de un muget. // Înfășurat într-un semn / cu gura pe-o cifră, / te-aud cum mă chemi / dulce hidră. («Marină» - SOrd, II, 82 sq.). XV. Treapta
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
arhimedică“ «Lecție despre cerc»: Se desenează pe nisip un cerc / după care se taie în două, / cu același băț de alun se taie în două. După aceea se cade în genunchi, / după aceea se cade în brânci. După aceea se izbește cu fruntea nisipul / și i se cere iertare cercului. / Atât. (SOrd, II, 236). Există în acest volum și o lirosofie stănesciană ca «umbră a ideii», îndeosebi, în poezia «Evocare», structurată în două catrene și un distih - adică în zece versuri
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]