5,860 matches
-
măcel, acum era prea târziu. Totul era pierdut, și pentru totdeauna. Se pregătea să se Întoarcă spre ieșire, când auzi un glas stins, În Întunericul din spatele său. Parcă cineva Îngăima niște rugăciuni, o bolboroseală confuză și neinteligibilă, din care priorul izbutea să deslușească doar un „blestemat” repetat obsesiv, printre alte numeroase imprecauții. Se apropie precaut de locul din care provenea glasul. Era un bărbat ghemuit În dosul unei coloane, ce părea să implore peretele porticului. Când ajunse În spatele lui, Îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prodigios al memoriei sale: „Ajunse Împăratul la pragurile marii Încercări. Și Înțeleptul Michael fu acela care găsi modalitatea, Împotriva opiniei astrologului său...” Apoi privirea i se lumină, În timp ce Își ridică fruntea dintr-o dată. Lucis imago repercussa. Ceea ce marele Frederic nu izbutise să afle, oprit de moarte. Acum, poarta acelei cunoștințe era acolo, În fața lui, gata să se deschidă. Privirea Îi zbură către scrinul Încă Închis, acoperit de teancurile de cărți prețioase. Cu vârful dăgii, forță sertarul. Lampa lui Elia. Acum pricepu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
umplea văzduhul, pe măsură ce impulsul resortului sporea viteza de rotație. Aripioarele regulatorului se ridicau și Începuse acțiunea de frânare. În curând, axul avea să ajungă la regimul prevăzut și să se stabilizeze. Între timp, continua să privească prin gemuleț, fără să izbutească a zări nimic. Își trecu mâna peste fruntea brobonită de sudoare, În timp ce senzația amară a Înfrângerii Începea să Își croiască drum În sinea lui, grea ca o piatră de moară. Apoi, dintr-o dată, o sclipire, urmată de un talaz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prăbuși cu capul În jos În bazinul rotund, scufundându-se până la genunchi. Apa clocotea din pricina eforturilor pe care bătrânul le făcea ca să iasă din nou la suprafață, iar picioarele i se zbăteau cu disperare. Sub apele purificatoare, mâinile sale nu izbuteau să se agațe de nimic, alunecând pe suprafața netedă a vechii marmure romane. Preț de câteva momente, Dante nu reacționă. Fixa nemișcat acea moarte lichidă, venită să Îl pedepsească pe asasin potrivit precisei sale premoniții. Poate că era drept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
opunea rezistență, Îngreunat de lichidul ce Îi pătrunsese În veșmintele lungi. Dante Își propti un picior și se sprijini În el din toate puterile. Sub apăsarea grea, una din colonete se rupse, Însă poetul putu să Își mențină strânsoarea până când izbuti să tragă afară trupul astrologului. Bonatti era Încă viu. Îl văzu ridicându-se În coate, cu părul ud, lipit de cap, ascunzându-i chipul schimonosit. Lângă el, Dante Încerca să se țină drept, cu mâinile sprijinite pe genunchi, gâfâind din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
minat. — Amory, a Început el. Vreau să discut cu tine o problemă personală. — Cum doriți, domnule. — Te-am remarcat anul acesta și... Îmi place de tine. Cred că ai tot ce trebuie ca să devii un om adevărat. — Da, domnule, a izbutit să articuleze Amory. Nu putea suferi să i se vorbească de parcă ar fi fost un eșec deja certificat. — Însă am observat - a continuat neprevăzător bătrânul profesor - că nu prea ești agreat de băieți. Nu sunt, domnule. Amory și-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
apă. — Sunt al dracului de ud! i-a spus el cu voce tare cadranului solar. ISTORIC Războiul a izbucnit În vara de după anul Întâi. Dincolo de un anumit interes de natură sportivă față de iureșul nemților spre Paris, Întreaga poveste n-a izbutit nici să-l intereseze, nici să-l emoționeze pe Amory. În același spirit de care ar fi putut fi animat vizionând o melodramă amuzantă, spera că războiul avea să fie lung și sângeros. Dacă nu se prelungea suficient, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dar atunci de ce să mă mai Întorc aici? Am asimilat tot ce-mi poate oferi Princeton. Încă doi ani de pedanterie goală și de tăiere de frunze la câini Într-un club n-au să mă ajute. Tot ce vor izbuti este să mă dezorganizeze, să mă facă pe de-a-ntregul convențional. Chiar și acum Îmi lipsește În așa hal șira spinării, Încât mă mir că mai stau În poziție verticală. — Oh, dar nu Înțelegi esențialul, Tom, l-a Întrerupt Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și Bourget, al cărui susțimător american era Ralph Adams Cram, cu admirația lui totală față de catedralele din cel de-al treisprezecelea veac - un catolicism pe care Amory Îl socotea prefabricat și convenabil dacă eliminai preoții, sacramentele și sacrificiile. Cum nu izbutea să adoarmă, și-a aprins lampa de la căpătâi și, luând din raft Sonata Kreutzer, a căutat atent În ea germenii entuziasmului lui Burne. A fi Burne devenise dintr-o dată, un lucru mult mai real decât a fi inteligent. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
țipând cât Îl țineau bojocii: „Totu-i spre bine!“ Amory a mai scris: „Ai Îngenunchiat În templu, el s-a-nclinat s-audă ruga cum o dai, I-ai mulțumit pentru «glorioasele câștiguri», i-ai reproșat pentru «Cathay». De ce nu izbutea să compună mai mult de un distih o dată? Acum Îi trebuia o rimă pentru... L-ai ține pe drumul bun cu știința, deși El a mai greșit... Ei, oricum... „Ți-ai Întâlnit copiii În casă și le-ai strigat «Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să compună mai mult de un distih o dată? Acum Îi trebuia o rimă pentru... L-ai ține pe drumul bun cu știința, deși El a mai greșit... Ei, oricum... „Ți-ai Întâlnit copiii În casă și le-ai strigat «Am izbutit!» Ți-a luat cincizeci de ani de Europa și-ntru virtute ai murit.“ — Aceasta a fost, În mare parte, ideea lui Tennyson, s-a auzit vocea conferențiarului. Cântec Într-o vreme a ordinii de Swinburne ar fi putut foarte bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Sună de parcă nu vom fi niciodată Împreună. (Ea varsă câteva lacrimi și, ridicându-se de pe sofa, se mută pe fotoliu) Toată după-amiaza am avut sentimentul că lucrurile merg spre rău. Aproape că mi-am pierdut mințile la birou - n-am izbutit să transcriu nici un rând... Trebuie să-mi spui tot ce ai pe suflet. ROSALIND: Îți zic că n-am nimic de spus. Sunt doar nervoasă. AMORY: Rosalind, cochetezi cu ideea de a te mărita cu Dawson Ryder. ROSALIND (după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
săpunul iubitei pierdute, În cele din urmă s-a spălat cu el pe mâini. A râs și a Început să fredoneze „După ce-ai plecat“... S-a Întrerupt brusc. Sfoara s-a rupt de două ori, dar În final a izbutit să lege cutia, a aruncat pachetul În fundul cufărului său și, trântind capacul, s-a Întors În studio. — Ieși În oraș? Vocea lui Tom avea un substrat de Îngrijorare. — Îhî. — Unde? N-aș putea să-ți spun, coțcar bătrân. — Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prin acei ani, prin acele clipe, alături de umbrele mele, și mă simt fericit, am tot ce-mi trebuie de vreme ce am renunțat la ultimul vis posibil al teatrului, de a închega o trupă de teatru. A durat prea mult până am izbutit să construiesc teatrul acesta, au obosit actorii, au îmbătrânit și, mai ales, au venit peste ei, peste actorii mei, tot felul de cioflingari. Pe unii i-am cocoloșit mai mult decât trebuia și asta i-a demoralizat pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
urmelor, sunteți directorul general, puteți s-o faceți. ― Dacă eram doar Beligan, o făceam, fii fără grijă, dar sunt exact ceea ce spui, directorul general al acestui teatru și nu-mi pot permite așa ceva. Am avut orgoliul să cred că voi izbuti, va trebui să-mi duc crucea până la capăt. Hai! A ieșit cu mine din cabină, mă ținea de după umeri și îmi amintesc că eram tare mândru, chiar dacă doar eu și el știam ce înseamnă asta. A fost un Richard controversat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
utilă dacă stau să mă gândesc la câte lucruri am învățat despre umilință, despre dusul tăvii cu profesionalism, despre vise frânte, despre acceptarea cu seninătate a condiției, lipsa de invidie profesională, curajul de a te bucura de succesul altuia care izbutea să iasă în lume, să spargă carapacea anonimatului. Povestește Bobiță Mușatescu despre Grișa Nagacevschi care, în Înșir’te mărgărite, intra în scenă numai după ce dădea niște ture prin teatru, de la parter până la etajul patru, ca să fie obosit, nu numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
lucrul ăsta i se datora și lui. De unii râdeam, dar cred că Anatolie Spânu, Tolică, nu a meritat așa ceva din partea noastră, căci s-a chinuit enorm, cu sine mai ales, să treacă de bariera rolurilor oarecare și nu a izbutit, dar eu trebuie să amintesc disperarea cu care a luptat. Și-a dorit, numai Dumnezeu poate ști de ce, să joace Cyrano de Bergerac. Tocmai îl montase N.Al. Toscani care, cam intrat într-un con de umbră ca regizor, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pe lângă mine. Am irosit o întâlnire cu Jean Louis Barrault, câștigând, în schimb, o întâlnire cu mine, căci mi-am spus multe mie însumi, mi-am jurat multe și văd că acum, după mai bine de treizeci de ani, am izbutit să le îndeplinesc - dacă nu pe toate, măcar pe cele mai importante. Am făcut un teatru și am încercat să fac o trupă și, ca și el, am avut bucurii și nenumărate eșecuri, mai ales eșecuri în planul relației cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
eu de ea. Și-a dat seama, cred, și m-a lăsat să fur, parcă mi-a transmis un fel de mesaj. A doua zi l-am văzut în spectacol. Fantastic, avea la vremea aceea aproape optzeci de ani și izbutea să facă podul, iar bijuteriile lui, pantomimele lui Bip erau mai tinere și mai incredibile ca oricând. Priveam din fundul sălii fascinat, evolua în fața mea un om care știa pentru ce trăiește. Am jucat și eu Mantaua cu o disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Marceau, asta era chiar o blasfemie. Mantaua este un examen pe care îl treci sau nu, așa că dacă ai avut curajul să te apuci de un astfel de text, înseamnă că ești suficient de bun sau de nebun să și izbutești, iar asta, desigur, nu poate să fie decât bine. Eu nu am montat niciodată de două ori același spectacol, am montat numai ce m-a durut, ce m-a ajutat să merg mai departe către ceva ce nu știu nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cât am putut eu de mare. După o jumătate de oră eram la Ambasadă cu Szajna în față, neschimbat și care m-a recunoscut imediat, ca și cum ne-am fi despărțit ieri. Așa a fost să fie, am avut noroc, am izbutit să-l aduc pe Szajna la București, la Masca, în cadrul unui proiect pe care l-am inventat special pentru el, Măști Europene la Masca. Unul dintre cei mai mari creatori și gânditori de teatru din Europa a venit la teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
alți ochi la oameni, pe haidamacul de mai înainte nici nu-l mai bag în seamă, vine cucoana după ceva vreme și-mi dă un bilet de favoare la hulubărie, cu indicația că Brook mă așteaptă după spectacol. N-am izbutit prea des să amețesc o femeie, dar de data asta mi-a mers la fix. Sala era fantastică. Zdruncina din temelii tot ceea ce știam eu despre teatru. O sală a unui teatru care a ars cândva. Nu mai mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Carmen, mai văzusem câteva montări, aveam eu însumi două variante pe o casetă video, așa că surpriza a fost cu atât mai grozavă, pentru că spectacolul lui Brook nu menaja pe nimeni, cântăreții se trânteau pe jos, se băteau cu adevărat și izbuteau totuși să cânte ca la operă, ceea ce m-a făcut să înțeleg că rolul regizorului fusese fantastic. Interpreții erau tineri, frumoși, puternici, iar efectul în sală era cel al unei bombe atomice. Adevărul este că, acum când scriu, sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
trecere. Fac de când mă știu bilanțuri, proiecte, astăzi mi-ar plăcea să zac pur și simplu, să nu mă gândesc la ceva anume, să-mi odihnesc creierul atât de stors de zilele și problemele anului care tocmai moare. N-am izbutit să termin cartea în acest an, așa cum îmi propusesem, și nici nu știu când am s-o pot face, pentru că am atât de mult de lucru, încât chiar nu știu cum aș mai putea programa și asta. Eu scriu cu plăcere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Silvestru nu i-a plăcut și n-a scris. Asta e! Pe mine mă iubea, asta e sigur, îmi aprecia munca și mă sfătuia din când în când. Dacă ar fi trăit, ar fi fost, cred, bucuros de ceea ce am izbutit cu Masca. Din păcate a murit destul de repede, un accident cumplit de circulație, o mașină condusă aiurea și cel mai mare cronicar român al acelor ani a dispărut. A fost incredibil, vestea s-a răspândit ca fulgerul și am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]