2,185 matches
-
liniei sale spectroscopice. Prima utilizare pe scară redusă a elementului a fost cea de "reducător" (sau "getter") în tuburi cu vid și în celule fotoelectrice. În 1967, perioada specifică de tranziție între cele două niveluri hiperfine ale stării fundamentale ale izotopului cesiu-133 a fost ales de către Sistemul internațional de unități la baza definirii etalonului pentru secunda. Încă de atunci, cesiul a fost utilizat, pe scară largă, ca "oscilator cuantic" pentru ceasuri atomice. Din anii 1990, cea mai însemnată utilizare a elementului
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
în producerea electricității, în aparate electronice și în chimie. Radioizotopul cesiu-137 are un timp de înjumătățire de aproximativ 30 de ani și este folosit în medicină, măsurători și hidrologie. Deși elementul nu este foarte toxic, este periculos și exploziv, iar izotopii săi prezintă un risc ridicat în caz de scurgere radioactivă. În 1860, Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff au descoperit cesiul în apa minerală provenită din Dürkheim, Germania. Datorită liniilor spectroscopice de culoare albastră intensă, cesiul și-a primit numele după
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
acestea se asemănă cu cele ale rubidiului, elementul chimic situat deasupra cesiului în tabelul periodic al elementelor. Însă, pot apărea mici diferențe între proprietățile chimice datorită masei atomice și a electropozitivității foarte mari. Cesiul este cel mai electropozitiv element cu izotopi stabili. Ionii de cesiu sunt, de asemenea, grei și mai puțin duri decât al ionilor de metale alcaline. Cea mai mare parte a compușilor cesiului conțin cationul Cs ce se poate combina prin legături ionice cu un mare număr de
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
poate fi încălzit sub vid pentru a genera CsO. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși ai cesiului cu sulful, seleniul și telurul, dar sunt foarte puțin studiați și nu există date referitoare la aceștia. În total, se cunosc 39 de izotopi de cesiu ce oscilează între valorile de 112 și 151 în masa atomică. Câteva dintre aceștia pot fi sintetizați cu ajutorul elementelor mai ușoare; în natură, aceste reacții au loc și în timpul procedeelor din interiorul stelelor bătrâne, precum și în interiorul supernovelor. Totuși
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
cesiu ce oscilează între valorile de 112 și 151 în masa atomică. Câteva dintre aceștia pot fi sintetizați cu ajutorul elementelor mai ușoare; în natură, aceste reacții au loc și în timpul procedeelor din interiorul stelelor bătrâne, precum și în interiorul supernovelor. Totuși, singurul izotop stabil este Cs, ce are 78 de neutroni. Deși acesta are un spin nuclear ridicat (7/2+), studiile rezonanței magnetice nucleare pot fi făcute la o frecvență de rezonanță de 11,7 MHz. Izotopul radioactiv Cs are un timp de
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
bătrâne, precum și în interiorul supernovelor. Totuși, singurul izotop stabil este Cs, ce are 78 de neutroni. Deși acesta are un spin nuclear ridicat (7/2+), studiile rezonanței magnetice nucleare pot fi făcute la o frecvență de rezonanță de 11,7 MHz. Izotopul radioactiv Cs are un timp de înjumătățire de aproximativ 2,3 milioane de ani, în timp ce izotopii Cs și Cs au un timp de înjumătățire de 30 și respectiv 2 ani. Cs se descompune în izotopul cu viață scurtă Ba prin
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
acesta are un spin nuclear ridicat (7/2+), studiile rezonanței magnetice nucleare pot fi făcute la o frecvență de rezonanță de 11,7 MHz. Izotopul radioactiv Cs are un timp de înjumătățire de aproximativ 2,3 milioane de ani, în timp ce izotopii Cs și Cs au un timp de înjumătățire de 30 și respectiv 2 ani. Cs se descompune în izotopul cu viață scurtă Ba prin radiații beta, iar cel din urmă ajunge la forma non-radioactivă cunoscută de bariu. În acest timp
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
rezonanță de 11,7 MHz. Izotopul radioactiv Cs are un timp de înjumătățire de aproximativ 2,3 milioane de ani, în timp ce izotopii Cs și Cs au un timp de înjumătățire de 30 și respectiv 2 ani. Cs se descompune în izotopul cu viață scurtă Ba prin radiații beta, iar cel din urmă ajunge la forma non-radioactivă cunoscută de bariu. În acest timp, Cs se transformă în Ba în mod direct. Izotopii de cesiu cu numerele de masă 129, 131, 132 și
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
de 30 și respectiv 2 ani. Cs se descompune în izotopul cu viață scurtă Ba prin radiații beta, iar cel din urmă ajunge la forma non-radioactivă cunoscută de bariu. În acest timp, Cs se transformă în Ba în mod direct. Izotopii de cesiu cu numerele de masă 129, 131, 132 și 136 au un timp de înjumătățire cuprins între o zi și două săptămâni, în timp ce alți izotopi au timpuri de înjumătățire cuprinse între o fracțiune de secundă și o secundă. Însă
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
cunoscută de bariu. În acest timp, Cs se transformă în Ba în mod direct. Izotopii de cesiu cu numerele de masă 129, 131, 132 și 136 au un timp de înjumătățire cuprins între o zi și două săptămâni, în timp ce alți izotopi au timpuri de înjumătățire cuprinse între o fracțiune de secundă și o secundă. Însă, mai sunt cunoscuți cel puțin 21 de izomeri nucleari metastabili. În afară de Cs (cu un timp de înjumătățire de doar o oră), toți sunt foarte instabili, cu
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
o secundă. Însă, mai sunt cunoscuți cel puțin 21 de izomeri nucleari metastabili. În afară de Cs (cu un timp de înjumătățire de doar o oră), toți sunt foarte instabili, cu timpi de jumătățire de aproximativ câteva minute sau chiar mai puțin. Izotopul Cs este unul dintre produșii de fisiune a uraniului ce se poate forma în reactoare nucleare. Totuși, produsul de fisiune este redus în majoritatea reactoarelor datorită Xe, o adevărată „otravă” pentru neutroni, și se transformă în Xe înainte de dezintegrarea ce
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
forma în reactoare nucleare. Totuși, produsul de fisiune este redus în majoritatea reactoarelor datorită Xe, o adevărată „otravă” pentru neutroni, și se transformă în Xe înainte de dezintegrarea ce are ca produs Cs. Datorită descompunerii sale în urma cărora se obține Ba, izotopul Cs este un puternic emițător de radiații gama. Timpul său de înjumătățire acesta este principalul produs de fisiune cu viață medie (un alt exemplu de acest fel este Sr). De exmplu, Cs și Sr generează cea mai mare sursă radioactivă
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
prin captură nucleară (datorită ratei de captură mici), iar ca rezultat nu trebuie să fie dezintegrat. Aproape tot cesiul produs prin fisiune nucleară provine prin dezintegrarea beta a produșilor de fisiune mai bogați în neutroni, printre care se numără și izotopii iodului și ai xenonului. Din cauza faptului că iodul și xenonul sunt volatili și difuzează prin intermediul combustibilului nuclear și al aerului, cesiul radioactiv este creat, de obicei, la o anumită depărtare de locul fisiunii. Odată cu începutul testării armelor nucleare din jurul anului
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
este un radioizotop comun al cesiului folosit ca sursă de raze gama în industrie. Acesta este avantajos datorită timpului de înjumătățire de aproximativ 30 de ani și pentru că poate fi fabricat în urma unui ciclu nuclear, având ca produs de dezintegrare izotopul stabil Ba. Însă, datorită solubilității mari în apă, acesta are și dezavantajul de a fi incompatibil cu iradierea produselor alimentare și a consumabilelor medicale. Izotopul a mai fost folosit în agricultură, tratamentul cancerului, la sterilizarea mâncării, la nămolurile pentru epurare
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
ani și pentru că poate fi fabricat în urma unui ciclu nuclear, având ca produs de dezintegrare izotopul stabil Ba. Însă, datorită solubilității mari în apă, acesta are și dezavantajul de a fi incompatibil cu iradierea produselor alimentare și a consumabilelor medicale. Izotopul a mai fost folosit în agricultură, tratamentul cancerului, la sterilizarea mâncării, la nămolurile pentru epurare și în echipamentul chirurgical. Izotopii radioactivi ai cesiului au mai fost folosiți în radioterapie pentru a trata diferite tipuri de cancer, dar apariția unor alternative
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
solubilității mari în apă, acesta are și dezavantajul de a fi incompatibil cu iradierea produselor alimentare și a consumabilelor medicale. Izotopul a mai fost folosit în agricultură, tratamentul cancerului, la sterilizarea mâncării, la nămolurile pentru epurare și în echipamentul chirurgical. Izotopii radioactivi ai cesiului au mai fost folosiți în radioterapie pentru a trata diferite tipuri de cancer, dar apariția unor alternative mai bune, precum și utilizarea clorurii de cesiu solubile în apă, ce crea contaminări, a dus treptat la scoaterea lor din
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
treptat la scoaterea lor din uz. Cesiu-137 a fost utilizat în diferite tipuri de măsurare industriale, printre care se numără măsurarea umidității, densității și a grosimii. A fost folosit, de asemenea, în aparatele pentru diagrafie pentru măsurarea densității unei roci. Izotopul cesiu-137 a mai fost folosit în studiile hidrologice, similare cu cele în care se folosea tritiu, fiind un produs de fisiune nucleară. Odată cu începerea testelor nucleare din 1945 (ce au durat până în anii 1980), mari cantități ale izotopului au fost
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
unei roci. Izotopul cesiu-137 a mai fost folosit în studiile hidrologice, similare cu cele în care se folosea tritiu, fiind un produs de fisiune nucleară. Odată cu începerea testelor nucleare din 1945 (ce au durat până în anii 1980), mari cantități ale izotopului au fost eliberate în atmosferă, unde au fost absorbite sub formă de soluție. Cesiu-134 și cesiu-135 au fost utilizați în hidrologie ca măsurători pentru producția de cesiu provenită din industria nucleară. Deși sunt mai puțin răspândiți decât cesiu-133 sau cesiu-137
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
această reacție are loc chiar și cu apă foarte rece. Metalul este foarte piroforic, și se aprinde spontan în aer producând hidroxid de cesiu și alți oxizi. Hidroxidul său este o bază foarte puternică, ce poate coroda chiar și sticla. Izotopii cesiu-134 și cesiu-137 (prezenți și în cantități mici în biosferă, în locurile unde au avut loc scurgeri radioactive) reprezintă o adevărată povară radioactivă. Cesiul radioactiv nu se acumulează în corp la fel de eficient ca alți produși de fisiune (ca de exemplu
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
transpirație și urină. Totuși, cesiul radioactiv este similar potasiului și tinde să se acumuleze în țesuturile plantelor, adică în fructe și legume. Se mai cunoaște că ciupercile ce provin din pădurile condaminate acumulează cesiu radioactiv (cesiu-137) în pălaria lor. Acumularea izotopului cesiu-137 în lacuri a reprezentat prima mare îngrijorare de după dezastrul de la Cernobîl. Experimentele făcute pe câini au arătat că o singură doză de 3,8 mCi (140 MBq, 4,1 μg de cesiu-137) per kilogram este letală în trei săptămâni
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
se formează un strat sulfuric (pasivare) ce oprește reacția. Din cauza reactivității sale crescute este păstrat în lichide de protecție. Spre deosebire de celelalte metale alcalino-pământoase, bariu oxidează la suprafață și în prezența aerului uscat se poate aprinde. În natură se găsesc șapte izotopi stabili ai bariului, dintre care Ba este cel mai întâlnit (71,8%). Se mai cunosc 33 de izotopi radioactivi ai bariului. Aceștia au timpii de înjumătățire între 10,5 ani pentru Ba și 150 nanosecunde pentru Ba, cei mai mulți se dezintegrează
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
protecție. Spre deosebire de celelalte metale alcalino-pământoase, bariu oxidează la suprafață și în prezența aerului uscat se poate aprinde. În natură se găsesc șapte izotopi stabili ai bariului, dintre care Ba este cel mai întâlnit (71,8%). Se mai cunosc 33 de izotopi radioactivi ai bariului. Aceștia au timpii de înjumătățire între 10,5 ani pentru Ba și 150 nanosecunde pentru Ba, cei mai mulți se dezintegrează în câteva secunde. Izotopii bariului au de la 58 până la maxim 97 de neutroni (de la Ba la Ba). Izotopii
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
dintre care Ba este cel mai întâlnit (71,8%). Se mai cunosc 33 de izotopi radioactivi ai bariului. Aceștia au timpii de înjumătățire între 10,5 ani pentru Ba și 150 nanosecunde pentru Ba, cei mai mulți se dezintegrează în câteva secunde. Izotopii bariului au de la 58 până la maxim 97 de neutroni (de la Ba la Ba). Izotopii stabili ai bariului apar din diferite serii de dezintegrare; de exemplu: I in Ba. Izotopii radioactivi se descompun în izotopii lantan (La), xenon (Xe), cesiu (Cs
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
izotopi radioactivi ai bariului. Aceștia au timpii de înjumătățire între 10,5 ani pentru Ba și 150 nanosecunde pentru Ba, cei mai mulți se dezintegrează în câteva secunde. Izotopii bariului au de la 58 până la maxim 97 de neutroni (de la Ba la Ba). Izotopii stabili ai bariului apar din diferite serii de dezintegrare; de exemplu: I in Ba. Izotopii radioactivi se descompun în izotopii lantan (La), xenon (Xe), cesiu (Cs) si iod (I). Se mai foloseste aliajul nichel-bariu pentru bujii. În plus în amestecul
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
și 150 nanosecunde pentru Ba, cei mai mulți se dezintegrează în câteva secunde. Izotopii bariului au de la 58 până la maxim 97 de neutroni (de la Ba la Ba). Izotopii stabili ai bariului apar din diferite serii de dezintegrare; de exemplu: I in Ba. Izotopii radioactivi se descompun în izotopii lantan (La), xenon (Xe), cesiu (Cs) si iod (I). Se mai foloseste aliajul nichel-bariu pentru bujii. În plus în amestecul aliajelor din plumb cu diferite metale, se adaugă bariu pentru creșterea durității.. Bariu în stare
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]