KorAP: Find »[drukola/base=jack & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...268 >

6,700 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

venim aici. Îi cunosc pe proprietari. Și știu că vor avea grijă să ne facă să ne simțim minunat. — El e Jack, spun, zâmbind cu gura până la urechi. — Jack ! Îmi pare bine să te cunosc ! Antonio Îl sărută și pe Jack pe ambii obraji, iar eu chicotesc. — Ai o masă și pentru noi ? — A... Face o față lungă. Scumpa mea, azi avem Închis ! — Poftim ? Mă uit la el nedumerită. Dar... nu e Închis. E plin de oameni ! Mă uit la chipurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
fost chelner aici acum câteva veri. — Nu... știu sigur. — A Întâlnit o fată foarte drăguță la el, la drept. Știi, acum și-a luat licența. Dacă ai vreodată nevoie de vreun sfat avocățesc... — Mersi. Păi atunci... felicitări. — Petrecere frumoasă, spune Jack și mă strânge ușor de braț. Nu contează, Emma, n-aveai de unde să știi. Îmi pare sincer rău, scumpa mea ! spune Antonio, când Îmi vede fața. Când mai vrei să vii, am să-ți dau cea mai bună masă. Sună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Când mai vrei să vii, am să-ți dau cea mai bună masă. Sună-mă din timp, ca să știu și eu că vii... — Așa am să fac, spun, cu un zâmbet chinuit. Mulțumesc, Antonio. Nici măcar nu mă pot uita la Jack. L-am târât tot drumul ăsta din porcăria aia de Clapham pentru asta. Trebuie să salvez cumva situația. Și asta cât mai repede. — O să mergem la un pub, spun imediat ce ajungem pe trotuar. Vreau să spun, ce-i rău În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
să salvez cumva situația. Și asta cât mai repede. — O să mergem la un pub, spun imediat ce ajungem pe trotuar. Vreau să spun, ce-i rău În a sta la un pub, cu o băutură bună În față ? Sună bine, spune Jack blând și mă urmează pe stradă, spre un local pe frontispiciul căruia scrie The Nag’s Head, și deschid ușa. N-am mai fost niciodată În cârciuma asta, dar sunt sigură că e destul de... OK. Poate că totuși nu. Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
cel mohorât pub pe care l-am văzut În viața mea. O zdreanță de covor, nu se aude muzică, și singurul semn de viață din local Îl constituie un bărbat burtos. Nu pot să-mi petrec a doua Întâlnire cu Jack Într-un asemenea loc. Pur și simplu nu pot. — Așa ! zic, Închizând repede ușa În urma mea. Hai să ne mai gândim un pic. Mă uit rapid În josul și În susul străzii, dar, În afară de Antonio’s e Închis peste tot, În afară de câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mare Însuflețire. Nu ne ia mult. Pornesc spre marginea trotuarului și ridic o mână să fac semn unui taxi. După trei minute Încă nu a trecut nici măcar o mașină. Și nici vreun alt vehicul. — E o zonă destul de liniștită, remarcă Jack Într-un final. — Păi, e normal, e un cartier rezidențial. Antonio’s e o excepție. În exterior sunt cât se poate de calmă. Dar În interior simt că Încep să intru În panică. Unde să mergem ? Ce să facem, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
fără să fac niște prostii monumentale. Fără veste, Îmi vine să izbucnesc În hohote de plâns. Îmi vine să mă prăbușesc pe asfalt, să-mi Îngrop capul În mâini și să plâng În voie. Ce zici de o pizza ? spune Jack, și ridic capul, cu speranță renăscută. — De ce ? Știi vreo pizzerie În zonă ? — Văd că au pizza de vânzare. Arată spre un fast-food cu aspect destul de nașpa. Și văd și o bancă. Arată spre partea opusă a drumului, spre o grădiniță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Înconjurată de un gărduț metalic, cu pavaj, copaci și o bancă de lemn. Tu du-te să iei pizza. Îmi zâmbește. Iar eu mă duc să țin banca. În viața mea nu mi-a fost atât de Îngrozitor de jenă. Niciodată. Jack Harper mă duce la cel mai super și mai luxos restaurant din lume. Iar eu Îl duc pe o bancă dintr-un parc din Clapham. — Poftim pizza, spun, aducând cutiile fierbinți În locul În care stă. Am margarita, cu șuncă, ciuperci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
nici măcar niște pizze care să arate bine. Nu sunt nici măcar pizze gourmet, cu anghinare prăjită. Sunt doar niște felii de aluat ieftin, pe care e pus niște cașcaval congelat și pe care sunt aruncate câteva toppinguri destul de respingătoare. — Perfect, spune Jack cu un surâs. Ia o gură mare, apoi se caută În buzunar. Uite, ăsta trebuia să fie cadoul meu de noapte bună, dar, dacă tot suntem aici... Rămân mască În clipa În care scoate un shaker mic de cocteil din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
drăguț cu mine. Se face că se simte bine. Dar oare ce-o fi În mintea lui ? Probabil că mă disprețuiește sincer. Probabil crede că sunt o megavacă aiurită. — Emma, ești OK ? — Nu tocmai, spun cu o voce ușor Îngroșată. Jack, Îmi pare foarte rău. Sincer. Îți jur, aveam totul planificat. Urma să ne ducem Într-un club supercool, unde se duc toate vedetele, și să ne distrăm de milioane... — Emma. Jack Își lasă jos cupa și mă privește. Tot ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
OK ? — Nu tocmai, spun cu o voce ușor Îngroșată. Jack, Îmi pare foarte rău. Sincer. Îți jur, aveam totul planificat. Urma să ne ducem Într-un club supercool, unde se duc toate vedetele, și să ne distrăm de milioane... — Emma. Jack Își lasă jos cupa și mă privește. Tot ce-mi doream era să petrec seara asta cu tine. Și asta e ceea ce facem. Da. Dar... — Asta și facem, repetă ferm. Se apleacă Încet spre mine și Îmi stă inima. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
sărute. O să mă... Aaa ! Aaa ! Aaa ! Sar de pe bancă, Într-o panică nebună. Pe piciorul meu urcă un păianjen. Un păianjen mare și negru. Dă-mi-l jos ! strig Înnebunită. Dă-mi-l jos ! Cu o mișcare iute a brațului, Jack aruncă paianjenul pe iarbă, iar eu mă prăbușesc Înapoi pe bancă, și inima Îmi face treișpe-paișpe. Și, evident, momentul a fost total compromis. Bravo. Minunat. Jack Încearcă să mă sărute, iar eu Încep să urlu ca descreierata. Hai că mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-l jos ! strig Înnebunită. Dă-mi-l jos ! Cu o mișcare iute a brațului, Jack aruncă paianjenul pe iarbă, iar eu mă prăbușesc Înapoi pe bancă, și inima Îmi face treișpe-paișpe. Și, evident, momentul a fost total compromis. Bravo. Minunat. Jack Încearcă să mă sărute, iar eu Încep să urlu ca descreierata. Hai că mă descurc de milioane În seara asta. De ce trebuia să fiu În halul ăsta de lamentabilă ? mă gândesc furioasă. De ce m-am apucat să țip ? Trebuia doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
pic mai detașată. De fapt, trebuia să fiu atât de absorbită de moment, Încât nici măcar să nu observ păianjenul. — Bănuiesc că ți e nu ți-e frică de păianjeni, Îi spun, râzând stresată. Bănuiesc că nu te temi de nimic. Jack ridică evaziv din umeri, iar eu schițez un zâmbet. Chiar așa, nu ți-e frică de absolut nimic ? insist. — Bărbaților adevărați nu le e frică, spune glumind. Nu-mi pot reprima o mică Împunsătură de nemulțumire. Jack e probabil singurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
temi de nimic. Jack ridică evaziv din umeri, iar eu schițez un zâmbet. Chiar așa, nu ți-e frică de absolut nimic ? insist. — Bărbaților adevărați nu le e frică, spune glumind. Nu-mi pot reprima o mică Împunsătură de nemulțumire. Jack e probabil singurul om din lume care nu vorbește aproape deloc despre sine. — De unde ai cicatricea asta ? Îl Întreb, arătând spre Încheietura lui. — E o poveste lungă și plicticoasă. Zâmbește. Nu vrei s-o auzi, crede-mă. Ba da ! spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
el, spun șovăind. — Da, mă gândesc foarte des la el. Urmează un alt moment lung de tăcere. În depărtare, aud un grup de oameni care pleacă de la Antonio’s, vorbind tare În italiană. — Are rude ? zic precaută și fața lui Jack devine brusc opacă. — Câteva, spune. Îi mai vezi ? — Uneori. Expiră adânc, după care se Întoarce spre mine și-mi zâmbește. Vezi că ai sos de roșii pe bărbie. În timp ce se Întinde să mă șteargă, Îmi Întâlnește privirea. O, Doamne. Ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
vezi ? — Uneori. Expiră adânc, după care se Întoarce spre mine și-mi zâmbește. Vezi că ai sos de roșii pe bărbie. În timp ce se Întinde să mă șteargă, Îmi Întâlnește privirea. O, Doamne. Ăsta e marele moment, ăsta e. E chiar... — Jack. Tresărim amândoi șocați, și scap din mână cocteilul. Mă Întorc și mă uit siderată. La poarta micii grădini se află Sven. Ce naiba caută Sven aici ? — La țanc, murmură Jack. Salut, Sven. Dar... ce face aici ? Îl fixez pe Jack. De unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
privirea. O, Doamne. Ăsta e marele moment, ăsta e. E chiar... — Jack. Tresărim amândoi șocați, și scap din mână cocteilul. Mă Întorc și mă uit siderată. La poarta micii grădini se află Sven. Ce naiba caută Sven aici ? — La țanc, murmură Jack. Salut, Sven. Dar... ce face aici ? Îl fixez pe Jack. De unde știa unde suntem ? — M-a sunat când erai tu la pizza. Oftează și se freacă pe față. Nu știam că o să ajungă chiar așa de repede. Emma... uite care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
chiar... — Jack. Tresărim amândoi șocați, și scap din mână cocteilul. Mă Întorc și mă uit siderată. La poarta micii grădini se află Sven. Ce naiba caută Sven aici ? — La țanc, murmură Jack. Salut, Sven. Dar... ce face aici ? Îl fixez pe Jack. De unde știa unde suntem ? — M-a sunat când erai tu la pizza. Oftează și se freacă pe față. Nu știam că o să ajungă chiar așa de repede. Emma... uite care-i treaba, a intervenit ceva. Trebuie să schimb două vorbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Dar, În suflet, simt că-mi pulsează o frustrare la limita furiei. Făcând eforturi imense de a-mi menține calmul, iau shakerul de cocteil și-mi torn ce a mai rămas din băutură În cupă, după care iau o Înghițitură. Jack și Sven discută aprins lângă poartă, cu voce joasă. Iau o gură de cocteil și mă trag cât pot de firesc mai spre ei, ca să-i aud mai bine. — ... ce să facem de acum Încolo... — ... planul B... Înapoi la Glasgow

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
privirea și mă trezesc privind drept În ochii lui Sven. Îmi feresc repede privirea, făcându-mă că mă uit la ceva de pe jos. Glasurile le coboară și mai tare, și acum chiar că nu mai aud absolut nimic. După care Jack se Îndreaptă țintă spre mine. — Emma... Îmi cer mii de scuze. Dar trebuie neapărat să plec. — Să pleci ? Mă holbez la el necăjită. Acum ? — Va trebui să plec pentru câteva zile. Îmi pare rău. Se așază lângă mine, pe bancă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mine, pe bancă. Dar... e destul de important. — A. Am Înțeles. — Sven ți-a chemat o mașină să te ducă acasă. Foarte... drăguț din partea lui, spun și Încep să desenez În praf cu pantoful. — Emma. Chiar trebuie neapărat să plec, spune Jack, văzându-mi expresia. Dar ne vedem când mă Întorc, OK ? La Ziua Angajaților În Familie. Și... reluăm atunci de unde am rămas. — OK. Mă sforțez să zâmbesc. De acord. M-am simțit foarte bine În seara asta. — Și eu, spun, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ridică Încet bărbia, până când Îl privesc drept În ochi. Îți promit. Se apleacă și de data asta nu mai e nici urmă de șovăială. Gura lui se lipește apăsat și cât se poate de plăcut de a mea. Mă sărută. Jack Harper mă sărută pe o bancă din parc. Gura lui Îmi deschide gura, și-i simt barba abia crescută pe obraz. Brațul său mă Înconjoară și mă trage spre el și simt că nu mai am aer. Mă trezesc cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
aproape opacă. Dar trebuie. Îmi ia mâna, iar eu mă agăț de a lui, Încercând să prelungesc contactul cât de mult timp pot. — Păi atunci... mai vorbim. Abia sunt În stare să articulez cuvintele. — Abia aștept. — Și eu la fel. — Jack. Ridicăm ochii și-l vedem pe Sven lângă poartă. — OK, strigă Jack. Ne ridicăm și Încerc cât pot să evit să mă uit mai atent la modul puțin ciudat În care stă. Aș putea să mă urc și eu cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
a lui, Încercând să prelungesc contactul cât de mult timp pot. — Păi atunci... mai vorbim. Abia sunt În stare să articulez cuvintele. — Abia aștept. — Și eu la fel. — Jack. Ridicăm ochii și-l vedem pe Sven lângă poartă. — OK, strigă Jack. Ne ridicăm și Încerc cât pot să evit să mă uit mai atent la modul puțin ciudat În care stă. Aș putea să mă urc și eu cu el În mașină și să... Nu. Nu. Derulează banda Înapoi. Imaginile astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]