2,253 matches
-
acoperit cu pătura. Lumina care venea dinspre fereastra de lângă pat îi lumina chipul și Leigh a deslușit cât era ceasul: 7:23 A.M. El a ridicat privirea și, pentru prima dată după atâtea ore, ea s-a simțit cuprinsă de jenă. Stătea în picioare, complet goală în lumina zilei, în fața acestui bărbat pe care abia îl cunoștea, autorul ei, fir-ar să fie. Chiar făcuse ea așa ceva? — Leigh. Ea se forță să-l privească în față. În cameră era frig și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și Îi lovea peste spinare pe chinezi cu bățul lui de bambus. Jim se uită la polițiști. Era fascinat de revolverele strălucitoare ale acestor bărbați transpirați și prea grași, de organele lor genitale enorme pe care și le expuneau fără jenă cînd voiau să urineze, și de tocurile lustruite În care Își țineau pistoalele, semnul lor de bărbăție. Jim dorea să poarte și el Într-o bună zi un toc de revolver, să simtă uriașul pistol Webley lipit de coapsă. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
văzut tu, așa că am auzit cam toată conversația ta cu Fi. —O, Doamne. Își acoperi fața cu mâinile. Deci știi cum a ajuns timbrul În mine și toate celelalte? Păi, cam da, spuse el. Era Încordat Într-o grimasă de jenă, dar ea Își dădea seama că exprima, de fapt, rușinea ei. Se aplecă spre ea. — Am o idee. Ce-ar fi să ne prefacem că treaba asta penibilă cu timbrul nu s-a Întâmplat și s-o luăm de la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ombilical. Ronnie respiră adânc. —Bebelușul e bine? spuse Phil. Era alb la față de frică. Totul e bine, Îl liniști Sam. Mai Împinge tare odată, Ronnie. Când simți că ești gata. —Aaaaaaaaaaah! —Mamă! I se vede capul! exclamă Ruby. Își Învinsese jena și stătea lângă Sam și se uita la tot ce se Întâmpla. Sigmund Freud are o chică de păr negru. —Sigmund Freud? Sam se uita Întrebător la Ruby. Ruby Îi zise că era doar o poreclă. Sam respiră vizibil ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și am atins ușor țesătura alunecoasă. Paiața apăru printre fâșiile de plastic. — Nu vreți o cafea? M-am așezat pe divan în fața posterului cu maimuța. O senzație de stânjeneală îmi plutea în gâtul uscat, făinos. Am privit în jur și jena mea fizică alunecă în ambianța aceea modestă. Pe un raft, o păpușă de porțelan cu o umbreluță din voal își sprijinea fața speriată de primul dintr-un șir de volume toate identice ale uneia din acele enciclopedii care se cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a anilor plini de chibzuință. Infidelitatea da, pentru că are nevoie de grijă, măsură, discreție și orice fel de calități senile. Noi doi împreună începeam să fim ca un vechi palton care și-a pierdut linia de la început și o dată cu ea jena rigidității. Și tocmai faptul că s-a lăsat, consumarea naturală a țesăturii îl fac unic, inimitabil. Mi-am dezbrăcat halatul de baie și l-am lăsat să cadă pe nisip. Elsa și-a tras îndărăt capul cu o mișcare bruscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
numele. Nu reușeam să-l pronunț, sughițam în mijlocul silabelor, eructam berea care continua să-mi vină înapoi, ca și cum ar fi fermentat și ar fi crescut în stomacul meu. Din când în când, bărbatul privea o bucată din mine cu o jenă plină de afecțiune, de compasiune umană. Îmi privea buzele triste, ochii prea roșii pentru a fi priviți. Apoi se retrăgea, își lăsa privirea în iarba ce cânta în vânt, cu un fluierat care se îndepărta învârtindu-se. Își aprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
imposibil. Știam totul despre el. Mă rog, așa credeam. Și Îl acceptam așa cum era, cu șuieratul lui ironic, despre care sunt acum ferm convinsă că nu era un șuierat și nici nu era ironic. Pe de altă parte - mi-e jenă să-ți spun asta, dar simt că vreau să-ți povestesc absolut totul - cu opt ani În urmă, vara, m-am dus să stau trei săptămâni la verișoara mea din Amsterdam și am avut o idilă amețitoare cu un ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
discuta despre cadoul care urma să fie surpriza lui. Dacă va prinde curaj și le va propune Annettei și Ninei, la restaurant, la sfârșitul cinei, să vină la el și să petreacă noaptea Împreună, va apărea probabil un moment de jenă, dar până la urmă nu se va lovi de un refuz: de la Uri aflase ca asemenea combinații fascinau imaginația feminină. În felul acesta Îl aștepta În sfârșit o noapte grecească agitată. Va Începe un nou an al țapului. Reflectă câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
entuziast, ciufulit și murdar de noroi, sună la ora zece și un sfert la ușa lui Ted și a Yaelei. Când Yael Îi deschise Îmbrăcată În pantaloni de catifea reiată gri și un pulover culoarea vinului, Îi spuse fără nici o jenă: — M-am nimerit pe-aici și am hotărât să intru pentru o clipă, să vă spun „Șabat Șalom“. Sper că nu deranjez? Săptămâna viitoare se zugrăvește la mine. N-are importanță. Ți-am adus niște flori pentru sâmbătă. Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bine, tocmai ceea ce făceau ’jde mii de vizitatori la „cel mai mare centru de mobilă“, chiar dacă în camere concrete amenajate anume pentru expoziție: căscau gura prin încăperi de locuit, prin camere de baie sau sufragerii, se plimbau fără pic de jenă printr-o intimitate străină, de parcă pereții ar fi fost transparenți și puteai să vezi, pur și simplu, cum se instalaseră alții, puteai chiar să intri în dormitoare, să te uiți prin șifoniere și în oglinzi. Oamenii erau transportați în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să mă vadă timp de - wow! - două secunde. Apoi nu a mai zâmbit, căci și-a amintit că se presupunea că suntem prieteni buni și începu să zâmbească din nou. Stătea în ușă neștiind cum să mă salute. Îi înțelegeam jena. Să-l pup pe obraz? Să-i fac cu mâna veselă? Să dăm mâna? Poate că voia să-mi dea o palmă. Și nu-l învinovățesc. E totul în regulă? mă întrebă imediat. —Porți haine noi, nu m-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ce-or fi. Ed se uita la mine amuzat. Evident, îmi pierdusem aura misterioasă. Măcar asta însemna că nu trebuia să-mi mai fac griji că-mi pusesem pantalonii pe dos. —Mai devreme nu mi-ai părut prea îngrijorată. De jenă, mi-am scăpat sandala stângă. — Te rog, îmbracă-te! Chiar atunci îmi trecu prin cap un gând groaznic. — Asta în cazul în care vrei să vii cu mine. El mă apucă de încheietură și mă trase în pat. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tata ne-a spus că se mută și că ne dau banii, am știut ce trebuie să facem. După ce ei pleacă în Spania, vom fi doar noi doi. Nu știu despre tine, dar eu m-am simțit puțin - moment de jenă - speriat de perspectivă. Tuși sonor ca să scape de emoție. —Mi-e dor de tine, Jen. Nu știu ce m-aș face fără tine. Are vreun sens? O, cum nu! Atunci de ce să nu încercăm să vedem dacă putem face lucrurile să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la fel ca întotdeauna, și apoi vom putea să ne vedem de viețile noastre ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Părea simplu când prezenta lucrurile așa. Capitolul 13tc "Capitolul 13" Am dormit separat în acea noapte nu din cauza vreunei jene, ci din cauză că eu încă aveam dureri îngrozitoare, iar Mark suferea de o indigestie groaznică, fiind nevoit să stea nemișcat pe spate ca să-l mai lase răul. M-am trezit prima, derulându-mi noua rutină de verificare a locului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
formelor feminine. Dacă personajele feminine ale lui Leech erau „drăguțe“, ale lui Du Maurier aveau o frumusețe clasică (suficient de Înalte pentru a-l lua pe artist sub braț și a-l duce pe sus, dacă voiau). Se mândrea fără jenă cu frumusețea lui Trixy și critica plin de cruzime defectele Sylviei, deși avusese bunăvoința de a recunoaște, pe măsură ce fata depășea adolescența, că devenise o tânără neobișnuit de atrăgătoare, cu un zâmbet ușor pieziș, care te vrăjea, și ochi imenși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rural englezesc și de distracțiile londoneze. Ce m-ar mai putea reține aici? Henry nu avea nici un răspuns. Dacă i-ar fi spus: „Eu“, nu se știa În ce direcție avea să se Îndrepte conversația. Ca și cum i-ar fi sesizat jena, Fenimore Îl scuti de povara răspunsului. — Unul dintre avantajele situației mele de femeie liberă, cu un venit propriu și fără obligații, e că pot să locuiesc acolo unde vreau. — Desigur, spuse el Înclinând ușor din cap, În semn de aprobare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lor, nimic nu Îl pregătise pentru obiecția fundamentală pe care Daly o făcuse În ultima clipă. Epistola aceasta era Însă mai mult menită să Îi aducă lui Însuși satisfacție și ușurare, decât să Îi provoace lui Daly remușcarea sau măcar jena. Individul era, după cum Îi declară lui Elizabeth Robinson, un mizerabil. Amiciția lui cu tânăra aceasta evoluase constant În ultimul an sau doi. O ajutase cu sfaturi privind piesele lui Ibsen, Dumas fiul sau ale altor autori străini pe care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
anularea spectacolului cu Calea doamnei Jasper și era Încântată să scape de repetarea acestei Îndatoriri. Îl admira enorm pe Henry ca romancier și critic și se simțea privilegiată că se putea considera prietena lui, dar relația dintre ei cunoscuse o jenă permanentă, inseparabilă de felul În care se vedeau unul pe altul ca făcând parte din lumea teatrului, mai exact de faptul că, În sinea ei, se Îndoia de talentul lui pentru arta dramatică. Piesele pe care i le citea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scena Teatrului St James. Evenimentul va fi prezentat În toate ziarele; va fi discutat În cluburi, saloane și În camerele servitorilor; bârfele pe tema lui vor traversa granițe și oceane. Toate contactele sociale, toate schimburile epistolare vor fi marcate de jena de a nu ști dacă subiectul trebuia menționat sau ignorat și, În primul caz, cum trebuia el abordat. Prima astfel de tortură veni foarte curând, sub forma prânzului organizat pentru ziua aceea (ceea ce, acum, Îi apărea ca un act de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
făcea parte din categoria oamenilor care se decid repede, căci, după ce spusese „Acum ori niciodată“, îl aud mai degrabă șoptind decât strigând: „Dați-i drumul, fiecare își înhață câte o bicicletă. Și pe urmă, țuști, dincolo...“ Obiecția mea exprimată cu jenă, dar fără nici o îndoială: „Domnule plutonier, din păcate nu știu să merg cu bicicleta“ va fi considerat-o drept o glumă proastă. Nimeni n-a râs. Și nici nu s-a găsit timpul necesar ca să explic cauzele mai adânci ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
erau repuse în aplicare văzând cu ochii; noi însă ne purtam ca niște copii nereușiți ai restaurației. Cortină și schimbare de decor într-un teatru în care personajele, în funcție de amintire, apar costumate când așa, când așa, se servindu-se fără jenă, ca și când ar fi inventate, din camera de recuzită. Căci, din cauză că în preajma și pe teritoriul de protecție al acestui bărbat cumsecade cu barba încrețită expresiv, posibilul și imposibilul deveneau imaginabile și reprezentabile în tablouri, mai târziu, când cerneala nu mai voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fost transferate fiicei regelui polon, Reglindis, a mai cerut și ea un polonic. Încă de pe vremea RDG, când în sfârșit mi-au fost aprobate de către autoritățile acestui stat atât de penibil de închis o serie de lecturi la Magdeburg, Erfurt, Jena și Halle - era cu doi ani înainte de căderea Zidului -, Ute și cu mine am vizitat domul din Naumburg. În timp ce noi admiram statuile întemeietorilor amplasate mai sus, iar Ute își ridica privirea spre Uta, o femeie competentă ne explica nouă, grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Beth și Harry intrară În sala de mese, tare abătuți. Nu doriți un baton cu nucă? le spuse el, cu gura plină. — Vrem să ne cerem scuze, spuse ea. — Pentru ce? Pentru că ne-am purtat copilărește, spuse Harry. — Mi-e jenă, adăugă Beth. Mă simt groaznic la gândul că mi-am pierdut așa de ușor cumpătul. Mă simt ca o idioată... Beth lăsase capul În jos, privind țintă În podea. Norman se gândi că era interesant felul În care alunecase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
suntem amuzanți. AMUZANT = PLIN DE VESELIE? — Nu tocmai, spuse Norman. Noi, entitățile, avem conceptul... Norman bâjbâia. Cum să-i explice cuvântul „amuzant“? La urma urmei, ce era o glumă? — Noi, entitățile, avem conceptul unei situații care provoacă o stare de jenă și numim această situație comică. CO-MICĂ? Nu așa. Într-un singur cuvânt. Norman i-l dictă pe litere. ÎNȚELEG. ENTITĂȚILE VOASTRE SUNT COMICE. ENTITATEA CALMAR A PROVOCAT MULTE MANIFESTĂRI COMICE DIN PARTEA VOASTRĂ. — Noi nu credem asta, spuse Harry. EU AȘA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]