1,510 matches
-
îndepărta tot mai mult de regim, cedând tentațiilor ideologice "burgheze". Tendința este confirmată fără echivoc de studii sociologice făcute asupra mass-mediei românești din acea perioadă, care ajungeau la concluzia că "preferințele cetățenilor pentru mass-media audio-vizuală plasau reportajele politico-patriotico-economice pe poziții jenant de scăzute mai puțin importante decât orice program muzical sau de divertisment, decât orice transmisiune sportivă, de teatru sau culturală, sau chiar decât buletinul meteo" (Nelson: 1988, 30; vezi și Karnoouh: 2011, 60). * * * Planul intern al politicii de securitate a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
familiile ragale europene erau at�ț de str�ns �nrudite �ntre ele prin c? s?torii �nc�ț deveniser? practic o singur? familie 29. �n timpul acestor doi ani de expectativ? , mul? i na? ionali? ți rom�ni (mai ales din Transilvania!) puneau �ntrebarea jenant?: �Ce mai a? teapt?? � Iorga condamnă �patriotismul � la Cap? a�30 fulmin�nd �mpotriva �strategiilor� oportuniste ale politicienilor ? i oportuni? tilor de la Cap? a. �Poate c? realizarea unific? rîi na? ionale este menit? unei alte genera? îi, una mai valoroas
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
politica sus? inut? de el, că s? nu mai vorbim de propria lui persoan?. Cu o singur? excep? ie: a acceptat ajutorul lui Blank �n transferarea (propriilor sale) fonduri �n contul fiului s? u, care studia �n Italia, ? i ar putea p? rea jenant faptul c? Iorga a acceptat că fiul s? u s? lucreze ca inginer la una din filialele lui Blank, chiar dac? Mircea Iorga era competent �n profesia să. Dar Bucure? țiul acelor vremuri era at�ț de departe de etică puritan?! Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
care ar aboli morală dorea s] șocheze, s] însp]imânte și s] provoace publicul pentrua testa limitele imaginației acestuia. Poate este de înțeles c] aceia care sunt de acord cu critică marxist] a capitalismului consider] aceast] idee inutil], aproape neinteligibil], jenant] și cred c] singură interpretare viabil] a ideilor lui Marx este cea care poate fi reg]sit] în textele sale. Antimoralismul marxist nu se asociaz] prea ușor ideii r]spândite c] monstruoasele atrocit]ți care au șocat secolul XX (și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care artele, pictura între ele, erau ținute în rang, venea cu o zestre enormă de cunoștințe și îndemînări care-i asiguraseră deja notorietatea. Cînd armatele ocupante au intrat în București, pictorul s-a hărnicit imediat și a compus o scenă, jenantă prin nesinceritatea ei, golită de bunul simț românesc: tancul invadator, împresurat de mulțimea care exulta toropindu-l cu florile recunoștinței... Ce tristă replică la Bătaia cu flori la Șosea, pînza lui Luchian, pe care oportunistul pictor o cunoștea, desigur, atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să știe, în tot ceasul, de ce mai suferă Baris, e neliniștitor. Ca să nu spun că totu-i de prost gust (ca deontologie radiofonică). Țarul bulgarilor, trăind în străinătate, e pe locul unu în topul populației de la sudul Dunării. Ar fi jenant, pentru orgoliul nostru, să ne-o ia înainte. Monarhic vorbind. Tinerii mei colegi de breaslă! Cîțiva, excepționali. Dar... Dar... Nu fac îndeajuns ce ar trebui să facă pentru ca numele lor să strălucească. Un fel de abulie nobilă îi poartă în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de bolșevizare a țării. Cum să judecăm însă opere, indubitabil sclipitoare, care, produse chiar azi, sînt roase de morbul unui comunism rezidual, insinuîndu-se perfid în perceperea noastră corectă? Trecînd peste Dimineața pierdută a Gabrielei Adameșteanu, nu neapărat ofensatoare, dar oricum jenantă la adresa României aristocrate, care se sufoca sub ocupantul extern și intern, să luăm aminte că două din capodoperele lui Lucian Pintilie De ce trag clopotele, Mitică și O vară de neuitat ne plasează într-o Românie jalnică, promiscuă și abjectă, singura
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încotro, să compar: ce mai! românul e incomparabil mai cult, mai... și dă-i, și dă-i cu românismul. Stupoare. Mascată (la mese, mă rog, figuri subțiri), dar stupoare. Pe la patru, în pisoar, cu protagonistul serii, rupînd el tăcerea actului, jenantă: mă, aici... la noi, totul pute. Zbaang! Năzdrăvan post t.v., preluat, prin releu (echidistant) și de eterul bahluian. Emisiuni trăsnet, ca-n 7 Păcate. E-acolo o adunătură pe sprînceană, făcînd eforturi transpirate să mimeze oarecari orientări de lume
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e cel care a compromis fibra acestui neam atît de urît indistinct acum în manifestările sale. Să mă opresc, o clipă, doar la două momente consumate recent. Și cu reverberații ample în... masa largă. Unul, cu încărcătură tragică, celălalt doar jenant. Incidentul tenebros în care și-a pierdut viața liderul sindical de la Iași a tulburat amarnic opinia publică și-așa tulbure în durata ei postcomunistă. Dincolo însă de omenescul reacțiilor în fața morții, un inimaginabil arsenal de manipulări oculte sau pur și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu rudimentarul ștab la putere, pentru a-i prezenta "probleme" ale muncii literare în ansamblu și în particularul ce-l privea. Dincolo de inducerea, de la politruc la învățat, a noii limbi de lemn, stenograma discuției arată pînă în ce hal de jenantă disponibilitate ajunsese timoratul scriitor, cîntîndu-i în strună celuilalt în privina relației (false) autor militant - cititor (nu mai puțin militant). Două drăguțe mostre. Agramatul Ghiță Dej: Există însăși în interesul lor". Agramatul (!) Călinescu: "Intelectualitatea trebuie să ia parte la construirea socialismului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe dinăuntru". Ion Negoițescu nu-și ascundea înclinația pederastă. Dar nici nu și-o divulga oricui. O va face tîrziu, în Straja dragonilor, cu franchețea probului intelectual. Aceeași franchețe bine cunoscută comilitonilor sibieni, niciodată puși însă de Negoițescu în poziții jenante. Dramei asumate nu-i este egală, poate, decît cea a mamei sale, marcată profund la aflarea, tîrzie, a naturii fiului ei. Scenă relatată, grav, de... normalul prieten Nicolae Balotă. Pe Lăpușneanu, două frumoase. Tinere, elegante. Ținîndu-se de mînă. Una, trăgînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de a servi demonstrației, dimpotrivă, denotînd cordiala înțelegere a faimoasei triade juvenile, regăsită într-un Paris al senectuții celebre. Ce fascinanți au rămas anii bucureșteni ai primei lor inițieri întru spirit benefic-provocator! Ce rezistentă a rămas prietenia celor trei, peste jenantele diferențe de opțiune politică din preajma războiului, peste distanțele geografice! Dar (venind și mai aproape), Liiceanu-Pleșu? Ieșiți amîndoi de sub hlamida formatoare a "eremitului" Noica, discipolii și-au pigmentat diferit, după 1989, discursul public. Unul (Liiceanu) asumîndu-și postura gravă și patetică în fața
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pauze, omul abilitat cu rezolvarea detaliilor scenice uitase să ridice capacul impunătorului Steinway: pianistul își iese din fire, gesticulează, oferindu-ne un rictus în care ne e greu să-l regăsim pe seniorul senin. Din momentul acela, totul se consumă jenant: abia dacă îl mai putem recunoaște pe nobilul Weber, aplauzele noastre, reținute, se sting fără să-l mai vrea pe solistul venerat în obișnuitul bis. Și cînd te gîndești că sala nici n-ar fi observat... neridicarea capacului. Extrapolînd în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la postul de yankeu suprem, de un farmec, acesta, ce umezește mai ales prim-planul mitingurilor electorale. Un Arnold, Tarzan de junglă hollywoodiană, cu înmărmuritoare armătură musculară, coborît chiar atunci de pe scena lucioaselor culturisme. Ne-am plasa dintr-o dată în jenantă naivitate, dacă ne-am imagina că statul cel mai inteligent-puternic din lume n-ar putea, la o adică, admite în vîrful său și un exemplar pentru care putere înseamnă, de ce nu, doar postura hipercabrată a bicepșilor și zîmbetul trigemen al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
domului Dieter să fim casant lucizi și să vedem în gestul său, al sanitarului său guvern, intenția de a respinge, elegant, corpul străin întrupat de conaționalii noștri (din același fost univers sălbăticit), avizi de drumeție occidentală. Dar și de matrapazlîcuri. Jenant, dar adevărat. Nu știm la ce alt celebru arhitect Otto Wagner va apela domnul Dieter pentru poiectata închisoare plasată la noi, nu știm la care din stilurile ce au impus grandoare Vienei se va recurge: Schönbrunn, Rathaus, Hofburgtheater, la care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de data asta bucureștean multiplu acaparator (printre altele, parlamentar..., evident, pesedist) nu va putea accede nicicînd la statutul colegilor săi de generație, unul de prim rang și, se-nțelege, mult mai puțin spectaculos în regim tranzacțional. Corolarul? Aș cădea în jenantă platitudine, dacă aș reitera bătuta butadă cu un Van Gogh (genial oricum), nereușind însă, într-o viață, să-și vîndă măcar o pînză... Cum, tot așa, dacă aș trage concluzia (iliescian populistă) că mai bine sărac, dar cinstit, decît bogat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu va fi niciodată al dvs., și invers; el va fi mai bogat în mașini, dvs. în cărți și renume. Pictura nefiind un act colectiv, pictorilor chiar le rămîne soluția individuală care, în timp, le conferă valoarea. "Am cădea în jenantă platitudine", vorba dvs., "dacă am reitera" istoria curentelor în artă și literatură care au declanșat aprige controverse, chiar și adevărate bătălii, dar ceea ce citesc eu în articolul dvs. despre tinerii "înfășurați în pixeli" îmi amintește de damnarea, în numele realismului socialist
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să spere. Dacă un Blaga prin amploarea multiformului său demers ar fi meritat cu adevărat încununarea suedeză, juxtapunerea unui caraghios Sorescu pigmentează și mai mult tenta de bagatelă a chestiunii. (În altă ordine de idei nu însă diferit supărătoare aceeași jenantă juxtapunere Blaga-Sorescu o întîlnim în mai toate incintele cu postere ale vîrfurilor literaturii noastre.) Decurgînd din același freudian complex se arată a fi și insistența cu care e raportată literatura ce se scrie acum, aici, la celelalte literaturi neapărat vesteuropene
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
intervențiilor În conflicte și În ceea ce privește abilitatea de a opri ostilitățile, dar au fost mai eficiente În menținerea pacii odată ce ostilitățile erau Încheiate. Intervenția În conflictul din Bosnia În 1992 și În războiul din Kosovo la sfârșitul decadei anterioare au fost jenante. Forțele militare europene s-au dovedit lipsite de puterea necesară ca să-și impună voința asupra armatei de adunătură a liderului sârb Slobodan Miloseviå. În special conflictul din Kosovo a fost penibil pentru comandă militară europeană. Este puțin probabil că Europa
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
denotă obediență ideologică sau, În cel mai bun caz, o glazură ideologică a demersului sociologic; toate țările lumii se află În tranziție către o nouă etapă (fază de evoluție) de dezvoltare a istoriei lor; invocarea „tranziției” noastre este un aspect jenant. În plus, trimiterea la „tranziția spre comunism” arată devalizarea cuvântului tranziție de orice potențial explicativ; face parte din noua limbă de lemn, de esență diferită. Abordarea sociologică a mutațiilor structurale postcomuniste mi se pare mai rezonabilă ca formulare, deoarece „tranziția
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și pierde colaborarea cu pacientul. Invers, terapeutul poate utiliza o interogare empatică: Terapeutul - Dacă acest lucru nu vă deranjează prea mult, vă voi pune câteva întrebări pentru a înțelege mai bine problema. Nu ezitați să interveniți dacă întrebările mele par jenante. (Cerere de autorizare). Pacientul - Dați-i drumul, nu mă deranjează, sunt aici pentru acest lucru! Terapeutul - Când a debutat problema dumneavoastră, când ați remarcat că ceva nu era în regulă? (Interogare empatică). Pacientul - Problema asta durează de mai mult timp
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Angoasa persoanei care suferă de atac de panică este centrată pe un acces posibil la aceste ajutoare. Agorafobia mai poate fi definită și ca teama de a se regăsi în locuri sau situații din care ar putea fi dificil sau jenant de ieșit sau în care s-ar putea să nu se găsească imediat ajutoare în caz de apariție brutală a unui atac de panică. Evoluția conceptului de panică Modelul biologic Relațiile dintre panică și agorafobie Klein a fost primul psihiatru
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sunt cele ale DSM-IV. Criteriile DSM-IV (rezumat): 1. Teamă persistentă și intensă față de una sau mai multe situații sociale în care subiectul poate fi expus observației atente a celuilalt. 2. Subiectului îi este teamă să nu acționeaze într-o manieră jenantă sau umilitoare. 3. Expunerea la o situație socială de care se teme provoacă aproape în mod sistematic o anxietate care poate lua forma unui atac de panică. 4. Subiectul recunoaște caracterul excesiv sau irațional al sentimentului de teamă. 5. Situațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
32 de ani. Ea lucrează ca traducătoare free-lance de romane străine pentru diferite edituri. A venit la cabinet în urma informațiilor pe care le-a căpătat ascultând o emisiune radio care a avut drept subiect fobia socială. Ea suferă de ereutofobie jenantă, apărută în timpul adolescenței. Antecedente Isabelle - Inainte? Eram o fetiță destul de timidă, dar de o timiditate normală: aveam prietene, puteam să merg să cumpăr pâine de la brutărie singură; nu ridicam niciodată degetele în clasă și nu-mi plăcea deloc să merg
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
privirii față în față și în tăcere. Durata expunerii este controlată de către pacientă. Impreună cu Isabelle, terapeutul lucrează asupra cognițiilor („Parcă sunt idioată, îngrozită, bizară...”), și mai ales asupra emoțiilor: Terapeutul - Acceptați starea de jenă, este normal, este un exercițiu jenant; scopul lui nu este acela de a vă face insensibilă în față privirilor, ci acela de a nu fi destabilizată de către acestea; lăsați emoția să vă facă să plutiți așa cum un val face să plutească un dop, apoi observați-l
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]