2,403 matches
-
coaptare, favorizată de câte un nodul central al marginii libere - noduli Arantius - închide orificiul aortic. Comisurile valvulelor aortice sunt inserate simetric pe peretele aortic sub nivelul joncțiunii sino-tubulare (schema 12.1). Creasta din peretele aortic situată deasupra comisurilor valvulare este joncțiunea sinotubulară. Porțiunea de perete aortic cuprinsă între joncțiunea ventriculo-arterială și joncțiunea sino-tubulară, corespunzătoare fiecărei valvule, realizează sinusurile aortice Valsalva, generatoare de vortexuri (curenți turbulenți) cu rol în închiderea valvei aortice. Toate elementele anatomice ale valvei aortice funcționează ca un tot
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
marginii libere - noduli Arantius - închide orificiul aortic. Comisurile valvulelor aortice sunt inserate simetric pe peretele aortic sub nivelul joncțiunii sino-tubulare (schema 12.1). Creasta din peretele aortic situată deasupra comisurilor valvulare este joncțiunea sinotubulară. Porțiunea de perete aortic cuprinsă între joncțiunea ventriculo-arterială și joncțiunea sino-tubulară, corespunzătoare fiecărei valvule, realizează sinusurile aortice Valsalva, generatoare de vortexuri (curenți turbulenți) cu rol în închiderea valvei aortice. Toate elementele anatomice ale valvei aortice funcționează ca un tot unitar. Procese patologice (leziuni reumatice, endocardită infecțioasă) pot
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
Arantius - închide orificiul aortic. Comisurile valvulelor aortice sunt inserate simetric pe peretele aortic sub nivelul joncțiunii sino-tubulare (schema 12.1). Creasta din peretele aortic situată deasupra comisurilor valvulare este joncțiunea sinotubulară. Porțiunea de perete aortic cuprinsă între joncțiunea ventriculo-arterială și joncțiunea sino-tubulară, corespunzătoare fiecărei valvule, realizează sinusurile aortice Valsalva, generatoare de vortexuri (curenți turbulenți) cu rol în închiderea valvei aortice. Toate elementele anatomice ale valvei aortice funcționează ca un tot unitar. Procese patologice (leziuni reumatice, endocardită infecțioasă) pot afecta primar integritatea
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
VS. Ecocardiografia [5]: - Ultrasonografia Doppler este investigația neinvazivă principală care confirmă diagnosticul și cuantifică severitatea IA. - Indică morfologia originii aortei și valvei aortice, oferă date asupra dimensiunilor VS și funcției acestuia (indexată). - Vizualizează aorta la 4 nivele: inel, sinusuri Valsalva, joncțiunea sino-tubulară și aorta ascendentă. - Indexarea cu suprafața corporală (BSA) este necesară în special la femei și dimensiuni corporale mici. - Evaluează mecanismul regurgitării, anatomia valvei aortice și determină posibilitatea de reconstrucție și menținere a valvei. - Examinarea color Doppler indică extensia și
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
cu duodenul și mult mai rar cu colonul. Canalul cistic, de lungime variabilă, 20-30 mm,unește colecistul cu calea biliară principală (CBP). Mucoasa sa prezintă o valvulă spirală, valvula lui Heister, iar peretele său formează un sfincter, sfincterul lui Lütkens. Joncțiunea cisticului cu CBP se face, de obicei, în unghi ascuțit. Triunghiul lui Calot sau triunghiul colecistectomiei este format de cistic, marginea dreaptă a CBP și marginea hepatică, în aria sa fiind artera cistică, care va aborda colecistul pe marginea superioară
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92148_a_92643]
-
este papila duodenală (caruncula duodeni major) sau papila lui Vater. Abordul papilei se face cu dificultăți variabile, fie chirurgical prin duodenotomie, fie endoscopic, ca prim și esențial moment, pentru colangiopancreatografia retrogradă (ERCP). Sfincterul lui Oddi este un complex sfincterian la joncțiunea CBP cu canalul pancreatic. El cuprinde un sfincter propriu coledocian și unul wirsungian, existând un sfincter comun situat distal de cele proprii. Patologia acestei zone este dominată de stenozele oddiene, de diverse tipuri și etiologii. STRUCTURA ANATOMICĂ Diferă la nivelul
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92148_a_92643]
-
fiind de -40 mV. Activitatea de pacemaker a fost atribuită unui grup de aproximativ 5000 de astfel de celule ocupând o arie de 0,3 mm2 în porțiunea centrală a nodului sinoatrial, sincronizate între ele prin interacțiuni electrice datorate numeroaselor joncțiuni intercelulare de tip gap. Nu au fost evidențiate căi specifice de conducere sinoatrială, conducerea preferențială într-o anumită direcție fiind explicată prin arhitectura fibrelor tranziționale, care se continuă cu miocardul atrial. Vascularizația nodului sinusal este asigurată de o arteră provenind
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
acțiune în întreg teritoriul inimii. Transmiterea impulsului electric de la o celulă miocardică la alta se face cu ușurință realizând un comportament de tip „sincițiu funcțional”. Substratul molecular al acestui fenomen îl constituie prezența la limita de separație dintre celule a joncțiunilor strânse (gap jonction), porțiuni în care membranele celulelor adiacente sunt foarte apropiate una de cealaltă, fiind despărțite de un spațiu extrem de îngust, de aproximativ 2 nm. La nivelul acestor joncțiuni există o rețea de canale membranare hidrofile numite conexoni, care
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
îl constituie prezența la limita de separație dintre celule a joncțiunilor strânse (gap jonction), porțiuni în care membranele celulelor adiacente sunt foarte apropiate una de cealaltă, fiind despărțite de un spațiu extrem de îngust, de aproximativ 2 nm. La nivelul acestor joncțiuni există o rețea de canale membranare hidrofile numite conexoni, care traversează ambele membrane realizând o continuitate între citoplasmele celulelor alăturate, alcătuite din proteine numite conexine ce cuprind 6 subunități aranjate hexagonal. Există mai multe tipuri de conexine, clasificate după greutatea
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
greutatea lor moleculară exprimată în kDa; cea mai importantă conexină în cordul mamiferelor este conexina 43 (Cx43) care se găsește mai ales în ventriculi și mai rar în atrii. Cx40 se găsește mai ales în sistemul His-Purkinje, conductanța sporită a joncțiunilor strânse conținând această conexină constituind baza transmiterii rapide a excitației la acest nivel, iar Cx45 se găsește mai ales în țesuturile embrionare [40-42]. Densitatea, distribuția și starea funcțională a joncțiunilor strânse reprezintă factori determinanți pentru viteza și direcția de propagare
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
se găsește mai ales în sistemul His-Purkinje, conductanța sporită a joncțiunilor strânse conținând această conexină constituind baza transmiterii rapide a excitației la acest nivel, iar Cx45 se găsește mai ales în țesuturile embrionare [40-42]. Densitatea, distribuția și starea funcțională a joncțiunilor strânse reprezintă factori determinanți pentru viteza și direcția de propagare a fenomenelor electrice în miocard. Starea funcțională a joncțiunilor strânse poate fi modificată de mediatorii celulari fiziologici (AMPc, GMPc) sau de stări patologice (ischemie, acidoză, diselectrolitemii). Modificăriile arhitecturii conexonilor însoțesc
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
a excitației la acest nivel, iar Cx45 se găsește mai ales în țesuturile embrionare [40-42]. Densitatea, distribuția și starea funcțională a joncțiunilor strânse reprezintă factori determinanți pentru viteza și direcția de propagare a fenomenelor electrice în miocard. Starea funcțională a joncțiunilor strânse poate fi modificată de mediatorii celulari fiziologici (AMPc, GMPc) sau de stări patologice (ischemie, acidoză, diselectrolitemii). Modificăriile arhitecturii conexonilor însoțesc remodelarea miocardică în cazul hipertrofiei, dilatației sau leziunilor fibrotice, alterarea cuplării electrice intercelulare putând precipita aritmii [43-45]. Conducerea intraatrială
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
acest nivel (0,01-0,10 m/s), asigurând o întârziere a conducerii impulsului de 100-200 ms și prin aceasta sincronizarea contracției ventriculare față de cea atrială. Alături de prezența celulelor cu răspuns lent, o serie de alți factori cum ar fi raritatea joncțiunilor strânse, diametrul mic al fibrelor și accesul multiplu în nodul atrioventricular sunt implicați în explicarea conducerii lente la acest nivel [2]. Evaluarea conducerii atrioventriculare Poate fi realizată înregistrând electrocardiograma, pe care întârzierea conducerii la nivelul nodului atrioventricular este ilustrată prin
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
în cele 2/3 mijlocie și inferioară ale ventriculului stâng. Histologic, sistemul His-Purkinje este alcătuit din celule de tip Purkinje mari având o lungime de 20-50 cm și o grosime de 10-30 m, cu puține miofibrile și densitate mare a joncțiunilor intercelulare strânse. Electrofiziologic, acestea sunt celule cu răspuns rapid, puternic polarizate dar prezentând fenomenul de depolarizare diastolică spontană și având o viteză mare a depolarizării rapide. Aceasta favorizează o conducere rapidă ce atinge la om 2 m/s în fasciculul
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
delimitează circulația sanguină de parenchimul nervos; este o barieră anatomică ce implică un complex de mecanisme biochimice și fizico-chimice de transport membranar realizând o interfață dinamică pentru reglarea schimburilor între circulația sanguină și fluidele sistemului nervos. Bariera hemato-encefalică constă în joncțiunile de ocluzie (joncțiuni strânse = tight junctions) dintre celulele endoteliale ale capilarelor cerebrale, bariera fiind astfel constituită de celulele endoteliale ale peretelui capilar cerebral fără fenestrații între ele. Capilarele cerebrale sunt înconjurate de prelungirile astrocitare ca piciorușe vasculare care vin în
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
de parenchimul nervos; este o barieră anatomică ce implică un complex de mecanisme biochimice și fizico-chimice de transport membranar realizând o interfață dinamică pentru reglarea schimburilor între circulația sanguină și fluidele sistemului nervos. Bariera hemato-encefalică constă în joncțiunile de ocluzie (joncțiuni strânse = tight junctions) dintre celulele endoteliale ale capilarelor cerebrale, bariera fiind astfel constituită de celulele endoteliale ale peretelui capilar cerebral fără fenestrații între ele. Capilarele cerebrale sunt înconjurate de prelungirile astrocitare ca piciorușe vasculare care vin în contact cu membrana
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
concentrația intercompartimentală, mărimea moleculelor, conformația macromoleculelor, gradul de liposolubilitate, tipurile de receptori membranari etc.; - factori biochimici de la nivelul astrocitar: glutamatul, aspartatul, ATP, endotelina-1, NO etc.; - factori variați care pot produce modificări ale barierei hemato-encefalice: acțiunea unor substanțe; - hiperosmolare de deschiderea joncțiunilor de ocluzie; absența joncțiunilor de ocluzie ale capilarelor; - sanguine de neoformație în tumorile cerebrale, modificări ale condițiilor normale de transport; - apărute în unele boli: diabet zaharat, insuficiența de tiamină în sindromul Korsakoff etc. LEZIUNI ALE BARIEREI HEMATO-ENCEFALICE LEZIUNEA ISCHEMICĂ Ischemia
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
conformația macromoleculelor, gradul de liposolubilitate, tipurile de receptori membranari etc.; - factori biochimici de la nivelul astrocitar: glutamatul, aspartatul, ATP, endotelina-1, NO etc.; - factori variați care pot produce modificări ale barierei hemato-encefalice: acțiunea unor substanțe; - hiperosmolare de deschiderea joncțiunilor de ocluzie; absența joncțiunilor de ocluzie ale capilarelor; - sanguine de neoformație în tumorile cerebrale, modificări ale condițiilor normale de transport; - apărute în unele boli: diabet zaharat, insuficiența de tiamină în sindromul Korsakoff etc. LEZIUNI ALE BARIEREI HEMATO-ENCEFALICE LEZIUNEA ISCHEMICĂ Ischemia cerebrală tranzitorie sau permanentă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
determină apariția edemului cerebral celular (citotoxic), rezultând un edem cerebral mixt care se poate extinde progresiv și este urmat de creșterea presiunii intracraniene. BARIERA HEMATO-ENCEFALICĂ ÎN TUMORILE CEREBRALE Modificările induse de proliferarea neoplazică intracerebrală interesează atât endoteliul capilar, mai exact joncțiunile de ocluzie endoteliale, dar se referă și la afectarea macromoleculelor extracelulare (gliocalix) și neendoteliale. Dezvoltarea și extensia tumorală implică multiplicarea celulară neoplazică, angiogeneza tumorală cu formarea de vase cu BHE modificată sau absentă, cu apariția edemului cerebral peritumoral etc. Terapiile
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
și pe cele extrahepatice. Colangiocarcinomul perihilar este definit diferit de Uniunea Internațională de Control a Cancerului (UICC) și de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) [32,33]. UICC definește drept limite anatomice ale carcinomului perihilar proximal ductele biliare secundare iar distal joncțiunea cisticului cu ductul hepatic comun, în timp ce OMS include aici doar tumorile hilare, Klatskin, cu origine în ductele hepatice drept și stâng la confluența lor sau foarte aproape de aceasta, fără a include și joncțiunea cisticului (fig. 143, 144). Mulți autori [3
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92156_a_92651]
-
perihilar proximal ductele biliare secundare iar distal joncțiunea cisticului cu ductul hepatic comun, în timp ce OMS include aici doar tumorile hilare, Klatskin, cu origine în ductele hepatice drept și stâng la confluența lor sau foarte aproape de aceasta, fără a include și joncțiunea cisticului (fig. 143, 144). Mulți autori [3] subliniază necesitatea privirii colangiocarcinomului perihilar ca entitate distinctă față de colangiocarcinomul intrahepatic și de cel extrahepatic. O primă clasificare a colangiocarcinomului perihilar a fost cea elaborată de Bismuth-Corlette care distinge 4 tipuri pe baza
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92156_a_92651]
-
safenă lungă, vena safenă internă, vena safenă mai mare. Prin similitudine, vena safenă mică se utilizează în loc de vena safenă scurtă, externă, vena safenă mai mică (Cavezzi et al., 2006). Termenul de confluența venelor inghinale superficiale (confluențe venoase subinghinale) corespunde venelor joncțiunii safeno-femurale. Acesta corespunde termenului de crosă utilizat de clinicieni sau de steaua venoasă a anatomiștilor germani. Termenul de venă safenă mare accesorie anterioară indică orice segment venos ascendent paralel cu VSM, localizat anterior la nivelul ambei și coapsei. Termenul de
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
nu se evidențiază, în mod normal, ecoul intimal. Se pot evidenția valvulele venoase normale, asociate cu o discretă dilatare a venei, denumită sinusul venos valvular (Lurie et al., 2003). În mod constant există valvule la nivelul venei femurale și la joncțiunea safeno femurală. Celelalte valvule sunt variabile ca număr și localizare. Venele perforante prezintă și ele valvule, dar aceste vene nu pot fi vizualizate la subiecții normali (Badea et al., 1994, Lin et al., 2004, Badea et al., 2006, Kulkarni et
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
Prin incizia inghinală se identifică crosa venei safene interne până la vărsarea acesteia în vena femurală comună. Trebuie izolate toate tributarele safenei la acest nivel și ligaturate individual pentru prevenirea recurențelor varicoase. Crosa safenei mari este secționată între ligaturi chiar la joncțiunea safeno-femurală și ligaturată la “rasul” venei femurale comune în așa fel încât să nu se îngusteze lumenul venei femurale comune. În cazul safenei mici există câteva diferențe notabile. Porțiunea terminală a venei safene mici prezintă o mare variabiliatate anatomică astfel
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
profundă și vena safena internă, comparativ stânga-dreapta. Ecografia venoasă la pacienții cu boală venoasă cronică a relevat configurația anatomică a venelor și anomaliile fluxului venos sanguin în membrele inferioare. În mod concret, am urmărit, ca și criterii de evaluare: care joncțiuni ale venei safene sunt incompetente, locațiile lor și diametrele; diametrul și gradul de reflux în venele safene la nivelul coapsei și al gambei; numărul, diametrul, gradul de reflux al venelor comunicante; numărul, diametrul, gradul de reflux al venelor perforante; prezența
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]