149,721 matches
-
pentru că, în asemenea epoci, numai foarte puțini oameni sunt capabili să vadă limpede în fața lor și nu se abat din drum" (p. 83). Dostoievski își asumă riscurile de a încerca să fie una din aceste voci. Exagerările și greșelile de judecată ale scriitorului nu pot fi trecute cu vederea, dar Jurnalul de scriitor rămâne expresia unei profunde conștiințe civice. F.M. Dostoievski - Jurnal de scriitor, volumul III, traducere de Adriana Nicoară, Marina Vraciu, Leonte Ivanov și Emil Iordache, colecția "Ego-Jurnal", Editura "Polirom
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
acela al temei. Geo Dumitrescu nu a fost cunoscut mai ales pentru "Fabula cu maimuța". Apoi, putem observa că, cu cît ne apropiem de anii '90, criteriul estetic preponderează, deși, în ansamblu, antologia se vrea și un manifest polemic la adresa judecății strict estetice. Sînt recuperați mulți șaptezeciști, puțin cunoscuți publicului larg, cu niște poeme superbe, e adevărat, dar fără un impact notabil la vremea lor. Dintre nouăzeciști, doar Ioan Es. Pop răzbate și asta după o inflație de poezie postbelică scrisă
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
beget românească". Adică, precizează Ilie Șerbănescu, la 10 ani de la revoluție, în ceea ce privește nivelul de trai România a ajuns trecutul din urmă, cu aproape 80% din populație trăind în sărăcie. * Majoritatea cotidianelor au publicat știrea că Valentin Ceaușescu a dat în judecată statul pentru a-și revendica bunurile confiscate în 22 decembrie 1989. În proces a intervenit însă Muzeul Național de Artă care cere ca Valentin Ceaușescu să facă dovada că bunurile solicitate i-au aparținut. Asta deoarece Valentin Ceaușescu locuia la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
de Colegiul Militar al Tribunalului Suprem al RPR. Acuzații aveau numai apărători din oficiu. Pătrășcanu se comportă demn, refuzînd să răspundă întrebărilor, declarînd că tot procesul e o sinistră parodie și că, de aceea, renunță la apărare. Președintele completului de judecată, întrebîndu-l dacă, la ultimul cuvînt, mai are ceva de adăugat, Pătrășcanu a replicat: "N-am de spus nimic, decît că scuip pe acuzațiile ce mi se aduc". Și cînd președintele l-a prevenit că aceasta e o insultă și că
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
răspuns: "Da, lasă să mă dau, viața mea e scurtă, dar sînt oameni care o să urmărească această porcărie". Și mai înainte, cînd vorbise Silber a declarat: "Nu mă apăr într-o ticăloșie, nu mă apăr". La sfîrșit, președintele Completului de judecată a primit, din partea lui Chișinevschi, pedepsele dictate. Pătrășcanu și Koffler au fost condamnați la moarte, cel dintîi pentru "crimă împotriva păcii" și "crimă de înaltă trădare". Pătrășcanu a refuzat să ceară grațiere. După trei zile a fost executat. Gheorghiu-Dej își
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
marginal politic al optzecistului. Această accentuare a caracterului politic în literatura optzecistă este foarte importantă pentru lucrarea lui Andrei Bodiu. Ce-i desparte pe cei doi? Oțoiu este teoretician. Bodiu tinde spre critica de ierarhizare. Primul comentează fără să facă judecăți de valoare, zeci de prozatori. Nu propune o ierarhie. Bodiu nu folosește criterii de valorizare, însă alege dintr-un cîmp poetic de altfel foarte generos. Acesta este doar primul volum, dar găsim doar șase nume: Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Mariana
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
aproape un dicționar de autori români interbelici), după ce înainte le citisem pe sărite, cu totul la întîmplare, din volumele publicate de el însuși, mi-am dat seama numaidecît pe ce se baza prestigiul cronicarului anilor '30: pe o acuratețe a judecății de valoare pe care n-o găsim la nici unul dintre contemporanii săi. Călinescu avea prea mult talent, Vianu, o minte prea ordonată teoretic, Cioculescu iubea prea mult detaliul istoric și psihologic, Streinu avea antene doar pentru poezie și așa mai
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
că respectă tendințele statistice ale uzului. Inovațiile mai interesante mi se par cele din din sfera aprecierii pozitive. Evident, adevărat nu e prin nimic specific aplicării la mașini: în limbajul tineresc contemporan, e de câțiva ani termenul la modă pentru judecata pozitivă asupra muzicii, hainelor, persoanelor etc. Cu referire la mașini, adjectivul e cu siguranță folosit foarte frecvent, chiar în scris: Când o să-ți fluture unul cheile unui apartament și ale unei mașini adevărate, vei uita promisiunile" (arhiva on-line Cotidianul, 2000
"Mașini supărate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16174_a_17499]
-
sfidează un important număr de cititori care vor să fie informați în legătură cu calitatea unor cărți polițiste, a unor S.F.-uri etc. Și aici există serioase ierarhii, există cărți bune sau cărți proaste despre care lectorii amatori nu au de unde afla judecăți credibile. Cărți extraordinare de acest gen a scris și scrie Rodica Ojog-Brașoveanu. În aprecierea valorii volumelor sale criteriul estetic trebuie să piardă locul întîi - și nu pentru că textele sale nu ar suporta astfel de perspective, ci pentru că altele sînt prioritățile
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
ce ne desparte de poporul de jos devine din zi în zi mai adînc... Ca să mai trăim în modul acesta este cu neputință." Și după ce socotea necesară descurajarea mediocrităților și considera că formele fără fond sînt stricăcioase, încheia prin această judecată cu adînc efect premonitoriu: "Căci fără cultură poate încă trăi un popor cu nădejdea că la momentul firesc al dezvoltării sale se va ivi și această formă binefăcătoare a vieței omenești; dar cu o cultură falsă nu poate trăi un
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
cîteva ore sau zile ca să-și lichideze proprietățile sau bunurile din gospodărie, vînzîndu-le turcilor la prețuri ridicole. Înainte de a porni în deportare, devenise obicei, tinerii armeni, legați cîte patru, erau împușcați pe loc. Zilnic aveau loc spînzurări publice, fără nici o judecată. Întreaga populație din orașul Angora, trimiși legați spre Cezareea, după cinci ore de mers, a fost toată măcelărită într-o vale. La Trabzon bărbații armeni, îmbarcați în bărci pentru ca în largul Mării Negre, jandarmii să-i ucidă pe toți. Ambasadorul primeau
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
Catargi către principele domnitor, datată 9 februarie 1878, transcrisă "pe curat", după o precizare probabilă a lui Maiorescu, de Eminescu, în care președintele fostului guvern conservator din 1871-1876 se plîngea lui Vodă de faptul că membrii guvernului său, dați în judecată, se află de doi ani "acuzați și nejudecați" pînă ce Adunarea Deputaților scosese membrii fostului guvern sub acuzare. Or, crede Lascăr Catargi, "nici onoarea acuzaților, nici constituțiunea, nici principiile nestrămutate ale dreptății nu pot fi satisfăcute prin această soluțiune tot
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
dubiu (cum se mai întâmplă în alte cazuri), se înțelege că nu i-a plăcut cartea comentată. Selecția cronicilor este ironizată, varietatea de dragul varietății, amendată, slăbiciunile argumentațiilor sunt sancționate, așa cum se poate sancționa totuși și afirmația lui Regman însuși că judecata lui Florin Manolescu despre Istoria literaturii române a lui Negoițescu "e plină de șicane". Nu despre "șicane" este vorba, ci despre o dreaptă evaluare a "Istoriei" lui Negoițescu. În numele obiectivității C. Regman ar fi trebuit să spună și despre această
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
ou se démettre. A mai tolera, în condițiile actuale, influența sa nefastă este a dori să vedem țara subjugată și politicește și economicește". Autosezisat, Parchetul a descins la redacția ziarului, căutînd manuscrisul. Panu, în libertate fiind, a fost dat în judecată și condamnat la doi ani închisoare. Temîndu-se de detenție, în condițiile aprigei lupte între guvern și opoziție, Panu a făcut gafa enormă de a fugi, în mai, în străinătate. Asta după ce a publicat, în Lupta, un articol în care explicita
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
ilustrative ale ambelor extreme. Destinul ar fi o suprarealizare, abscons-obiectivă, a vieții, cu semnul plus sau cu semnul minus. Pentru un creator, decît să posede talent, e mai important să aibă un destin. Nu cumva "neîmplinirile" dumneavoastră v-au influențat judecata critică? N-am impresia că s-a întîmplat așa, deoarece am căutat să-mi conștientizez neîmplinirile, nelăsîndu-le să lucreze ca un ferment nociv, aducîndu-le la lumina autoanalizei. Astfel, departe de a le resimți ca pe o servitute, le-am echivalat
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
valorile instituționalizate în sistemele vizuale preavangardiste, dar cu lecția impresionismului și a expresionismului bine învățată, Ioana Bătrânu realizează, de fapt, una dintre cele mai interesante sinteze între vocația ingenuă și recuperarea culturală, între transa aproape mediumnică a gestului creator și judecata lucidă a formelor deja istoricizate. Spre deosebire de expozițiile sale precedente, a căror unitate era mult mai strictă, atît prin repertoriul tematic cît și prin dominanta stilistică, actuala expoziție extinde zona de interes în trei direcții mari: una dintre direcții este aceea
Forță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16320_a_17645]
-
cele consacrate". Un articol publicat de G.I. Tohăneanu în România literară, 39, 1992, p. 10 ("Cățelușul Samurache") trece în revistă mai multe reflexe literare ale elementului derivativ: pornind de la Grigore Alexandrescu, dar oprindu-se mai ales la Caragiale. Interesante sînt judecățile afective și estetice pe care le exprimă Hasdeu, în Etymologicum Magnum Romaniae, plin de antipatie față de "dizarmoniosul" -achi, căruia îi anticipă destul de corect evoluția: "cel mai uricios din toate sufixele deminutivale, destul de numeroase în limba română, -achi și-a trăit
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]
-
e ceea ce s-ar chema un critic "profesionist" (nici nu s-a dorit astfel, apreciindu-se cu stilizată modestie, în raport cu multitudinea temelor sale, drept un "autor amator"). Sub scutul unei atari derogări de sine, își îngăduie a "submina" cu grație judecata strict estetică, delectîndu-se nu o dată, la modul simpatetic, cu scrieri de rang secundar, în jurul cărora țese prețioase considerațiuni demne de un mai înalt pretext. E o latură particulară a demersului său, o "slăbiciune", poate, din punctul de vedere al instanței
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
fel de echilibristică, fără plasă de protecție, pe corzile vocale. Spectaculosul cîștigă lesne spectatorii. Ca să nu mai pomenim de categoria cea mai răspîndită, a rostitorilor de vorbe triviale (incluzînd neapărat zone erogene), revenind întruna în exprimare, ca elemente constitutive ale judecății și... inteligenței, frizînd trivialul, cultivînd "bășcălia". - Cîți parai mai ai să-mi dai? (urmează suma datorată) Celălalt îi face creditorului un semn anume, scabros, cu degetul mijlociu de la mîna dreaptă ridicat, în aer; după care cei doi se iau în
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
tînăr), Apostol își construiește un nou model al autorității. Va fi statul, perfect substitut patern, de unde ideea de datorie față de organismul concentrat al ideii de stat. În război, își face datoria cu conștiință, de unde și rolul său în completul de judecată care îl condamnă la moarte pe Svoboda (deci participarea la crimă). Dar, în momentul spînzurării lui Svoboda, privirea acestuia îi zdruncină total încrederea în conștiința sa anterioară. "Rațiunea nu mai poate face ordine în lucruri iar Apostol se simte plutind
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
să știți, tatăl meu e cineva, o mare figură. (...) Da, e producător și distribuitor de fructe și, o dată a călcat-o cu dubița pe o vecină de-a noastră șchioapă - una Dymackova, și pe chestia asta a fost dat în judecată. Dușmanii săi nu mai puteau de bucurie. Slavă Domnului, ziceau ei, acum o să-l bage la zdup pe ticălosul de Krista, ori o să plătească pînă ce i-or ieși ochii din cap. Dar iată că la proces s-au trezit
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
poate însemna refuzul de a-ți structura evocativ amintirile, de a le aranja într-o ordine a importanței. E mai important accidentul avionului canadian decît culoarea frunzelor din acea dimineață de noiembrie? Refuzînd să ierarhizeze, povestitorul refuză și să acorde judecăți de valoare, chiar și atunci cînd poate părea scandalos că nu o face. Dacă nici măcar autobiograful nu poate comunica adevărul unei vieți, așa cum a fost ea trăită, la ce bun să-ți înregistrezi memoriile? În fiecare act de rememorare, observă
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
plex pe cititor, cum se întâmplă cu multe dintre best-seller-urile americane, care nu fac decât să acumuleze evenimente, întâmplări, acțiune - multe dintre cărțile foarte populare sunt cărți de acțiune - poate fi numită o carte de consum. Dar fiecare carte trebuie judecată în parte, nu pornind de la renumele scriitorului, ci de la ea însăși. Deși ai scris multă proză, ești și poetă. În care dintre aceste două ipostaze te regăsești mai deplin? Fără nici o îndoială în cea de prozatoare. Poezia se citește foarte
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
mic. Pentru mine, înainte, scara era inversată și suprem era esteticul. Asta cred că e încă valabil pentru mai toți scriitorii români, esteticul scuză tot. De unde cred că lipsa de profunzime a literaturii noastre, cu excepțiile de rigoare, desigur. La judecata de apoi a istoriei mergem cu opera". Eu cred că la judecata de apoi a istoriei nu mergem cu opera, mergem cu viața pe care am trăit-o. Nu cred că de dragul operei îți poți ierta ție însuți orice și
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
cred că e încă valabil pentru mai toți scriitorii români, esteticul scuză tot. De unde cred că lipsa de profunzime a literaturii noastre, cu excepțiile de rigoare, desigur. La judecata de apoi a istoriei mergem cu opera". Eu cred că la judecata de apoi a istoriei nu mergem cu opera, mergem cu viața pe care am trăit-o. Nu cred că de dragul operei îți poți ierta ție însuți orice și mă tem, ca să spun drept, și de tendința asta cînd îi identific
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]