1,485 matches
-
pentru că mijlocirea categorială este totală: e drept, într-un plan restrâns, în cazul de față, al cunoașterii. Așadar, nelimitația se manifestă "logic" și, cumva, negativ (sau negator), fiindcă ontologicul își pierde sensul; și-l va căpăta, desigur, chiar în scenariul kantian, dar condiționat prin fel de fel de reguli de construcție a gândurilor "bine formate". A fost trecută în nelimitație, în alte scenarii filosofice ale în-ființării, și cea de-a doua mijlocire dintre cele amintite, anume cea direct temporală, cu toate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este elementul constitutiv desigur, originar al întregului orizont al dictaturii judicativului, începând cu elementele judecății și încheind cu fenomenele de raționalitate publică amintite mai sus; ceea ce înseamnă că el este "judicativ-constitutiv" din primul său moment. Dacă am gândi cu termeni kantieni, dar împotriva lui Kant, atunci s-ar cuveni să spunem că timpul trebuie să fie doar regulativ pentru elementele dictaturii judicativului și pentru toate celelalte componente ale sale, judecata fiind constitutivă; dar cum să fie posibilă "judecata" dincolo de înseși actele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu ar mai putea fi vorba despre acte sau operații care structurează și activează judicativul regulativ. În urmare, trebuie stabilit tipul de obiect pe care acesta îl constituie, obiect diferit, desigur, de cel propriu judicativului propriu-zis constitutiv. Analogia cu termenii kantieni corespunzători este vorba despre "constitutiv" și "regulativ" ne-ar putea fi de ajutor. Am numit astfel aceste determinări ale judicativului, având gândul la funcționarea dublă a Ideilor rațiunii: constitutivă și regulativă, prima fiind socotită de Kant drept sursă de paralogisme
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
făptuiri (formele raționale intervenind în actul cunoașterii), nu însă și în privința rezultatului: gândurile, rostirile și făptuirile judicativ-constitutive nu sunt, în însăși ființa lor, paralogisme și antinomii (deși, la limită, pot fi). De asemenea, judicativul regulativ se apropie de formele raționale kantiene care intervin doar regulativ în privința funcției lor fundamentale: acestea orientează cunoașterea, judicativul regulativ orientează constituirea unor gânduri, rostiri, făptuiri care nu-și înlăuntrizează total și iremediabil convențiile logos-ului formal, rămânând deschise "influențelor" venite dinspre logos-ul ca atare. Dar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unor gânduri, rostiri, făptuiri care nu-și înlăuntrizează total și iremediabil convențiile logos-ului formal, rămânând deschise "influențelor" venite dinspre logos-ul ca atare. Dar există o diferență fundamentală între cele două rânduri de "fapte" constitutive și regulative: formele raționale kantiene sunt "ceva" de la bun început: sunt forme a priori ale unei facultăți, rațiunea. Judicativul, în ambele sale ipostaze, nu este "ceva" decât în exercițiul funcțiilor sale formale și alethice; el nu ține de o facultate anume, deși se exprimă prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutive, cum este firesc pentru un eveniment, sau regulative, cum s-ar putea întâmpla atunci când timpul ar fi concentrat doar în funcția sa modelatoare, adică ar fi retras din operarea sa propriu-zis constitutivă). Păstrându-ne în aria analogiilor cu filosofia kantiană, am putea spune că cele două ipostaze ale judicativului au drept corespondent mai degrabă principiile intelectului. Cele constitutive, anume axiomele intuiției și anticipațiile percepției, constituie ca atare obiecte, ceea ce înseamnă, în registru kantian, operare prin deducția transcendentală, adică prin "aplicarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Păstrându-ne în aria analogiilor cu filosofia kantiană, am putea spune că cele două ipostaze ale judicativului au drept corespondent mai degrabă principiile intelectului. Cele constitutive, anume axiomele intuiției și anticipațiile percepției, constituie ca atare obiecte, ceea ce înseamnă, în registru kantian, operare prin deducția transcendentală, adică prin "aplicarea" categoriilor intelectului la un material empiric divers, prin mijlocirea schemelor temporale ale imaginației. Cele regulative, anume analogiile experienței și postulatele gândirii empirice, nu constituie ca atare "obiecte" (fenomene, adică), ci pun în anumite
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiectele constituite ca atare prin celelalte două principii ale intelectului. Analogia dintre acestea și judicativul constitutiv și regulativ poate fi acceptată până la un punct; ea își pierde valabilitatea atunci când este vorba despre "obiectul" propriu celor două: judecata, în cazul principiilor kantiene, un "obiect" complex, încă nedefinit, în cazul ipostazelor judicativului. Totuși, am putea reține din analogie o anume indicație privind tipul de obiect ce corespunde regulativului (în genere): judecata. Ar putea fi aceasta obiectul judicativului regulativ, atâta vreme cât ea reprezintă, alături de timp
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al filozofiei, Radu Gabriel Pârvu • Dreptate distributivă și sănătate în filosofia contemporană, Loredana Huzum • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Judecată și timp. Fenomenologia judicativului, Viorel Cernica • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
noțiuni filosofice 4. Metafizică și religie, Yves Cattin • Marile noțiuni filosofice 5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac În curs de apariție: Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, Constantin Aslam 1 Cf. Aristotel, Etica nicomahică, Cartea I, 1094 a 1103 a; Idem, Politica, Cartea I, Cap. III
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și religie, Yves Cattin • Marile noțiuni filosofice 5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac În curs de apariție: Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, Constantin Aslam 1 Cf. Aristotel, Etica nicomahică, Cartea I, 1094 a 1103 a; Idem, Politica, Cartea I, Cap. III. De exemplu: "Cauza acestei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu mai este posibilă, din anumite motive, în contextul precizat). 101 CRP, II, p. 101. 102 Toți acești termeni: paralogism, antinomie, ideal, regulativ, aparență etc. vor fi lămuriți în partea a doua din această prezentare a analiticii și dialecticii transcendentale kantiene. 103 CRP, II; (1994) p. 274. 104 Cf. CRP, partea finală a Analiticii transcendentale, Apendice: Despre amfibolia conceptelor reflecției care rezultă din confundarea folosirii empirice a intelectului cu folosirea lui transcendentală. 105 "Prin canon înțeleg ansamblul principiilor a priori de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care colectivitatea i-o dă acesteia, fiind determinată de mecanismele sociale prin care are loc comunicarea între persoane și se realizează consensul. Situația obiectivă în care se constituie societatea rămâne un „dincolo” al experienței colective, exact ca „lucrul în sine” kantian, indefinibil în mod independent și, ca atare, neimportant pentru explicația sociologică. Ordinea socială există în mod obiectiv, real, dar ea este produsul exclusiv al interacțiunii simbolice a membrilor colectivității. Sarcina sociologului este să explice cum se constituie această ordine. „De ce
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este purtătoarea unei calități morale intrinseci, și anume capacitatea de a crea unitățile sociale. O detaliere a consecințelor socializatoare ale morfologiei voinței sociale se află în M. Larionescu (1996, 14-18). O altă dimensiune a moștenirii culturale germane, din direcția filosofiei kantiene și husserliene, privește opțiunea fenomenologică asumată de D. Gusti, nu însă înainte de a o „contagia” cu influențe pozitiviste franceze și românești. Educația sa l-a sensibilizat față de cele două influențe copleșitoare din filosofia germană, cea kantiană de la începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sociologice: sinteză creatoare între tradiția fenomenologică și teoriile sociologice deterministe Punctul de plecare în elaborarea modelului cauzalității sociologice a fost analiza critică cuprinzătoare a științelor sociale particulare și a sociologiilor de ramură, întreprinsă de fondatorul Școlii de la București. Urmând metodologia kantiană a deducției transcendentale (Herseni, 1934, 98-99), Gusti a reținut patru categorii ce îndeplinesc funcțiunea de „condiție generală a priori sub care lucrurile pot deveni obiecte ale cunoașterii noastre în general” (Kant). Acestea sunt cadrele voinței sociale: cadrul cosmic (mediul natural
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
teoriei manifestărilor voinței sociale. Definite drept categorii a priori care structurează realitatea socială, manifestările economice și cele spirituale constituie substanța vieții sociale, în vreme ce manifestările juridice și politice alcătuiesc funcțiunea acesteia. Tipologia manifestărilor gustiene își află izvorul de inspirație in filosofia kantiană. Tr. Herseni prezintă raportul dintre cele două tipuri de manifestări, formulat de D. Gusti ca un răspuns kantian: activitatea economică și spirituală fără reglementarea juridică si ierarhizarea etică ar fi o activitate oarbă, haotică; activitatea juridică, morală, politică și administrativă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
constituie substanța vieții sociale, în vreme ce manifestările juridice și politice alcătuiesc funcțiunea acesteia. Tipologia manifestărilor gustiene își află izvorul de inspirație in filosofia kantiană. Tr. Herseni prezintă raportul dintre cele două tipuri de manifestări, formulat de D. Gusti ca un răspuns kantian: activitatea economică și spirituală fără reglementarea juridică si ierarhizarea etică ar fi o activitate oarbă, haotică; activitatea juridică, morală, politică și administrativă fără o materie pe care să o organizeze ar fi o activitate lipsită de conținut, goală (Herseni, 1934
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
prin aceasta că nu poate exista autenticitate decît în expresia trăsăturilor specifice ale unei societăți și ale unei culturi. La rîndul său, Herder va preciza în 1774, în O altă filozofie a istoriei în care contestă fără ocolișuri primatul raționalității kantiene și pretenția de universalitate că "prejudecata este bună la un moment dat, fiindcă aduce fericire. Ea readuce popoarele în matca lor, le întărește atașamentul față de origini, le face mai înfloritoare în ceea ce au specific, mai ardente și, în consecință, cu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vrea "politică" și își arogă "suveranitatea" asupra civililor. Puterea politică, deși profund religioasă, nu e deloc suverană. Ea nu controlează decât o parte din suma de acțiuni și de activități sociale. Iluzia puterii ca obiect de posedat provine din concepția kantiană. Puterea nu funcționează pe principiul bipolar Cei care o au/Cei care nu o au... Mai degrabă este un joc circular, difuz, tranzitoriu, ceea ce implică o întreagă "arheologie" a descifrării raporturilor sau a relațiilor de putere din cadrul societății; a raporturilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se exclud, menținând paradigma lui Platon: puterea nu se întâlnește cu ideea de cunoaștere. De fapt, puterea se întâlnește cu Posibilitatea unor altfel de cunoașteri pe lângă cele impuse de Sisteme! Michel Foucault a rupt-o cu întreaga percepție și tradiție kantiană, atunci când spune că puterea este un proces difuz, circular, și imprevizibil al spiritului uman, că ea nu se exercită într-o singură direcție, de la elite la popor sau viceversa. Puterea reprezintă un proces circular, mutual și difuz, un proces imprevizibil
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
scopurile lor. Acești factori politici sunt dominați de obsesia centrală a gândirii filosofice moderne deținerea puterii! Problema puterii și a ceea ce este considerat drept "putere" rămâne o vizibilitate deschisă prin reflecțiile lui Foucault, care, în esență, se întemeiază pe problematica kantiană: cum deținem sau posedăm... puterea? De altfel, este chiar invers. Nu noi deținem puterea, ci ea ne posedă pe noi spre acțiuni și fapte social-politice, spre... devenirea istoriei. Puterea este un drept pozitiv, un control asupra forței și al controlul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și pentru sine; lume incapabilă de trăire autentică și de susținere a unor cauze și, bineînțeles, cunoașteri dezinteresate în acord cu o societate civilă, matură în gândire. Omul-obiect al zilelor noastre "a îngropat", prin consumerismul isteric al capitalismului global, mesajul kantian (ieșirea din minoratul gândirii minorat întreținut de către politicieni împreună cu intelectualii lor), precum și valorile cardinale ale civilizației creștine și europene (1. iubirea, 2. dreptatea, 3. munca, 4. toleranța, 5. bunătatea, 6. generozitatea, 7. adevărul, 8. imparțialitatea, 9. solidaritatea, 10. corectitudinea). Prin
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de sus în jos sau invers, ci drept un raport al schimburilor de relații dintre societate și puterea politică, o invazie a Politikului în viața socială și cotidiană având ca efect major perpetuarea stării de minorat în contradicție cu mesajul kantian al unei societăți mature în gândire; societatea bazată pe cunoaștere și democrație. Nu întâmplător un regim politic modern onoare excepțiilor! reprimă educația, disprețuiește cultura, ignoră tot ceea ce îl critică. Politizarea umanului s-a făcut prin instituirea unor norme și reguli
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
noțiuni filosofice 4. Metafizică și religie, Yves Cattin • Marile noțiuni filosofice 5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica În pregătire: Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga, Valică Mihuleac Bun de tipar: 2011 • Apărut: 2011 • Format 14 × 19 cm Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13 Tel. Dif.: 0788.319462; Fax: 0232/230197 editura ie@yahoo.com; www
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sugerează ori chiar numește căile prin care se realizează aceasta. Acolo unde Frobenius sau Spengler căutaseră un numitor stilistic comun în determinantul spațial, autorul român elimină orice factor fizic, interiorizează totul și imaginează niște „coordonate abisale”, care ar dubla categoriile kantiene și ar alcătui o „matrice” inconștientă. Ea își pune pecetea pe caracterele spiritului, silindu-le să urmeze, fără s-o știe, o cale anume. Dictează, cu alte cuvinte, o reprezentare particulară spațială și temporală și imprimă facultăților creatoare un „accent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]