2,595 matches
-
servitor bun. Laudele lui, care topesc orice împotrivire, vor fi învățate de toți. Mierosul: Mulțumesc, superbul meu frate, cel mai generos și mai înțelept dintre zmei. E o mare fericire să mă păstrezi alături de tine și să te pot sluji. Lăcomia: ─ Bravo, băieți! ...Nesăbuitele mele fete, Ura și Invidia, voi cum îi veți face pe oameni să se invidieze și să se dușmănească între ei, să fie necruțători unii cu alții și să se închine la zmei? Când cineva face ceva
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și cu oricare om de pe stradă... ─ ...să se ucidă... ─ ...pentru absolut orice. Plini de ură și de invidie să se târască unii pe alții prin tribunale, ─ ....să se scuipe și acolo, ─ ....să se înjure ─ și să se omoare între ei. Lăcomia: Bravo, parșivelor! Grăsano, tu, Gelozie, auzi ce spun surorile tale? Să nu aud că tu îi lași pe oameni să fie liniștiți acasă la ei, în familiile lor! ...Alo, cu tine vorbesc, unde te uiți? Uită-te la mine, grăsano
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
tine vorbesc, unde te uiți? Uită-te la mine, grăsano! Sau ești geloasă pe careva? Gelozia (vorbește leneș, peltic: Cu mine vorbești, babo? Jură-te! Nici tu nu te uiți la mine decât atunci când ai nevoie de ceva, știu eu... Lăcomia: Nu fi proastă, graso! Spune mai bine cum îi faci pe oameni să se închine la zmei. Gelozia: Simplu: îi învăț să n-aibă încredere deloc în soții sau în soțiile lor, în copiii lor, să n-aibă încredere în
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Simplu: îi învăț să n-aibă încredere deloc în soții sau în soțiile lor, în copiii lor, să n-aibă încredere în nimeni. Să fie cât se poate de geloși. Pe toată lumea. Să n-aibă încredere nici în ei înșiși. Lăcomia: Așa te vreau, Grăsano! Iar tu, întunecată Răzbunare, veșnic supărato, vei fi mereu alături de surorile tale, Invidia, Ura și, Gelozia? Cum vei avea grijă ca toți oamenii să fie pedepsiți și pedepsele să fie cât mai aspre? Răzbunarea: Eu știu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ca toți oamenii să fie pedepsiți și pedepsele să fie cât mai aspre? Răzbunarea: Eu știu foarte bine ce am de făcut, nu-i nevoie să-ți spun ție acum ce fac, dar tu știi ce ai de făcut, babo? Lăcomia: Sigur că știu. În ce mă privește, eu, mama voastră și a tuturor zmeilor din lume, eu zmeoaica Lăcomia, îi voi lua ca ajutoare pe cei trei handicapați ai mei, Egoismul, Bârfa și Prostia. Egoismul, cu vederea lui scurtă nu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
am de făcut, nu-i nevoie să-ți spun ție acum ce fac, dar tu știi ce ai de făcut, babo? Lăcomia: Sigur că știu. În ce mă privește, eu, mama voastră și a tuturor zmeilor din lume, eu zmeoaica Lăcomia, îi voi lua ca ajutoare pe cei trei handicapați ai mei, Egoismul, Bârfa și Prostia. Egoismul, cu vederea lui scurtă nu se poate vedea decât pe el și așa își poate împinge semenii spre prăpastie. Bârfa are logoree, adică nu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de scorneli, nu contează dacă spusele ei sunt adevărate sau nu. Ba chiar îi plac grozav minciunile, se distrează în fiecare zi cu ele. Prostia, cu mintea ei slabă, e numai bună de dat sfaturi. Tuturor, pentru orice. Iar eu, Lăcomia, cu ajutorul celor trei, voi face ca bogații să sufere mereu de sete. Sete de bani, sete de bârfă, sete de prostii. Egoismul le va crește într-una pofta de bani, îi va face să alerge ca nebunii după bani, după cât
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
obosim noi, își vor ruina singuri viața. Nu-și vor mai da seama că ceea ce li se pare că e bogăția lor, fericirea lor - nu sunt altceva decât gunoi, că viața lor este gunoi. Pe scurt: oamenii se vor închina Lăcomiei. Ați înțeles, tăntălăilor? Numai așa vom reuși să roadem tot ce a mai rămas din Țara lui Verde Împărat. Zmeii dau din picioare, se pocnesc între ei și urlă de bucurie. ...Desenați aici, copii, scena din peșteră. Nu uitați să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
zmeilor se aude tot mai slab. Nu, ei nu s-au potolit, doar că sunetul e tot mai slab și ajunge din ce în ce mai greu la mine. Acum nu mai aud nimic. Îi văd însă. Par veseli. Zmeoaica Lăcomia le-a dat fiecăruia câte ceva și nu știu ce anume. Dar, ia priviți, și imaginea lor pălește. Îi văd din ce în ce mai neclar. Acum nici nu-i mai văd. Nu-i văd, nu-i aud. Au dispărut. S-au făcut invizibili? Nu știu unde s-au
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mai nouă sau pentru că sunt mai respectați sau mai iubiți decât tine... Pfui, nu mi se pare deloc ca lumea. O altă grozăvie: Răzbunarea să-și facă de cap, la fel ca surorile ei, Invidia, Ura și Gelozia. Sau ajutoarele Lăcomiei, Egoismul, Bârfa și Prostia să cotropească Țara lui Verde Împărat cu măgăriile și prostiile lor. Ar fi curată nenorocire. Sper să nu găzduiască PAM în capul ei, adică în visul ei, o asemenea aiureală. Dar m-am cam pierdut cu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
un jurnalist cam necopt. Pe viitor, jur să fiu mai curajos și să fac ce trebuie făcut. Dar cum a ajuns Verde Împărat aici? Cum de s-a însănătoșit? Și cum o fi scăpat el din ghearele mamei zmeoaice? A, Lăcomia era în peșteră, împreună cu „puișorii” ei fioroși. Dar, totuși, cum a călătorit până aici, în creierul munților, Verde Împărat, care nu se putea ridica din pat? Veți spune că în vis se poate orice. Vis - vis, dar nici chiar așa
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
artiști și șefi de departamente au devenit mari și tari rupînd bucățele din religia care i-a vindecat și le-au pus laolaltă formîndu-și propriile religii. Acum nu-i mai unește Dumnezeu, ci doar pacte de ajutor mutual bazate pe lăcomie. Acolo unde îl aveam pe vicarul lui IIisus pe pămînt - scuipă cuvintele acuzator spre Lanark - îl avem pe lordul Monboddo, președintele consiliului! — Sînt nou aici, spuse Lanark pe un ton defensiv, nu te înțeleg. — îți place munca pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să împiedice. De aceea concepția ei despre funcțiile noastre curative este în mod necesar pesimistă. — Dacă tot ce zici e adevărat, de ce să previn lumea? Nokes se ridică în picioare și spuse tare și răspicat: — Pentru că institutul e bolnav de lăcomie și se răspîndește ca un cancer, pentru că împute continentele și distruge lucrarea Domnului! E îngrozitor ca un preot să mărturisească un asemenea lucru, dar uneori nu îmi pasă atît de cei pe care îi mănîncă institutul, cît de plantele, animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să vadă urcușul abrupt și hotărît de la un nivel la altul, entuziasmul în fața unei pierderi evitate razant, triumful unui profit realizat dintr-odată. Era o aventură pur afectivă, pentru că, din punct de vedere fizic, eram în siguranță. Mă temeam de lăcomia muncitorimii și de incompetența guvernelor, dar numai pentru că amenințau unele cifre din calculele mele. Nu simțeam pericolul de a-mi fi foame sau frig. Cunoscuții mei locuiau la fel ca mine, mai curînd în lumea numerelor, decît în amalgamul confuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le aduce profit și se numește guvern. Pretind că guvernul și cultura sînt puteri total independente, cînd nu sînt altceva decît mănuși pentru Volstat și Quantum, Cortexin și Algolagnics. Și chiar cred lumea stă pe umerii lor. Sînt convinși că lăcomia lor menține continente. Nu o numesc lăcomie, bineînțeles, ci profit, sau îîntre ei, atunci cînd nu-i cazul să prostească pe nimeni) ucideri. Sînt siguri că doar profitul lor le permite oamenilor să facă și să mănînce diverse lucruri. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Pretind că guvernul și cultura sînt puteri total independente, cînd nu sînt altceva decît mănuși pentru Volstat și Quantum, Cortexin și Algolagnics. Și chiar cred lumea stă pe umerii lor. Sînt convinși că lăcomia lor menține continente. Nu o numesc lăcomie, bineînțeles, ci profit, sau îîntre ei, atunci cînd nu-i cazul să prostească pe nimeni) ucideri. Sînt siguri că doar profitul lor le permite oamenilor să facă și să mănînce diverse lucruri. — Poate că-i adevărat. — Da, pentru că o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
muncitorii lor, atunci pierd cu toții. Nu-i de mirare că marile grupuri își mută fabricile pe continente în care sînt culi. Sînt recunoscător că oamenii care pierd cel mai mult sînt, pînă la urmă, cretinii invidioși care posedă prea puțin. Lăcomia nu e plăcută, dar invidia este cu mult, mult mai rea. — Vorbești chestiuni politice. E timpul să mai taci puțin, spuse Gilchrist amical. își puse ceașca pe pervaz, se așeză lîngă Lanark și i se adresă liniștit: — Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înconjurau casele, străzile, și clădirile publice aparținînd unui popor mic și întreprinzător. A fost izbit de evidenta lor ingeniozitate și spiritul de întreprindere al conducătorilor, al oficialităților și muncitorilor. I-au trebuit două sau trei luni să le descopere prostia, lăcomia, corupția, invidia și cruzimea. Voi, pesimiștii, cădeți mereu în capcana deziluziei, zise veselul cu veselie. Dintr-o anume perspectivă un obiect pare strălucitor, din alta, întunecat. Crezi că ai decoperit adevărul cînd înlocuiești priveliștea veselă cu opusul ei, dar adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
părți care a fost cîndva întreg“ este un Plagin din discursul lui Mefistofel din Faust, Actul I, Scena III: „Ich bin ein Theu des Theus, der Angango alles war.“ GOLDING, WILLIAM Vezi nota 6. GOODMAN, LORD Cap. 38, par. 9. „Lăcomia nu e o chestie prea plăcută, dar gelozia e și mai rea“ este un Plagin ușor difuz din discursul în care marele avocat al companiei îi compară pe cei care luptă pentru dividende cu aceia care luptă pentru salarii, declarîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai dau un pahar și apoi o să vizităm apartamentul tău din Olympia. Sînt tot felul de tîrfe în Olympia. — Apartamentul meu? Olympia? — Olympia e satul de odihnă al delegaților. Nu ți-au spus? — Ești proxenet, Gloopy? întrebă Lanark, sorbind cu lăcomie dintr-un alt pahar de curcubeu alb. — Mda. Cel mai bun în branșă. Sîntem la mare căutare în vremurile astea. — Ce fel de vremuri, Gloopy? Nu citești revistele la modă? Nu te uiți la talk-show-uri? Epoca nostră e una în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
totul suna a șmecherie murdară, dar ar fi trebuit să ascult cu atenție. Și... Catalizatoarea... de ce n-am întrebat-o cum o cheamă? A încercat să mă avertizeze, și eu am crezut că vrea să se culce cu mine. Mda! Lăcomie și prostie. Am uitat rapoartele! Le-am pierdut fără măcar să le citesc, am fost sedus de persoane pe care nici măcar nu mi le pot aminti îdar a fost plăcut). Și cum am ajuns să mă bălăcesc în rîul ăla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a ajuns la subiect. — Propozițiile astea vagi mi se par foarte liniștitoare, spuse Powys. — Ca și cum am fi din nou la școală. Dar nu toți oamenii triburilor sînt adoratori servili ai bogăției [zise Monboddo]. Mulți sînt stăpîniți de propriile priceperi și lăcomii. Lorzii primelor orașe poate au căzut în fața nomazilor care-și mînau primele care cu roți. Dar n-are importanță! Noii stăpîni ai grînelor poate că le păstrează cu ajutorul celor isteți care conduc pămîntul și timpul cu măsuri de lungime și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mod evident, acesta nu-și asuma riscuri inutile; și totuși, Thorson era obligat să se deplaseze el însuși pe Pământ. Asta da, era o veste bună. Deoarece căutarea secretului imortalității nu putea fi încredințată unor acoliți care, îndemnați de propria lăcomie de viață, ar putea fi tentați să deturneze cercetările în interesul lor personal. Uriașul aștepta în fața elevatoarelor când Gosseyn fu adus. ― Exact cum mă gândisem. Creierul tău suplimentar are și el niște limite. În fond, dacă ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mod evident, acesta nu-și asuma riscuri inutile; și totuși, Thorson era obligat să se deplaseze el însuși pe Pământ. Asta da, era o veste bună. Deoarece căutarea secretului imortalității nu putea fi încredințată unor acoliți care, îndemnați de propria lăcomie de viață, ar putea fi tentați să deturneze cercetările în interesul lor personal. Uriașul aștepta în fața elevatoarelor când Gosseyn fu adus. ― Exact cum mă gândisem. Creierul tău suplimentar are și el niște limite. În fond, dacă ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
la această posibilitate, se simți copleșit de propriile-i limite și de singurătatea lui - era singur contra o mie în această luptă pentru cucerirea galaxiei. Întreg Universul părea că-i face semn cu ochii stelelor sale, ațâțându-i ambiția și lăcomia nemăsurată. Dacă dădea greș acum, nu va mai avea niciodată o altă ocazie. Într-o lume fără hrana, nu putea spera să dezlege taina călătoriilor spațiale. Nici măcar constructorii orașului nu fuseseră în stare să se desprindă de planeta lor. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]