3,756 matches
-
microunde. Am o mulțime de arome... — Nu mă refer la ceai! strigă strident Adriana și arătă spre Emmy. Nu vezi în ce hal e? Avem nevoie de băutură adevărată. O să prepar niște caipirinhas. — Nu am lichior de mentă. Și nici lămâi verzi. Nici măcar nu știu dacă am o băutură adevărată, spuse Leigh. — Am adus eu tot ce trebuie. Adriana ridică deasupra capului o pungă din hârtie și zâmbi. De multe ori, lui Leigh i se părea enervant stilul abrupt al Adrianei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lui Emmy — era singura dintre ele și probabil singura femeie din Manhattan care nu-și vopsise niciodată părul lung până la umeri, nu-l făcuse permanent, nu-l decolorase, nu-l îndreptase cu placa, nici măcar nu-l pulverizase cu suc de lămâie — se desprinse din coadă acoperindu-i jumătate din frunte și ochiul stâng în întregime. Leigh vru să se întindă și să i-o dea după ureche, dar se abținu. Luă în schimb încă o pastilă de Nicorette. Emmy ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
De douăzeci de minute îmi tot spuneți că nu se poate să fiu singură, apoi o întoarceți — hodoronc tronc — și ziceți că nu m-am întâlnit cu destui bărbați. Voi vă dați seama ce spuneți? Leigh stoarse o bucată de lămâie peste scoici și desfăcu cu delicatețe una. Nu că nu te-ai întâlnit — nu te-ai culcat cu destui. Hai, zău așa! Care-i diferența? Adriana rămase cu gura căscată. — Tocmai asta e problema, scumpa mea prietenă. Care-i diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
minte îi dansau imagini cu rochia de mireasă Monique Lhuillier la care visa (fără mâneci, dar cu bretele, lungă până la podea, cu o eșarfă roz pal legată în talie) și cu meniul ei perfect (aperitiv cu salată de roșii cu lămâie, urmată de o bunătate de ton gratinat la cuptor sau mușchi de vită Matsuzake). Mă bucur să știu că nu sunt singura. Emmy termină de băut cafeaua și linse lingurița. — De ce tu și familia ta călătoreați atât de mult? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
duse la duș. Nedorind să arate că s-a străduit prea mult și că s-a aranjat doar așa, pe fugă, nu se spălă pe cap, dar aplică la rădăcina părului puțină pudră de talc pentru copii, cu miros de lămâie, obținând astfel un efect de plete ondulate într-o dezordine sexy. Folosi o cremă hidratantă colorată în locul obișnuitului fond de ten pentru aspect perfect și se dădu pe pomeți cu puțin gloss înainte să se dea pe buze. Un strop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cărămidă și tot felul de sculpturi moderne impresionante. Echipa instalase un uriaș pat matrimonial cu cadru metalic — din acelea care parcă au deasupra o imensă cutie goală — în camera de zi, în fața șemineului. Cu așternuturile foarte șic, maro cu verde lămâie, și noptierele scunde, arăta ca o fotografie din catalogul West Elm. Dar mult mai interesantă era actrița aproape dezbrăcată, întinsă pe el. — Liniște în platou! bubui o voce profundă de bărbat, de undeva, de deasupra. Gilles ridică mâna și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
NIMENI NU PUNE COPILUL LA COLȚ și MAMI BEA FIINDCĂ EU PLÂNG, dar ce-ai zice de pulovărașul acela drăguț din cașmir, de cizmulițele căptușite cu blăniță de oaie sau de cărucioarele în serie limitată, din stofă ecosez de culoarea lămâii? Obligatoriu șosețelele alea ca niște pantofiori cu baretuță, la fel și hălățelul minuscul din pluș. N-o să cumpere lucruri din acelea funcționale sau pretențioase — lasă să cumpere alții pernuțe Boppy pentru sprijin, încălzitor pentru biberoane sau lingurițe gravate Tiffany. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se trântească pe ea; se întreba cum de Jesse mai putea să facă ceva într-un loc atât de frumos și de relaxant. — Nu-i rău, nu? întrebă el venind pe aleea pietruită și îi oferi un Bloody Mary cu lămâie. — Dumnezeule, locul ăsta nu arată cine știe ce din față — sau dinăuntru — dar aici...aici e superb. — Mersi. Sper. — Nu, serios, te-ai gândit vreodată să faci niște fotografii? Îmi imaginez cum ar arăta într-una din acele reviste de amenajări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cartoful dulce. — Chiar trebuie s-o faci, Jim? Întrebă domnul Vincent. Nu mai Înalt decît Jim, agentul de bursă și fost jocheu amator ședea pe prici lîngă fiul său bolnav. Cu părul lui negru și fața galbenă ridată, ca o lămîie stoarsă, Îi amintea lui Jim de Basie, dar domnul Vincent nu se Împăcase niciodată cu Lunghua. — O să-ți lipsească lagărul cînd o să se termine războiul, adăugă el. Mă Întreb cum o să te Împaci cu școala În Anglia. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
anul 1972, exmatriculare injustă. Ulterior am fost reprimit fapt care face ca eu să Îmi fi terminat studiile În 1975 și nu În 1974. Goana trenului accelerat, pe coridor un negru, având Într-o plasă un pește afumat și o lămâie, lumina verde a unui semafor, clănțănitul roților trecând peste macaze, oaia legată sub salcâm, singură, În poiana care despărțea calea ferată de pădure, lumina fâșâitoare a expresului venit din sens opus, pomii arzând de toamnă În amurg... Din crevasele Înghețate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lin peste niște coline. Zbori cu atâta ușurință și este atât de bine Încât te trezești Îmbătat de fericire că numai tu poți face asta, că ești singurul om care poate zbura. Înghiți grăbit ceaiul din pâine, felia subțire de lămâie uiți să o mai tăvălești prin zahăr și ca un smintit te năpustești pe scările de lemn ca să ajungi cât mai repede În curte. Lângă cișmeaua Îmbrăcată În sloiuri, cu picioarele pe capacul de fontă al canalului privind În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scheletul de mamut, la scheletul de brontozaur și la copilul cu două capete care stă În spirt. Frumoase lucruri. Vă Întoarceți acasă. În drum tatăl tău intră Într-o bodegă. Bea un rom mic și tu bei un sirop de lămâie la țap. Rece ca iarna. Acasă vă așteaptă plăcintele calde, mama și fratele tău mai mic. Fără bani. Săraci. Ești mândru de tatăl tău și mândru Îl ții de mână. Miroase atât de frumos. A țigări Victoria și a lavandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fost convocat Împreună cu alți colegi ca să vă facă utemiști. Vine seara și iar mănânci și iar dormi. Se face În somn că tu ai fi capitala R.P.R. În Împrejurimile tale, păduri de palmieri, de eucalipți, de bananieri, de portocali, de lămâi, de arborele de pâine, de arborele de cacao, de arborele de vanilie, păduri de vise, că ai pian, că faci engleza, că ai o iubită, că ai stilou Kaveko, că știi ce este locul geometric, că ești puternic, căpitan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În momentul În care mă Întorc cu spatele, nu mai știu ce să facă. Începu să-și rotească capul În cercuri largi. — Cred că tot stresul ăsta Începe să mă afecteze. Nu ai niște Kabbalah Spring - cu niște gheață și lămâie, poate? Deși frigiderul era ticsit cu apă Îmbuteliată și suc de fructe numai pentru alinarea celebrităților agitate, Ruby nu avea apă minerală Kabbalah Spring. —Pot să Îți ofer Perrier, zise. Asta e tot? reveni Claudia, Încă rotindu-și gâtul. Eh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fi germana. Da. Dar vorbesc despre mine. —Zău? Ce spun? Ruby șovăi. Hai, insistă el. Ce e? —OK, consimți ea răsuflând adânc. Par să discute despre mărimea sânilor mei. —Ce? Ești sigură? Nu se hotărăsc dacă sunt cât pepenii, cât lămâile sau cât portocalele, dădu ea din cap. Era obișnuită cu remarcile muncitorilor, de genul „Pfiu, drăguță, ce bine stai cu Înaintarea“; purta sutiene cu cupă C, uneori chiar D. Se Învățase să ignore genul ăsta de vorbe, care chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de cântăreți de blues. Există chiar o metodă recunoscută. Am găsit-o pe un site de blues. Cântăreții de blues au, de obicei, trei nume. Primul trebuie să denumească un handicap - de exemplu, orb. Al doilea, un fruct - de exemplu, lămâie. Ultimul trebuie să fie nume de președinte american - de exemplu, Jefferson. Ea se gândi o clipă și spuse: Ce zici de Asthmatic Kiwi Nixon 1? — Da! Sau Flatulent Nectarine Bush2. —Stai, stai, mai am una, sări ea. Ce părere ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
în sala de mese, asemeni copiilor la grădiniță. Iar mâncarea e, clar, o porcărie. Dar e minunat așa, în spatele clinicii, ca într-o tabără, ca într-o pedeapsă. E cam târziu, pastele sunt moi și umflate, friptura de vițel cu lămâie are marginea întunecată și un sos ce pare lipici de tapițerie. Dar nimeni nu se plânge. Voci șoptite ca în sacristie, clinchet de pahare întoarse cu gura în jos lângă tacâmurile așezate pe foaia de hârtie ce alunecă pe tavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cont. Săptămâna viitoare, când va primi salariul... Dar ea Îi tăie vorba cu căldură și delicatețe: — Nu contează. N-ai nici o grijă. Totul e În regulă. Și fără ca el să fi cerut, Îi aduse un pahar cu ceai dulce cu lămâie și adăugă: — Oricum totul vine din ceruri. În privința asta nu era de acord cu ea, dar muzicalitatea cuvintelor Îl atinse ca o mângâiere și puse brusc palma pe mâna ei cu vene umflate și Îi mulțumi. Lăudă mâncarea și aprobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai mult târând-o spre sala de recuperare. Parcă vrând să ispășească păcatele Întregului sex masculin, Fima Începu să se agite, grăbindu-se să aducă o pătură de lână, un pahar de sifon rece În care pusese o felie de lămâie, batiste de hârtie și o aspirină. Mai târziu Îi chemă un taxi. La patru și jumătate aveau o pauză de cafea. Doctorul Wahrhaftig veni și se sprijini de biroul de recepție, aruncând În fața lui Fima un miros de medicamente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
După o scurtă tăcere, zise: Nu. Acum sunt perfect liniștit. Tamar ezită, buzele i se deschiseră de două ori și se Închiseră la loc, apoi spuse grijulie: — Îți vine foarte bine puloverul ăsta alb sport. Ai prefera un ceai cu lămâie În locul cafelei? Gad Eitan zise: — Da. Dar fără să dai din coadă, te rog. Wahrhaftig, un pacificator neîndemânatic, se grăbi să devieze discuția spre subiecte actuale: —Ei, ce ziceți de polonezii ăștia antisemiți? N-au Învățat nimic și n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mână. De afară se va auzi sirena Îndepărtată a unei ambulanțe. Apoi numai tunetele și vântul. Bărbatul se va ridica și va Închide mai bine geamul din bucătărie. La Întoarcere va aduce pe o tavă două pahare cu ceai cu lămâie și o farfurie cu portocale curățate. O lampă de perete mică va revărsa peste amândoi un cerc maroniu-roșcat, de strălucire domestică. Fima se cutremură În Întuneric, căci În afara durerii și a dorului de Yael, imaginile acestea Îi treziră o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lor să verifice cu grijă dacă nu Îi era prea cald sau prea frig, dacă nu avea frisoane, dacă plănuia și el În secret să dispară pe neașteptate. Șula Îi puse În mână o ceașcă de ceai cu miere și lămâie. Teddy Îl așeză cu delicatețe pe colțul canapelei tapițate cu brocart, pe care erau Împrăștiate niște pernițe brodate. Toți păreau să aștepte cu nerăbdare ca el să spună ceva. Fima li se adresă: —Sunteți minunați cu toții. Îmi pare rău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în gură și spuse: - Să n-o mai văd! Parcă aș mușca dintr-un săpun, și Hans Saner, căruia i se povestise anecdota cu acel avocado, râzând cu sughițuri, spuse: tipic pentru Pipin, și: ar trebui mâncată cu zeamă de lămâie, sare și piper. Fructul de avocado se servește azi ca o delicatesă la mesele simandicoase, ceea ce l-a făcut pe tata să mai încerce și altă dată. În orice caz, mai târziu a preferat să mănânce fructul cu ulei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
totul de tehnică, concepută dezordonat, haotic: doi pomișori înfipți în gol cu tulpinile drepte și subțiri de culoare cafenie, împliniți în locul podoabei frunzelor cu două globuri măslinii, între care, pe un cer dezolant, vânăt-plumburiu, luna era ovală și galbenă ca lămâia. Fixate pe carton fără nici un fel de cumpănire artistică, aceste câteva detalii realizau totuși neantul străbătut de o singurătate înspăimântătoare, un adevărat locaș al morții, care-ți tăia în chip bizar respirația. Străbăteam aproape zilnic, pădurile munților înconjurători, cu pictorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
descheiată din copcile gulerului înalt. Are carotida spintecată și piele jupuită la bărbie. De astă-dată fac eforturi supraomenești să spun două vorbe, numai două: mi-e frică. Teama să nu primesc un răspuns urgent, mă face să șovăi. Dar sergentul Lămâie mă întreabă liniștit, ducând mâna la port-pistolul agățat de centiron: - Izicuți? Cu degetele tremurătoare, caut elementele. - Tun, foc! Se aude comanda sublocotenentului cu un genunchi la pământ. Detunătura m-a trezit din somn. Întind mâna prin întuneric, să mă conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]