4,114 matches
-
continuare fericit. — Alexy, spuse plin de ușurare domnul Page, o să mă omori, cu siguranță o să mă omori. Dacă ai fi fost văzut... dacă mama ta ar fi aflat că am ieșit să beau una mică... Renunță. Zâmbetul lui Alex se lărgi. — Joacă, îi porunci el. Joacă jocul. Lui Norbert Page îi plăceau jocurile de interior. Atletismul său de fotoliu îi adusese porecla de „Pagina sportivă“. Această plăcere îl făcea paznicul ideal pentru Alex. Jucau dame pe o tablă de șah, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dracu’, da. Poate că nu sunt sigur de multe lucruri, dar de asta sunt sigur. M-am descurcat mai bine decât tine. — Eu am ceva împotriva certitudinilor, spuse Virgil Jones. îți limitează orizonturile. îndoiala e o modalitate de a le lărgi. Vultur-în-Zbor părăsi încăperea fără ajutorul lui Gilles Priape, care era, după părerea lui, un coșmar grotesc al propriului său trecut... și, făcând astfel, îndeplini gestul cel mai potrivit cu spiritul orașului K de până acum. Se hotărî să-și zăvorască mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
încurcătură în care paharul era gata să zboare. Sebastian l-a prins exact la timp. L-au îndreptat destul de greu pe James și l-au trimis mai departe să-și vadă de drum. Dominic, uitându-se după el, și-a lărgit buzele în bine-cunoscutul lui zâmbet cinic și a spus ceva care l-a făcut pe Sebastian să râdă. James și Susie au dispărut în salon. Le urmăream drumul, deși speranța mea de a-l găsi pe James singur și destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Încă o dată, cu mînia unui deținut care Își deschide drum către libertate. Pumnii și brațele Îi sîngerau cînd prima cărămidă s-a desprins și a căzut de partea cealaltă. Cu degetele Însîngerate, Julián a Început atunci să scormonească pentru a lărgi acea fereastră tăiată În beznă. GÎfîia, epuizat și posedat de o furie de care nu l-aș fi crezut În stare. Una cîte una, cărămizile au cedat și zidul a fost doborît. Julián s-a oprit, acoperit de o sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe bărbatul pe care odinioară Îl susținuseră oasele acelea. I-am scos bandajele de pe față În a treia lună. Julián era o hîrcă. Nu avea buze, nici obraji. Era un chip fără trăsături, o biată marionetă carbonizată. Orbitele i se lărgiseră și acum Îi dominau expresia. Infirmierele nu mi-au mărturisit-o, Însă simțeau repulsie, aproape frică. Doctorii Îmi spuseseră că un soi de piele violacee, reptiliană, avea să se formeze Încetul cu Încetul, pe măsură ce rănile se vindecau. Nimeni nu Îndrăznea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Gândiți-vă, câți oameni nu ajung la sinucidere tocmai din cauză că nu reușesc să-și umple golul ce li se cască În conștiință?! Aici intervine chiar un paradox: cu cât caută să-și umple acest gol, cu atât prăpastia dinăuntru se lărgește... Iar când ajung să apeleze la gestul final, ei nu-și dau seama, nici măcar În ultima secundă, că se aruncă exact În prăpastia lăuntrică pe care singuri și-au săpat-o. Sau dacă le trece așa ceva prin cap, eu Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
boa ce-și Înghite propria sa coadă. Înainte Însă de a se Înghiți pe sine, șarpele de hârtie făcu un ocol, rotindu-se ca un vertij deasupra meselor, Înfigându-și privirile alcătuite din zaruri În ochii fiecărui comesean. După care, lărgindu-și gura ca pe o pâlnie, absorbi Întrega tereasă În interiorul său... La un semn al iataganului, șarpele de hârtie expulză terasa Înapoi la locul ei și, Înghițindu-se Încetul cu Încetul, bucată cu bucată, se făcu nevăzut... Mult timp după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a unui porc care sucombase demult și a cărui dinastie nu mai fusese reîntronată. Bălăriile continuau să atace toate aceste rămășițe ale unei gospodării ce fusese probabil Înfloritoare cândva, astfel că fâșia de troscot dintre șleaurile roților de căruță se lărgea nestingherită. Existau desigur și alte drumuri prin curtea aceea, cotloane, unghere, culcușuri, și el se Încăpățâna să le tot cotrobăie pe toate, să se ascundă prin ele, să se scurgă neștiut dintr-unul Într-altul, să se piardă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vie proaspăt tăiată primăvara, să creadă el, deci, tânărul profesor de română, că aceste teorii, sau inepții au În ele un adevăr ciudat pe care-l simte și nu-l știe demonstra. Dar nu e ciudat deloc acest lucru dacă lărgim contextul și aflăm că și un mai bătrân profesor, un tip care și lui, lui Grințu, i-a predat cândva istoria la Casa de copii școlari din Sinaia-Prahova, este la fel de captivat și chiar și-a schimbat Întrucâtva viața după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în zare și să vadă de nu află cunva vreun adăpost pentru noapte. Cu această minciună el a părăsit-o și a urcat coasta muntelui până când a ajuns la o adâncitură, și, privind în fundul ei, a văzut că aceasta se lărgea jos într-o peșteră spațioasă. In acest timp, Bradamanta, temându-se să nu-și piardă călăuza, s-a luat după el, ajungându-l din urmă la gura peșterii. Atunci, trădătorul, văzând că nu poate scăpa de ea, a făcut un
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
umane. În tărâmurile astrale oricine poate orice, limitele fiecăruia fiind stabilite doar de propriul său nivel de vibrație la care se poate ridica prin elevarea permanentă a planului moral și prin eliberarea de atașamente. Călătorind în sferele astrale ne vom lărgi infinit cunoștințele despre nenumăratele dimensiuni ale acestui Univers și vom avea acces la toate tainele și misterele acestuia. Prezentăm aici pentru prima dată, în capitolele ce vor urma, o viziune revoluționară asupra a ceea ce este de fapt călătoria astrală, cine
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
zile pentru o mai bună localizare în timp a evenimentelor atunci când se aruncă o privire retrospectivă. ÎNCHEIERE Tehnica și invențiile acestui secol ne permit să afirmăm că toate granițele ce îngrădeau cunoașterea la care aveam acces până acum s-au lărgit enorm. Cu toate acestea lumile și tărâmurile astrale au închise porțile pentru majoritatea dintre noi, mai mult, superstițiile și doctrinele depășite și neconforme cu realitatea încă ne mai îngrădesc și ne mai manipulează. Descoperirile tehnice și toate binefacerile societății moderne
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
de la serviciu cu printurile cronicilor mondene. Mă holbasem la ele. —Ce? Cum adică? — Păi, uită-te aici. Îmi arătase câteva fraze ale unei stiliste prezente pe platourile de filmare, care observase prima că Julia Roberts avusese nevoie să i se lărgească costumele pentru că, presupunea fata, rămăsese de curând gravidă. Cei de la Page Six fuseseră primii care vorbiseră cu stilista, care fusese prima care observase schimbarea. Ce e asta - știre de senzație sau favoare? —Mă Întrebi pe mine? —Bette, trebuie să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ei În timp ce Înghițea un litru de Cola dietetică. Spune-mi că stăm bine. Stăm bine, am cântat eu, vârându-i sub nas Post. Și chiar și mai bine, dacă ținem cont de asta. Scana avid articolul, iar zâmbetul i se lărgea tot mai mult cu fiecare cuvânt citit. —Vai de mine, murmură ea, Înghițind cu greu lichidul acidulat. Vai de mine, vai de mine, vai de mine. Tu te-ai ocupat? Tot ce am putut să fac a fost să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Vreau să-mi faci o poezie pentru o fată... ― Așa! Pricep acum, îi răspunsei eu puțin iritat, să-ți fac o poezie, pe care tu s-o dai unei fete și să-i spui că e de tine? ― Da! își lărgi el gura într-un rânjet de satisfacție. Exact! ― Și cum de ți-a venit ideea să-i faci o poezie? Nu poți să-i spui din gură ce ai de spus? ― Ba da, sigur că da, însă poate că m-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
stavilă inutilă În calea unor mărturisiri care Îl depășeau. Înțelese că n-ar fi trebuit, poate, să se afle acolo. Dar avea dreptul să se afle acolo. Era capitala lui. Păzită de oștile lui. În imperiul pe care el Îl lărgise și Îl consolidase. El, Mahomed. Cuceritorul Constantinopolului. Omul neînvins până la catastrofa de la Vaslui. Omul care pregătea, chiar atunci, Îngenuncherea Moldovei. -Vom fi prieteni, sau adversari? Întrebă sultanul, cu privirea ațintită asupra Marelui Maestru. - Nu putem fi prieteni, Mahomed. Totul ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răsucire a Încheieturii pe ienicerul care purta steagul verde al Profetului, luă drapelul cu mâna stângă și Îl ridică deasupra capului, În timp ce, cu dreapta, seceră alți trei ieniceri care se repeziseră să salveze simbolul puterii Semilunei. În urma lui, luptătorii Bordjighin lărgiră breșa, Împingând liniile turcești Înapoi, spre „cascada” Apărătorilor, construind o invincibilă mașinărie a morții. Cu steagul verde În mână, Amir continua să avanseze. Iar Alexandru Înțelese că Înaintarea era de neoprit, fiindcă puterea lui de luptă era uluitoare și fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lume vine omul ăsta? Va muri inutil... e nebun... dar ce nebunie frumoasă! Ce provocare! Parcă toate astea se petrec Într-un vis... O singură săgeată! Cea pe care Gingis han o numea, În legile lui, „Săgeata Destinului”! Războinicii Bordjighin lărgiră cercul, de la douăzeci la cincizeci de pași. Apărătorii se apropiară, fără un murmur, deși nu Înțelegeau sfidarea ultimă pe care Amir i-o aruncase dușmanului său. Cei doi adversari erau acum călări, iar Amir dădu pinteni calului său murg care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
desfășurarea luptei, care nu era deloc o luptă, fiindcă nimeni nu reușise să-l atingă. Era un adevărat masacru. Un singur om atacase și ucisese peste treizeci sau, poate, patruzeci de adversari fără a fi rănit. Cercul din jurul lui se lărgise, treptat, căci nici un Cuceritor nu mai voia să se afle În apropierea omului care aducea moartea. Până atunci, această lărgire a cercului fusese inutilă, căci salturile incredibilului luptător Îl aduceau mereu În interiorul grupului. Ca și cum nu grupul voise să-l Încercuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ținuturile Neamțului, În vreme ce ariergarda abia punea piciorul pe malul stâng al fluviului. Era o armată cât o țară. Victoria nu mai necesita aproape nici o luptă, era suficientă doar prezența aceea masivă, copleșitoare, implacabilă. Turcii nu mai atacau, ci Împânzeau. Își lărgeau avansarea de la un hotar la altul al Moldovei, cuprinzând Cetatea Albă și câmpiile de dincoace de Nistru, văile Prutului, Siretului, Bârladului, și, mai nou, Bistriței, și se sprijineau de zidul Carpaților. Dincolo de acel zid nu se afla decât prietenia slinoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar iscoadele spun că Mahomed Însuși se Îndreaptă spre noi, cu peste cincizeci de mii de ieniceri, iar În urma lor sosesc regimentele de cavalerie! Vechea tactică a moldovenilor este a hărțuielii... Să-i atragem În păduri... - Mențineți pozițiile! repetă voievodul. Lărgiți flancurile, ca să nu fim Înconjurați prin păduri! Nici un pas Înapoi! Ștefan Întoarse privirile spre Alexandru. Tânărul simți privirea voievodului, dar nu-și putu desprinde ochii de focul care se apropia. Odată cu focul acela, se apropia un miracol. * - Trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ei se aflau aproape o mie de pași și peste douăzeci de mii de otomani. Dar cele două atacuri concentrice clătinau centrul armatei imperiului. Erau conduse de luptători care nu puteau fi doborâți. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! Lăncierii lateral! Lărgiți flancurile! ordonă Oană, rotind spada din Încheietură și spintecând umărul unui ienicer care abia apucase să ridice iataganul. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! porunci Ștefănel. Săgeți lateral, respingeți Încercuirea! Știa, fără să privească, că, În dreapta lui, Alexandru lupta bine, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
schița chiar un suspin. In ziua aceea nu avea nici o teamă de ridicol. Sufletul lui își uita învelitoarea trupească, și rezultatul era un fel de maimuță lirică. Mini aruncă asupra lui Rim o privire de ansamblu, începînd de la fruntea enorm lărgită de părul care, fără chelie, începea să o decoreze departe pe tigvă, blond închis cu fire lungi și grase, așa de periate că păreau lipite. Nasul cu două proeminențe, lung și subțire, mustața rară, din fire mâncate parcă de molii
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
asemeni unor imagini pe jumătate suprapuse, cu o dublă aureolă de cercuri îngemănate în jurul capului oval; altele, un vălmășag de suprapuneri; câteva, bine închegate și izolate statornic; multe din ele rătăcite de puterea coeziunei și rătăcind în materialul spiritual inform, lărgindu-și nemăsurat și diluat proporțiile aureolate și descompunîndu-și substanța sensibilă spre pericolul dizolvărei în spațiu. Așa îi apăreau lui Mini, nimbați felurit: amanții, mulțimea în luptă, înțelepții, descumpăni ții! Cum oare niciodată instinctul unui pictor modern nu redase mai bine
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
iubirei. Se gândi la oamenii aceia care cutreieră pământul, răzbat printre atâtea locuri și nații! Ei n-au ajuns să-și clădească în ei cetatea statornică a sufletului si cu cât se risipesc mai mult cu atât cuprind lume poți lărgi nemăsurat cucerirea simțirei și cunoașterei tale. Ca și acel punct mic pe pânza filmului, acel centru de lumină, care treptat crește, se mărește, se apropie, se desfășoară, lărgește orizontul, cuprinde tot, și pe tine deodată. Ochii lui Mini, în ceață
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]