3,223 matches
-
El e...“ se gândi ea, și încremeni în loc. Îi bătea inima. Ascultă pașii cum se depărtează, apoi porni și ea după el, se lăsa la vale, spre casa lui Ion Rusu. Se opri în drum, întăi. Ferestrele erau luminate, perdelele lăsate. Se apropie de cerdac, cercă să strecoare o privire prin vreo crăpătură, pe la colțurile geamurilor. Apoi ocoli casa și se apropie de părete. Cercă să tragă cu urechea. N-auzi nimic. Se întoarse iar în drum, stătu o vreme în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nimeni că nu-i bine. Și să știi că eu nu-s dintre cei care se tem. Faliboga își puse bărbia în piept și privi țintă la Niță. Lepădatu îl privea și el drept și dârz fără să clipească. Ei lăsați, lăsați și voi! se amestecă deodată cu glasu-i subțire moș Nastase Tentea. Ce dracu, măi oameni buni! Abia v-ați întâlnit și vă și uitați urât unul la altul. —Moș Nastase, zise blajin Niță punându-și buzduganul în glugă, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că nu-i bine. Și să știi că eu nu-s dintre cei care se tem. Faliboga își puse bărbia în piept și privi țintă la Niță. Lepădatu îl privea și el drept și dârz fără să clipească. Ei lăsați, lăsați și voi! se amestecă deodată cu glasu-i subțire moș Nastase Tentea. Ce dracu, măi oameni buni! Abia v-ați întâlnit și vă și uitați urât unul la altul. —Moș Nastase, zise blajin Niță punându-și buzduganul în glugă, ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sub ochii voștri, iar voi nu faceți nimic, de parcă nu v-ar aștepta Dumnezeu în ziua Judecății ca să vă ceară socoteală. Ca și cum Dumnezeu n-ar avea ceva mai bun de făcut decât să vă sprijine împotriva vrăjmașilor voștri, când voi lăsați să fie batjocorit cuvântul Său și acela al Trimisului Său, Domnul să-i dăruiască rugăciunea Sa și mântuirea Sa! Când, pe străzile forfotind de oameni din orașul vostru, femeile se preumblă fără văl, oferindu-și obrazul și părul privirilor necuviincioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scuze că nu le dăduse explicații mai devreme. Era nevoie să ieșim din oraș spre a evita orice incident, orice reacție nechibzuită. Ferdinand a cerut ca cinci sute de oameni cu vază, aparținând marilor familii din Granada, să-i fie lăsați ostateci pentru ca el să-și poată introduce trupele în oraș fără a se teme de vreo capcană. Iar noi avem tot interesul ca această capitulare să se petreacă fără nici o violență. Liniștiți-i și pe ceilalți, spuneți-le că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cal pentru drum, doi slujitori și nouă catârce, sfătuindu-mă să fiu iute și precaut. Ca să nu plec cu animalele fără nici o povară, adunasem toți banii de care puteam dispune, economiile mele, cele ale mamei și o parte din banii lăsați moștenire Fatimei de către Khâli, cu totul patru sute de dinari, cu care am cumpărat patru sute de săbii dintre cele mai obișnuite, exact cum erau cele pe care fasioții le vindeau îndeobște oamenilor din Tefza. Când, înapoindu-mă de la suk, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rezervă viitorul. Era o vară dintr-acelea care fac pulsul amețit al febrei să se ridice până la cer, în care până și legile sau regulile care rămâneau neclinitite, pline de semnificație, își pierdeau orice vlagă și se moleșeau ca plantele lăsate după-amiaza la soare. Căldura înmuia și transforma străzile în piscine de reziduuri, iar unsoarea din mustața brigadierului se topea în așa hal că aceasta se lăsa și se descrețea, umbrind imaginea sa rece și bățoasă. Fiica lui Malhotra se arsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
stropită cu apă de trandafiri; o scară mică fusese sprijinită de trunchi pentru ca cei care voiau să fie binecuvântați (și toți erau interesați, bineînțelesă să poată urca până la locul în care atârnau picioarele lui Sampath. Cu degetele sale de la picioare lăsate pline de reverență pe capetele lor, îi cereau binecuvântarea și coborau de acolo simțind o ușoară îngâmfare sau chiar mândrie. Mai fuseseră făcute și alte aranjamente. Lui Ammaji i se dăduse în grijă ghereta de ceai care funcționa sub o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
spuse el cu o voce plină. — Și dumneavoastră, domnule, îi răspunse She-She pe tonul vioi și comercial al prostituatelor de pretutindeni. Vreau să vă mulțumesc pentru vizită. Pe curând, domnule. Sigur că da. Șmecheria ei l-a șocat Fața lui lăsată, relaxată, era pe punctul de a-i cădea sub presiunea celei mai autentice tulburări E clar că nu se abținuse de la nimic cu She-She. Oferise simțurilor sale tot felul de atenții și tratații. — Hei, She-She, spuse Moby. Martin, care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
auzit-o pe Vron șoptindu-mi. Vron pe un scaun de oțel cu câte un sân plin în fiecare mână. Vron stând cu spatele arcuit și picioarele ridicate pe un covor mițos. Vron întinsă pe aripa unei Hyene cu botul lăsat Vron ghemuită deasupra unei oglinzi Am dat pagina — Uite, am auzit șoapta lui Vron. Ultimul poster dublu o arată pe Vron în genunchi, cu bucile împortjartierate, săltate spre aparat, lărgindu-și gaura ocupată cu degete sângerii Abia acum am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Cât despre fumat, de fiecare dată când îmi aprind vreo țigară mă întreb: Chiar ai nevoie de ea? Până acum răspunsul a fost da, dar ăsta-i doar începutul. La fel de greu te lași de alcool când ești un băutor înrăit. Lăsatul de băut va fi o problemă greați-o spun eu. Ca fast food regula e cam așa: îmi permit o singură porție la fiecare douăzeci și patru de ore, cu excepția zilelor când îmi este foarte foame. Jocurile de noroc n-au reprezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am răspuns, ridicându-mi bărbia mândră. Cu Belinda Fine. Nu aveam secrete. —Foarte bine. Nu aș fi vrut să fiu purtătorul unor vești proaste. Zâmbi vag. — Bineînțeles că domnișoara Fine ne-a vizitat săptămâna trecută pentru a-și lua lucrurile lăsate aici, în apartamentul domnului de Groot. Este posibil ca domnișoara Fine, în timp ce făcea asta, să fi dat peste scrisorile doamnei. M-am uitat la el, tot felul de gânduri trecându-mi prin minte. O știți pe domnișoara Fine din vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai bine decât David Stronge de lângă el, a cărui chelie începuse să se cojească, adăugându-se la mătreața deja existentă. Era însoțit de soția lui, o femeie dolofană într-o rochie ca un sac cu imprimeu floral, cu o talie lăsată care să se asorteze cu a ei. Cei doi bărbați, în costume de vară gri deschis, transpirau extraordinar de mult, amândoi fiind supraponderali și obișnuiți cu aerul condiționat. Nu era o priveliște frumoasă. —Tinerii unul în brațele celuilalt, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lua farfurioara. O voi așeza pe bufet. Nu prea mănânc dulciuri. — Vă îngrășați? Nu-mi plac dulciurile. Se spune că celor care beau mult nu le plac dulciurile. Nici de băut nu prea beau (voi încerca să par modest). — Ei, lăsați. În seara asta ați fost campion. Ați tot dus la pahare, de parcă aveați focul lu’ Prometeus în burtă. Chiar mă miram. „Mamă, ce bine se ține cetățeanu’, la câtă pileală a lins“, ziceam și vă admiram, în felul meu modest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Tomuș în Opera lui I. L. Caragiale. Se observă că limbajul lui Leonida devine comic prin materializarea gândirii aberante, iar al Efimiței e în sine comic. În universul lor, realitatea apare deformată, este văzută prin prisma lui Leonida. Un chef de lăsata secului ia pentru ei proporțiile revoluției. Scena a IV-a este scena trădării reacțiilor personajelor, a dezvăluirii esențiale. Dramaturgul are o bună tehnică în realizarea acestor scene, confruntând o existență mediocră cu un spectacol derizoriu. Realitatea, proporțiile adevărate ale evenimentului
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
și Venturiano, e angajată în grave dezbateri de politică, iar cea a lui Trahanache, Tipătescu, Farfuridi, Cațavencu, Zoe, Dandanache e lansată întro cursă spre deputăție. Conu Leonida și Nae Girimea trăiesc în parodia conștientă a vieții, care e carnavalul și lăsata secului tot un motiv carnavelesc. Personajele sunt parodice, dar numai noi, cititorii și spectatorii, avem această conștiință, a caricaturii lor, în timp ce ei își joacă pătrunși rolurile, cu convingere, ascunzându-se sub măștile care nu cad niciodată. Masca „îngheață” trăsăturile caracterologice
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cauză, războiul Îl poartă mai mult mamele“ - Își spune Popescu În timp ce stă afară, În curtea cu oi a proprietarului cazanului de țuică și așteaptă să crească lumina dimineții pe deasupra grămezilor de cenușă și boască fumegândă. Au urcat Într-o căruță lăsată acolo de cu seară și butoiul cu țuică și tocitoarea goală În care a fost boasca și rucsacul lui Popescu și cei câțiva snopi de viță uscată care au rămas nearși. Bătrânul a rămas Înăuntru și-l sfătuiește pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
instalat aici mai târziu și e un venetic, Îl privesc cu oarecare suspiciune. Pe vremuri s-ar fi temut de aceste priviri tăcute și ignorante, dar acum nu-i mai pasă, le ignoră și-și râde de ele. În tăcerea lăsată simțurile celelalte se ascut și, iată, dintr-o dată simt cu toții un miros ciudat de mămăligă afumată. Mai Întâi nu știu ce să creadă, s-a apucat cineva să facă mămăligă la ora asta? Popescu intră și el tocmai când mirosul devine din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai mult și mai modern, o poziție avantajoasă de supraveghere și de luptă. Brancardierii se ghidează după strigătele celor răniți și se strecoară anevoie din spatele liniei I până la fostele chilii mănăstirești. Cei care nu pot striga sunt considerați morți și lăsați deocamdată acolo unde au căzut eroic. Dac-am plecat, Ardealule, din tine, Nu-i vina noastră și iarăși vom veni, N-am fost Învinși și nu vom fi nici mâine Căci ceasul biruinței va sosi. Cota 505 a fost atacată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din partea de sud a comunei. Treceam prin curțile oamenilor, ne mai ascundeam pe după case, șuri și cotețe, săream garduri. În drum au căzut mulți ostași de-ai noștri loviți de gloanțele dușmane. Dintre ei mi-i amintesc pe... Fumigena este lăsată să se Împrăștie de la sine, cascadorii Își șterg sudoarea de pe față și-și aprind țigările pe ascuns să nu fie văzuți de profesorul-antrenor. Cineva spune că aici nu mai sunt necesare duble, se va face totul la montaj, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
adăugat că insula se afla în mare parte sub puterea Alcinei. Cu ajutorul surorei sale Morgana, ea reușise să despoaie pe o a treia soră, Logestila, de mai tot pământul ei pentru că întreaga insulă fusese la început a acesteia, fiindu-i lăsată moștenire de către tatăl său. Dar Lonestila era cumpătată și înțeleaptă, pe când celelalte două surori erau violente și iubitoare de petreceri. Pământul ei era despărțit de al lor printr-un golf și un șir de munți și numai acestea o împiedicaseră
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu altfel. Cu aceste cuvinte, Roland și-a scos sabia de la brâu și a atârnat-o de craca unui copac. Cei doi cavaleri, clocotind de furie, își mînară caii în semi cerc, apoi se repeziră unul asupra celuilalt, cu frâiele lăsate și-și încrucișară lănciile. Ambii au rămas neclintiți în șa. Lănciile sfărâmate zburară în aer. Atunci, cei doi cavaleri în armură s-au văzut nevoiți a continua lupta cu bâtele, ca niște țărănoi care se bat pentru hotarul unei livezi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a vorbi: ― Ammm... Vreau să știu... Spune, ce ai cu nevasta mea? Hohotul de râs al lotrului l-a tulburat pe hangiu... ― Ce poate să aibă un bărbat tânăr și liber cu o femeie ca a ta? Tânără, frumoasă, și lăsată s-o apuce toate dorurile din lume... Priceput-ai sau... trebuie să-ți dau mură în gură? Tăcerea hangiului a fost marcată doar de un scrâșnet... ― Așa că, dacă dorești să mai ai un gologan în pungă și dacă nu vrei
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ascultat, ca să audă zgomotul căderii. După ce l-a auzit, și-a făcut o cruce adâncă și a murmurat: „Doamne! Să nu mă oropsești pentru nelegiuirea asta. N-am vrut-o eu. N-am vrut-o!”... Înainte de revărsatul zorilor, cu umerii lăsați ca ai unui bătrân de nouăzeci de ani și cu privirea în pământ, intra pe poarta hanului... ― Ce s-a întâmplat mai departe? - a întrebat un glas din mijlocul vagonului. ― Se desprimăvărase de-a binelea. Într-una din dimineți, jandarul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu bomba și-l vor bănui pe Mickey? Sau vor considera dispariția lui Niles drept o crimă și vor căuta cu disperare asasinul? Buzz îi văzu pe Dudley Smith și pe Mike Breuning în spatele grădinii, lângă canapeaua lui Ellis Loew, lăsată afară, în ploaie, pentru că la el slujba de la Procuratură conta mai mult decât confortul. Soarele încă mai zăbovea pe cer. Dudley râdea și arăta înspre cer. Buzz privi norii negri ridicându-se dinspre ocean. Se gândi: rezolv-o, rezolv-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]