1,686 matches
-
urmase, și-n care trupușorul copilului cu cârlionți aurii se macerase-n mireasma înnebunitoare de oleandri. Până la vârsta de trei ani Mircișor avea să cutreiere curtea de pe Silistra, să se joace cu Gioni, cățelul șchiop, să se uite atent la lalelele roșii și galbene, înalte cât el, să se ardă de marele fier de călcat cu cărbuni de pe masă (și să-și amintească apoi - atât de limpede! - cum stătea cu mânuța vîrîtă-ntr-un ibric cu apă, în camera pe care-o visase
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ardea să sune din clopoței în București? Cu toată lapovița, mirosul înțepător de fum de frunze umede se simțea plutind deasupra târgului, pentru că totuși Alexie deschisese pământul. Timide, dar lucind de prospețime, au ieșit ca niște săbiuțe frunzele stânjeneilor și lalelelor, iar cele ale crinilor s-au lipit de straturi ca niște rozete, dar nu este semn bun, că prea e frig. Or fi ieșit acum și toate târâtoarele și gândacii care au iernat pe sub pietre și prin nămoluri, toate omizile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
morții lor a devenit astfel o pasiune. Cercetările m-au făcut să descopăr cu bucurie că Mintzi era de cincisprezece ani îngropată la Heidelberg. Domnișoara Kreuz, decedată sub numele de Lotte Levy-Grünberg, avea pe mormântul din Australia o mulțime de lalele roșii. Am găsit o poză pe arhivele Internet. Cât despre Tiffenburg, nu știu ce-am avut cu el. Nu mă deranjase nicodată cu nimic. Era un om gras, jovial și nazist, ca mulți cunoscuți de-ai mei. Murise în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe cale de dispariție. Astfel le-am explicat faptul că pentru a evita procesul de dispariție a speciilor rare, în România acestea sunt ocrotite, fiind păstrate în rezervații și parcuri naturale: plante: floarea de colț, bujorul de munte, nufărul alb, stânjenelul, laleaua pestriță, papucul doamnei etc. animale și păsări: capra neagră, zimbru, râsul, cocoșul de munte, fazanul, vulturul pleșuv etc. Astfel de activități de educație ecologică, conform managementului grupei, le putem organiza și desfășura și ca activități opționale, care ne lasă latitudinea
Coronița prieteniei by Ed. Nemţanu Anişoara, Grup Şcolar Cristeşti, Iaşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93021]
-
avut multe de Îndurat. Dar noi suntem cei care trebuie să plătească polițele astea. Cu toate acestea, făcu așa cum Îi spusese soția și păstră toate trei polițele. Casa Zebrei, așa cum mi-o amintesc din copilărie, era ticsită cu plante artificiale: lalele galbene, trandafiri roșii, pomi pitici cu mere de ceară. Margarete de plastic răsăreau din ceainice; narcise erupeau din vaci de ceramică. Fotografii cu Artie Shaw și Bing Crosby ornau pereții, alături de plăcuțe scrise de mână cu texte gen: SAVURAȚI UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
meu din sărite cu discuții filozofice. (― Dar cum puteți dovedi că existați, domnule Stephanides?) De câte ori Îl luam pe fratele meu de la școală, Îl vedeam prin ochii unui străin. Capitolul Unsprezece era ciudat, aerian. Corpul Îi era ca o tulpină, susținând laleaua creierului său. Când se apropia de mașină, capul Îi era adesea dat pe spate, atent la fenomenele din copaci. Nu aborda niciodată vreun stil sau vreo modă. Hainele i le cumpăra În continuare Tessie. Pentru că era fratele meu mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
verde, pudrat cu zahăr și biscuiți puțin arși? Și tanti Coca, prostituata cuminte și timidă, n-avea să mă ia în brațe din nou, impregnîndu-mă cu parfumul ei, pe care l-aș recunoaște oricând și oriunde? Și rondurile acelea de lalele care ardeau suprafiresc în soarele dimineții... Am traversat șoseaua și m-am înfundat din nou printre blocuri, pe lângă șirul de pubele revărsate. Am trecut cu mîinile-n buzunare pe lângă puștimea ce juca fotbal cu piciorul în mijlocul străzii și am intrat pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la ochi și pe față i se citea un sentiment de teamă. Făcuse bot și era gata să izbucnească-n plâns, și brusc mi-au fulgerat în amintire, foarte vii, câteva imagini colorate ca de început de lume: straturi de lalele gigante, soarele izbucnind apocaliptic printre frunzele cireșului amar, pământul negru cu zgrunțuri neobișnuit de mari, ca văzuți printr-o lupă, o plasă cu un păianjen verde cât pumnul în mijloc, scânduri putrede și o femeie, cu fusta în flăcări de la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zâmbet care-i dădea expresia amară, exotică, a africanelor. Când mai aveam nu mai mult de douăzeci de pași până la poartă, a trecut pe lângă mine o femeie foarte fardată, mișcîndu-și șoldurile caraghios sub o fustă imposibilă. Avea brațele pline de lalele galbene. Oricât eram de nostalgică și de fericit-nefericită, i-am privit uimită șoldurile ca de iapă în timp ce, lăsând o umbră neagră CA de gândac, se îndepărta peste câmp, pe cărarea spre foișor. Foarte departe se vedeau pe același drum alte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
adulților care se-mbulzeau în fața ușii de la intrare pentru a prinde un loc pe scaune. Așa am vizionat multe filme de război, de capă și spadă, de dragoste, de muzică ușoară, cum ar fi: Cavalerii teutoni, Cei trei mușchetari, Cartouche, Laleaua neagră, Dacii, Neamul Șoimăreștilor, Baltagul, Winetou, Fantomas, Misterele Parisului, Vagabondul, Mama India, O floare și doi grădinari etc. Actorii mei preferați, adevărați monștri sacri ai ecranului, au fost și sunt: Jean Marais, Jean Gabin, Spencer Tracy, Katharine Hepburn, Bette Davis
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de la Oradea, pe care am absolvit-o primind gradul de Sergent Comandant de Pluton, cu care m-am întors la Arad. Într-un cadru festiv mi s-a încredințat comanda plutonului doi, Compania întâi, Batalionul unu, de către un locotenent, supranumit „Laleaua Neagră”, pe care îl cunoșteam din confruntările sportive școlare anterioare cu elevii Liceului Militar din Câmpulung Moldovenesc. Multitudinea întâmplărilor din armată și avalanșa de nume proprii, reținute încă, ar putea deveni plictisitoare, așa că o să mă rezum doar la câteva. Din
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Trandafirul este regele florilor pentru lumea comună, simbolul purității, al candorii, cu ghimpi de măceș, dar el a fost folosit ca semn pentru prima oară de către rosa-crocieni. Desigur, trandafirul și crucea aparțin patrimoniului universal, dar le-au folosit și masonii. Laleaua UDMR apare și pe stema Ungariei. Politicianul trebuie să se adreseze subconștientului colectiv pentru a fi sigur de succes: zona erogenă fatală, punctul G absolut. De aceea, trebuie să fie sigur de reușită, să nu se clatine, să nu cadă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și a întregii populații din Odorheiu Secuiesc, ci a întregii maghiarimi». Bardoczy făcuse un accident rutier, apoi a fost prins conducând fără carnet. Fiind recidivist, el trebuia condamnat, dar a primit a doua suspendare, premieră absolută în justiție. Victime și lalele roșii Edificiul orfelinatului impresionează prin dimensiuni și prin amplasarea sa «deasupra» Odorheiului. În fața clădirii, dale de piatră colorată închipuie lalele roșii, veche emblemă a ungurilor. O măicuță speriată mă roagă să ies, să nu fiu văzut, că e prăpăd dacă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
conducând fără carnet. Fiind recidivist, el trebuia condamnat, dar a primit a doua suspendare, premieră absolută în justiție. Victime și lalele roșii Edificiul orfelinatului impresionează prin dimensiuni și prin amplasarea sa «deasupra» Odorheiului. În fața clădirii, dale de piatră colorată închipuie lalele roșii, veche emblemă a ungurilor. O măicuță speriată mă roagă să ies, să nu fiu văzut, că e prăpăd dacă află UDMR. Oblicesc că măicuța Ionela, stareța așezământului, se află la... București, pe strada Abrud 78. Vin la București, insist
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
sfârșit, îl declarăm universitate maghiară. Constructorul a fost pus să orneze piața din fața clădirii în mozaic, cu inscripția: 996-1996, adică mileniul maghiar. Se marca astfel descinderea ungurilor în Câmpia Panonică. Am făcut scandal și au scos inscripția, dar au rămas lalelele. Măicuțele voiau să aducă orfani din toată țara: și români, și maghiari... Dacă a văzut că nu poate prelua clădirea cu forța, primăria cere ca toți copiii să fie din Odorheiu Secuiesc. S-au investit deja vreo șapte milioane de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
nedumerire și-și continuă drumul, cufundîndu-se din nou în contemplarea cartierului. Ce fericire să locuiești într-un asemenea colț de oraș! O dată cu liniștea parcă te copleșește și sentimentul unui grad înalt de civilizație. Pentru tine! oferă Lilianei întîi buchetul de lalele, apoi sacoșa în care a pus trandafirul și bulbii de bujori. Femeia îi mulțumește cu o explozie de mare afecțiune. Apoi se retrage pînă lîngă oglindă și-l privește lung. Ce-i?! se nedumerește Mihai. Să-mi îmbăt privirea pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ta pentru totdeauna, îi întoarce ea vorbele spuse de el cîndva în holul hotelului. Liliana urcă treptele și-și face de lucru în bucătărie. În urma ei, Mihai își duce geanta în sufragerie. Se întoarce iar la cuier, ia buchetul de lalele uitat de Liliana și-l pune în vaza de pe pian. Să te ajut? întreabă, oprindu-se în ușa bucătăriei. O poți face într-un singur fel, îi oferă Liliana un scaun și se întoarce la aragaz, preocupată de mîncare. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în gînd!... exclamă Liliana. Se ridică imediat din fotoliu, semn că și-a amintit ceva. Caută într-un sertar al bibliotecii. Apoi se preocupă de pick-up. Cînd aude primele acorduri din Sonata lunii, Mihai întoarce privirea. Femeia aranjează mai bine lalelele din vază. Le alintă un timp cu amîndouă palmele, trece apoi pe lîngă bibliotecă și ajunge în spatele lui Mihai. Întîrzie o clipă, nehotărîtă dacă să-l atingă cu mîna. Cînd i se oferă țigara, o ia și se așază pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
important. Jack evident nu cunoștea regula asta. Se uită în jurul său, admirativ. Ești aici... de când? De trei, patru zile și deja locul arată mai bine. Uită-te la asta, spuse el, arătând către un bol de sticlă în care tronau lalele albe. Și la asta, indică el către un vas cu flori uscate care îi atrăsese privirea. Bine că nu avea cum să vadă cănile de sub pat care erau pe punctul de a mucegăi, se gândi Lisa. Casele ei întruchipau întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ale lui Boo. Ashling s-a târât pe scări, și-a turnat un pahar de vin și și-a ascultat mesajele. După o pauză lungă, mesajele de la Cormac reveniseră. Se pare că bulbii urmau să fie livrați weekendul viitor, dar lalelele vor mai avea de așteptat. Apoi, rușinată, Ashling o sună pe Clodagh. Nu mai vorbise cu ea de vreo două săptămâni, din weekendul în care fusese la Cork, de fapt. — Îmi pare foarte, foarte rău, începu Ashling. Probabil nu o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ca să-l enervez, l-am Întrebat dacă nu găsea că psihanaliza expres cu Reik era comparabilă cu Întîlnirea dintre Gustav Mahler și Freud, cînd cei doi bărbați Își petrecuseră o după-amiază Împreună În Olanda. — Nu Îngrijești pe cineva plimbîndu-te printre lalele și grămezi de brînză de Olanda. Freud n-a izbutut nici măcar să zgîrie blindajul nevrozei obsesive a lui Mahler! Nimeni n-ar fi izbutit Înr-un timp așa de scurt. Iar dumneata n-ar trebui, dragul meu, să te cufunzi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Sper că nu te superi că am trecut pe la tine, dar mi-am dat seama că dacă ar fi să aștept o invitație de la Dan, m-ar prinde paștele cailor. Unde pot să așez astea? Ducea un imens buchet de lalele, pe care Îl transportase În bucătărie, unde Începu să deschidă dulapurile, vrînd probabil să găsească o vază. Rahat. Bucătăria arăta ca după un bombardament. Pregătisem amîndoi cina cu o seară Înainte, iar Dan se strecurase În spatele meu În vreme ce curățam și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
casă. Și, sincer, cu excepția dimineții În cauză, Îmi place să cred că-mi Îndeplinesc bine obligațiile, deși nu avea rost să precizez asta. Dacă aș fi Linda Cooper, n-aș Înghiți așa ceva. — Oricum, zise ea cîntat, În timp ce rupea vîrful cozilor lalelelor și le aranja În vază cu mînă de expert, n-o să dureze mai mult de o secundă ca să strîng tot de pe aici. Erai cumva pe cale să mergi la duș? Locul ăsta o să lucească pînă termini tu. Acuma, să fim Înțeleși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
puțin? I-l trec binișor lui Fran, care se așază pe patul de spital, ținîndu-l cu mare băgare de seamă În brațe pe Tom, În vreme ce se minunează de perfecțiunea trăsăturilor lui. — Cum te simți? Sally pune un buchet mare de lalele pe pervazul ferestrei, fără să-și dea seama că se vor ofili Într-un ceas, căci În nenorocitul ăsta de spital s-a dat căldura pînă la trei sute de grade, deși sîntem În miezul lui august și mori de cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu cele purtate de angajații hotelului Lanham Arms, situat în Upper East Side, Malerick mergea pe holul de la etajul 15. În mână, avea o tavă pe care se puteau vedea un platou mare cu capac și o vază conținând o lalea roșie foarte mare. Aspectul său era în perfectă armonie cu decorul hotelului, pentru a nu da de bănuit. Putea fi luat foarte bine drept un hamal deferent și agreabil. Privirea coborâtă, zâmbetul abia perceptibil, mersul regulamentar, tava fără pată. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]