2,513 matches
-
nu numai călătoria. Trecutul său și trecutul lui Yozō fuseseră deopotrivă un șir de încercări dureroase. Asta ar fi vrut samuraiul să spună. Vântul începu să bată, iar pe apa însorită a lacului se iviră valuri mici. Și rațele, și lebedele își schimbară direcția îndepătându-se încet. Stând cu capul plecat, Yozō închise ochii. Samuraiul știa prea bine că se lupta să-și stăvilească șuvoiul de amintiri. Deodată, i se păru că acest supus devotat al său semăna dintr-o parte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de Anul Nou. Pesemne că și Kanzaburō luase câțiva țărani cu el și se dusese pe lac. Ecoul puștilor stăruia îndelung deasupra văii. Țăranii se întoarseră cu rațele prinse. Printre cele câteva rațe lăsate în prag se găsea și o lebădă. — Doar ți-am zis să nu împuști lebede! îl dojeni samuraiul pe Kanzaburō după ce-l chemă la el. Își adusese aminte că în timpul călătoriei sale visase cum aceste păsări se făceau una cu el însuși. Trupul lebedei era deja înțepenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
câțiva țărani cu el și se dusese pe lac. Ecoul puștilor stăruia îndelung deasupra văii. Țăranii se întoarseră cu rațele prinse. Printre cele câteva rațe lăsate în prag se găsea și o lebădă. — Doar ți-am zis să nu împuști lebede! îl dojeni samuraiul pe Kanzaburō după ce-l chemă la el. Își adusese aminte că în timpul călătoriei sale visase cum aceste păsări se făceau una cu el însuși. Trupul lebedei era deja înțepenit și începuse să miroasă urât. Când o ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
găsea și o lebădă. — Doar ți-am zis să nu împuști lebede! îl dojeni samuraiul pe Kanzaburō după ce-l chemă la el. Își adusese aminte că în timpul călătoriei sale visase cum aceste păsări se făceau una cu el însuși. Trupul lebedei era deja înțepenit și începuse să miroasă urât. Când o ridică, două-trei pene albe de pe pântece plutiră în jos ca niște fulgi de zăpadă. Gâtul lung, murdar de sânge negru și de noroi, îi atârna fără vlagă din mâinile samuraiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dacă își arătase dușmănia pentru toate încercările de până atunci prin care trecuse el însuși. Rămase cu capul plecat, dar simți că stăpânul său și însoțitorul se ridicară. Samuraiul văzu zăpada căzând de pe acoperiș. Fulgii de zăpadă îi aminteau de lebedele albe din vale. Păsări călătoare care veneau în vale de pe meleaguri îndepărtate și plecau din nou către alte meleaguri îndepărtate. Păsări care văzuseră multe țări și multe orașe. Așa era și el. Iar acum se îndrepta din nou către un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din casă îndreptându-se către magazinul cu jucării de peste drum. Se-ntoarce de acolo cu un elefănțel și-un ursuleț - ce mult îi plac ei ursuleții! O să i așeze pe noptieră, iar pe măsuță vor sta rățușca, clovnul Tonito și lebăda. Pe fotoliu va așeza... Dar ce-i asta? Se-aude soneria. Oare au venit? Ce tare-i bate inima! Într-un suflet se-ndreaptă către ușă. Deschide. Ei sunt: mama, tata... Dar pe Sorin nu l-ați adus? Întreabă fetița
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Alexe La ceas de amurg agonizând cu lacrimi de sânge, las deschisă ușa sufletului neostoit, împătimit, și neliniștit, tăcerii și adorării liniștei albe, din haosul unei lumi pe cale de dispariție. necuprinsul mă infioară sfâșietor în ultimile acorduri ale cântecului de lebădă. Dirijorul este genial. Ascult..... Oda creației!
Audi?ie celest? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83235_a_84560]
-
altul. Cu puțin înainte de apusul soarelui, aerul începu să se încețoșeze ușor deasupra acelui peisaj deprimant, dar nicidecum nelocuit: din când în când, puteau auzi bufnitul câte unei rațe sau, dintr-odată, bătaia frenetică din aripi a unei perechi de lebede, care, fără să le dea atenție, zbura razant aproape de nivelul apei, prinsă cu totul în jocurile sale de iubire, ori cântecul micilor păsări ce cuibăreau printre trestii. Roiuri de insecte minuscule zburau și rămâneau din loc în loc suspendate, rotindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
într-o ironie prietenoasă: — Așadar, te îndoiești de cuvintele mele, domina? — Nu aș putea s-o fac niciodată, știi bine. Numai că răspunsul tău mă surprinde puțin. — Și foarte rău că te surprinde: ieri noapte n-ai visat oare o lebădă neagră ce se înălța în zbor dintre trestii în flăcări? — Da. Așa e. Ba chiar acesta e motivul pentru care te-am chemat. Totuși... — Vezi? Nu numai de la măruntaiele sacrificiale primim semne rele. Sfatul meu, domina, este să părăsești această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urâțenie atrăgătoare. (În orice caz, aceasta e o etichetare suspectă, folosită mai ales de unele femei pentru a-și justifica atracția poate cam singulară, reală ori imaginară, pentru niște demoni cu vorbe dulci sau, ceva mai puțin categoric, pentru niște lebede cu maniere bădărănești.) Chiar dacă trebuie să vă ciocănesc la cap - și sunt conștient că am făcut-o deja - mă simt obligat să declar limpede că amândoi eram, chiar cu unele diferențe de câteva grade între noi, doi copii evident „urâței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
balerină, luând bibelourile de la locul lor și așezându-le Înapoi pe același loc, cu mare-mare grijă. Valsul acesta printre lucruri o făcea să se simtă, În ciuda corpolenței și chiar a vârstei sale, Încă tânără și grațioasă. „Ce umbli ca o lebădă?“, o apostrofa de multe ori bunica ei, apărând În tocul ușii cu privirea ațintită-n gol. „Mai bine ai face curat prin toată casa, decât să te Învârți de colo-colo fără rost... Nu vezi că peste tot e numai praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
deschidea și se Închidea În semiîntuneric, mișcată de curent. - Poate găsiți o comparație mai potrivită. - Găsesc, cum să nu găsesc, se Însufleți oaspetele, și gura Începu să-i turuie ca o morișcă: vacă, bou, cap de călugăr, pană de cauciuc, lebădă, lătrat de câine, ceas de buzunar, dinte de hienă, as de treflă, damă de pică, fustă, evantai, genunchi, ciorapi, pantofi, cizmă, pinten, copită de cal, ochi de viezure, șold, sân, gleznă, țigară de foi, oliță de noapte, lighean de bărbierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
încurajată să și le imagineze - că alege fie să le ignore, fie să le considere niște minciuni. Într-un interviu recent, mama lui Connolly menționează că pe când copiii erau mici, ea și soțul ei le puneau deseori înregistrări cu Lacul lebedelor sau Peter și lupul. Sheba a aruncat cât colo ziarul când a ajuns la partea asta. Doamna Connolly mințea, zicea ea - încerca să facă viața de familie a fiului ei mai fericită și mai luminoasă decât era. „Tatăl lui îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
rostogolirii logicii printre erori. fără patimă, rămân în ploaia cuvintelor tale. ridic o cortină de umbre. te văd cum ciocnești paharul cu un Dumnezeu trist. amândoi priviți graficele erorilor umanului... amânare cutia cu jucării e mai aproape de mine acum. aleg lebăda cu ciocul rupt. cântecul ei mă atrage. tăcere primesc. cuvintele adorm în brațele mamei. departe de lume mă simt, când via copilăriei a fost distrusă. mărului i s-au tăiat crengile. a ajuns un trunchi chinuit. primăvara lui o aștept
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fiecare zi. crește iarba pe margini de trotuare înguste. pașii mi-i înec în plânsul înăbușit al pământului. e un cer de început de iarnă. transpiră tăcut în visul păsării. pasărea și-a amânat plecarea. a rămas să cânte în locul lebedei cu ciocul rupt. și ea tace. est-nord te salut între două pânze goale. ești atent la rama de lemn, mult prea groasă pentru ideile tale, înainte să-ți arunci furia sau calmul în tușe adânci. te ascunzi între două linii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ei să-ți umpli rid cu rid, De un miros amețitor, de albă nea Și sărutarea de stăpân pe ei să-ți stea... Și să tot tremur prinsă-n brațe duse, Cum duse sunt iubiri pe veci apuse, În legănarea lebedei pe mai adâncul lac, S-avem sub un stejar, în veșnicie, un iatac. Pe spate să-mi adormi, în iarba crudă, Urechea ta-ntre umeri, ciulită stă s-audă, Cum bate timpul, bate rece peste noi, Cum a bătut ieri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în părți inegale doar pentru mine aveam rezervat trofeul așezat în fiecare colț al camerei în care eram pereche (nu nu știai să mă tragi de ureche) „mă luai de mână și cu dor mă sărutai” cântam cu glas de lebădă timid dar mă tratam (netam-nesam). Proximitate Trăiam la timpul imperfect cu norii trași peste cap soarele refuza să bată în sticla ferestrei de sub picioare pământul fugise lăsându-mi trupul dincolo de orarul diurn numai tu erai frumoasă am așteptat în liniște
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
strângeau bățul unui banner pe care scria în rusă și engleză: „Lituania este a lituanienilor!”, „Letonia e a letonilor!”, „No more Soviet Union!”. Și cântau, cântau ceva neinteligibil pentru noi. După cum suna, era un cântec de libertate, un cântec de lebădă, un rămas-bun supunerii, un rămas-bun fricii. Nu știu care dintre noi l-a tras de mână pe celălalt. Am intrat în lanț. Cântam fără cuvinte, melodia lor. Cântam cu așa o bucurie apocaliptică. Poate era singura oară, în viața mea cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
meu stres era acela că o carte este deja dată sau că vine cam târziu la sală. În rest, un program fericit: dimineața „procesam” ceea ce am citit în ziua precedentă, apoi plecam la micul dejun trecând pe lângă lac. Cele două lebede ale locului veneau să își ia din mâna mea porția de saleuri mititele, îmi mai făceau câteva grații și mă lăsau în plata Domnului. Mâncam atât de variat și de sănătos, aveam o viață atât de bună, încât uneori mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un timp scurt și tensiunea au țâșnit, totuși, din mine (chiar dacă nu mai eram așa de tânăr, aveam o constituție robustă a intelectului). Pe insula lui Jean Jacques Rousseau, privind în apele limpezi ale lacului Leman, în care se scufundau lebedele, depănând un vis care trecuse, mi se linișteau gândurile grele și încercate, revenind în ordine. 4. Mult mai dificile decât caracterul delicat al acestei misiuni diplomatice au fost condițiile în care, din partea instituțiilor noastre, nu am beneficiat de sprijinul cuvenit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dintre scuterele-ricșă care veneau și plecau tot timpul și se întoarse fotograful orașului. Fotograful se urcă în copac cu mai multe camere și o bucată de pânză pictată cu peisaje pe ambele părți. Pe o parte era o imagine cu lebede plutind pe un iaz cu multe flori rozalii de lotus; pe cealaltă, un apus de soare purpuriu pe mare, cu un barcagiu într-o barcă minusculă încremenit la linia orizontului. Salutaaaaare, spuse Sampath, încântat de ocazia de a poza. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
speria singur câteodată în casa lor din Shahkot, scoțând limba din gură în fața oglinzii și băgând-o apoi la loc - o limbă de șarpe, nu a lui. Se gândi la oameni cu nasuri ca ciocurile păsărilor, oameni cu gâturi de lebădă, cu ochi de vacă, cu teroarea din inima păsărilor sau cu iubirea delfinilor pentru ocean. Oameni cu lacrimi din apă de mare, cu pielea de culoarea scoarței de copac, cu talii ca tulpinile și cu echilibrul florilor, cu urechi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ape ca imaginea unui televizor. Părul castaniu cobora în bucle pline peste supapele sensibile ale gâtului și peste tonusul lui care vibra de viață. Fără să-i mai las timp lui Fielding să mă interpeleze, m-am unduit ca o lebădă până în dreptul ferestrei și am sărutat-o abia atins pe obraz. — Bună, Butch, am spus eu. Ce mai faci? — Bună. John Self. Ce onoare, răspunse Butch Beausoleil. — Ce mai faci, bătrâne? mă întrebă Fielding. Moșule, să știi că arăți cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
au prea avut de unde să aleagă și atunci s-au încurcat cu criminalul care nu trebuia. — Sistemul claselor sociale, îmi spuse Alec Llewellyn, nu e prea bine respectat aici. Împart celula cu o pereche de troglodiți pe lângă care tu ești Lebăda de pe Avon. Unul e aici pentru jaf, celălalt pentru viol. Asta-i tot ce-ți pot spune despre ei, John, îmi zise el cu o voce schimbată, mai tremurătoare, mai nesigură, doar știi că nu eu ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și-i frig de toamnă... Și-i pâclă prin livezi. Amurg antic Havuzul din dosul palatului mort Mai aruncă, mai plouă, mai plânge - Și stropii căzând, în amurg, iau culori: De sineală, de aur, de sânge. Plutește un lanț de lebede albe, Iar visul din parc în lac se răsfrânge - Amurgul de lebede pune culori; De sineală, de aur, de sânge. Uitate, statuiele albe privesc, Albe visând c-un aer ce plânge - Și lasă amurgul pe ele culori: De sineală, de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]