17,036 matches
-
i-a lăsat scribului privilegiul cu care era investit Și-a pierdut credința în Allah, pentru că îi lipsea credința în scris și în sine însuși ca mânuitor al scrisului. Dacă unui necredincios i-ar fi permis să născocească variante la legendele Profetului, aș propune-o pe următoarea: Abdullah își pierde credința pentru că, scriind după dictare, îi scapă o eroare și Mahomed, deși a observat-o, decide să n-o corecteze, considerând preferabilă forma greșită. Și în acest caz Abdullah ar greși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din părul lui, o bucată din poncho, un cheag de sânge dintr-o rană. Atunci am hotărât să dechidem groapa și să deshumăm cadavrul. Dar Faustino nu era acolo, mormântul lui era gol. Din ziua aceea s-au născut multe legende: unii spun că l-au văzut noaptea, alergând prin munți, pe calul lui negru, veghind asupra somnului indienilor; alții spun că va reveni, călărind în fruntea coloanelor, numai în ziua când indienii vor coborî la câmpie... „Atunci el era! Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se uită cu atenție la fotografia îngălbenită de vreme. În față erau doi bărbați lângă o femeie. În spatele lor erau încă un bărbat a cărui față nu se vedea bine și o femeie întoarsă pe jumătate cu spatele. Numele din legendă se refereau la cei trei din față. Cephas Kalumani era înalt, cu brațele lungi și subțiri, un bărbat care ar arăta stângaci și nelalocul lui în orice fotografie. Chipul lui Mma Soloi, care stătea alături de el, radia plăcere. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
când s-a produs traumatismul”, traduc fără să mă mai uit în dicționar din volumașul de psihologie, Imaginea arborelui și psihicul uman. Descoperă-te acum! N-am cum să-i dau un titlu mai ochios. Câteva desene, arbori alb-negru cu legende și, după cum crengile au frunze sau nu, scorburi sau nu, cuiburi sau nu, alte semne, subiectul a avut tată castrator, mamă dominatoare, familie care l-a abandonat, bunică sadică, mătușă transsexuală și cine știe câte traume încă nedescoperite. - Crezi c-o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Pătura pe care-am întins-o pe podea, să mă lungesc când amorțesc de tot, un prosop pe care mi-l trag pe ochi. Dosare în care nu m-am mai uitat de ani de zile. Tăieturi, sublinieri, poze cu legende. Hârtie și biți. Cerneluri. Sunt 2.237. Sunt 5.583. Sunt și 638.425. Am fost și 167.345. Sunt și 9/12. Și apartamentul 8. Și Rozelor 25. Sunt și HYPERLINK "mailto:prostalanu@yahoo.fr" prostalanu@yahoo.fr. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
încă nu s-a dizolvat cărămida aceea care-mi stă prinsă de oasele sternului. *** „Musiu’, hai să mai vorbim și despre «sexul îngerilor», problemă fierbincioară la noi, inconturnabilă, m-aș putea exprima dacă nu mi-ar fi rușine. Într-o legendă de-a noastră, mai de-acasă: «Ce faci, heruvime? râde mititelu’ de să se prăvălească de pe podișcă, linciurind o tigvă pe băț, scormonind cu gheruța-n găvane. Ce năpasta ai acolo-n mână? - Vai, nene Aghiuță, asta nu-i coastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-ți dau nici măcar de mîncare - se opri În fața lui și Îl privi de aproape, dîndu-și seama că nu era deloc impresionat de urîțenia lui. Ești foarte frumos, a repetat. Un dar minunat al Elegbei. Nu primi nici un răspuns, pentru că, după legendă, zombi nu vorbeau și nu li se Îngăduia să părăsească cimitirul decît ca să muncească pentru stăpînii lor, fără glas, fără să se vaite, neobosiți, răbdători și indestructibili, Înzestrați numai cu forța divino-demoniacă a Elegbei, zeița neagră care domnea, de la Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Am găsit și răzoare de legume și cîțiva pomi fructiferi... Făcu o pauză. Iar cineva mi-a spus mai demult că pe una din insulele astea a trăit Într-o vreme, și poate mai trăiește Încă, un sinistru harponier răsculat. - Legende! - Legendele, domnule - veni răspunsul calm -, au de obicei, prin părțile astea ale planetei, un sîmbure de adevăr. Aproape inconștient, privirile tuturor se Întoarseră spre insulă, Într-o zadarnică Încercare de a scruta Întunericul. Nu văzură nimic, dar Iguana Oberlus Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
găsit și răzoare de legume și cîțiva pomi fructiferi... Făcu o pauză. Iar cineva mi-a spus mai demult că pe una din insulele astea a trăit Într-o vreme, și poate mai trăiește Încă, un sinistru harponier răsculat. - Legende! - Legendele, domnule - veni răspunsul calm -, au de obicei, prin părțile astea ale planetei, un sîmbure de adevăr. Aproape inconștient, privirile tuturor se Întoarseră spre insulă, Într-o zadarnică Încercare de a scruta Întunericul. Nu văzură nimic, dar Iguana Oberlus Îi vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nevoie să pună în aplicare planul "A". Prințul, vreme de cinci ani, n-a mai venit în Vladia. Dacă în primul ori al doilea an nimeni n-ar fi putut observa o înrăutățire a vieții tîrgului, cu toate că pe măsură ce creștea numărul legendelor despre Șerban Pangratty, în așezare se făcea tot mai puțin vin, intrau tot mai puțini bani, se vindeau tot mai puține mărfuri la prăvăliile de pe Strada Mare, în anii ce au urmat lucrurile au devenit limpezi. Cîteva din dughene s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ocupă mintea. Dacă n-ar fi fost așa, n-ar fi reușit să iasă teafăr sau aproape teafăr din destul de multele capcane și întâmplări nefaste pe care i le scosese soarta în cale. Știa că despre el circulă chiar cîteva legende, unele întemeiate, altele scorniri curate. Nu le dezmințea, dar nici nu le întărea. Zîmbea ușurel, atoateștiutor, și schimba vorba cînd vreo cocoană punea întrebări romanțioase ori cînd cineva, voind să-i intre în grație, făcea trimiteri măgulitoare la un trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e cea mai bună cafea care se poate bea în tîrgul Bucureștiului", și ca să-i dea curaj turnă singur în cești, împingând farfurioara către marginea biroului. Leonard Bîlbîie amuțise. Despre așa ceva nu se pomenise niciodată nici în istoria, nici în legendele Serviciului. Mintea îi lucra cu viteză, analiza toate posibilitățile, toate variantele, întrebarea fiind una singură de ce l-a chemat Mihail, ce vrea? A luat ceșcuța de pe farfurioară, știa că nu este o dovadă de bună creștere, dar n-avea altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putut spune că era un om norocos Leonard Bîlbîie, dacă tocmai pe el căzuse asemenea povară, să readucă la lumină, în plină realitate ceea ce pentru Mihail era o amintire încețoșată, iar pentru toți ceilalți membri ai Serviciului o poveste, o legendă chiar. Înțelegea, ori se străduia să înțeleagă, că Mihail se afla într-un moment crucial nu doar al activității, al carierei sale, ci chiar un moment de răspântie a propriei vieți. Nu era chiar ușor să te hotărăști să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării ținea urechea ciulită, după cum scîncea vinul se putea ști ce fel de an, bogat sau sărac, fericit sau nefericit urma să fie. Viața mișuna sub ochii săi atenți, iar poveștile care umblau, legendele care apăreau și dispăreau de la un anotimp la altul puteau fi un indiciu asupra preocupării lui K.F. de a-și cultiva imaginea, amintirea, trecutul, mai ales trecutul. Cine stăpînește trecutul poate struni viitorul", își spusese singur Radul Popianu, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceea ce Freud numește Heimlichkeit vor alcătui fondul meu literar și metafizic. La nouă ani am scris poezii În limba maghiară: În una era vorba despre foame, alta era poezie de dragoste par excellence. Talentul narativ - de a Îmbina factologia cu legenda - l‑am moștenit de la mama, de la tata patetismul și ironia. Pentru a motiva Înclinația mea spre literatură nu cred că rămâne lipsit de importanță faptul că tatăl meu a fost autorul Mersului internațional al trenurilor. Acest antecedent patern mă explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
simptom al cancerului. Deci desenarea obsesivă a motivelor florale coincidea cu evoluția bolii. Când i‑am arătat doctorului Petrović desenul, mi‑a confirmat, vizibil surprins, că sarcomul din pântecele tatălui meu arătase Întocmai. Și că eflorescența durase ani de zile. LEGENDA ADORMIȚILOR Rămaseră În grotă trei sute de ani la care se mai adăugară nouă Coranul, XVIII, 25 1. Zăceau cu fața‑n sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atâta terciuială și zvârcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și autocontrolul Îl vor ține Încordat toată dimineața, Își va păstra sângele rece prin rugăciune, cu Îndârjire, cu dinții Încleștați, Înfrânându‑și viscerele și sistemul simpatic, În ciuda pornirii lor trădătoare, căci Își călise În timp bravura, instruindu‑se În spiritul legendelor de familie. De aceea, ca ultimă dorință care i se rezervase prin protocolul caritabil, nu va cere un pahar de apă, cu toate că‑l ardeau măruntaiele, ci o țigară, așa cum pe vremuri unul din strămoșii săi ceruse câteva fire de tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
susținută și propagată verbal și apoi Întocmai consemnată de sanculoți și iacobini. A doua variantă, În care tânărul va spera, până‑n ultima clipă, la o Întorsătură magică, va fi consemnată de istoricii potentei dinastii habsburgice pentru a preîntâmpina nașterea legendelor. Istoria este scrisă de Învingători. Legendele sunt urzite de vulg. Scriitorii născocesc. Doar moartea e necurmată. CARTEA REGILOR ȘI A NEBUNILOR 1. CRIMA care se va produce cam cu patruzeci de ani mai târziu, va fi prefigurată Într‑un ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Întocmai consemnată de sanculoți și iacobini. A doua variantă, În care tânărul va spera, până‑n ultima clipă, la o Întorsătură magică, va fi consemnată de istoricii potentei dinastii habsburgice pentru a preîntâmpina nașterea legendelor. Istoria este scrisă de Învingători. Legendele sunt urzite de vulg. Scriitorii născocesc. Doar moartea e necurmată. CARTEA REGILOR ȘI A NEBUNILOR 1. CRIMA care se va produce cam cu patruzeci de ani mai târziu, va fi prefigurată Într‑un ziar petersburghez din luna august a anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pomenesc În fața lui Mendel Osipovici care mă fixa insistent. Mi‑am lăsat mâinile sub masă pentru a nu se vedea cum tremură. A doua zi m‑a invitat la cină Într‑un restaurant rusesc din Montparnasse. Cum despre el circula legenda că, aidoma lui Byron, se uita disprețuitor la femeile care mâncau În locuri publice, mi‑am stăvilit foamea și am băut doar un ceai amărui. Mai târziu, evident, i‑am relatat efectul acelei legende byroniene. Atunci a apărut acea „poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din Montparnasse. Cum despre el circula legenda că, aidoma lui Byron, se uita disprețuitor la femeile care mâncau În locuri publice, mi‑am stăvilit foamea și am băut doar un ceai amărui. Mai târziu, evident, i‑am relatat efectul acelei legende byroniene. Atunci a apărut acea „poezie anatomică“ denominată astfel de Bezimenski, În care este expusă, aidoma unei mănuși de piele Întoarse pe dos, chintesența idealizată a organelor interne, nu numai inima, ci și liliacul plămânilor, ca și meandrele intestinelor. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din temele obsesive ale literaturii. Dacă un cuvânt ca divan nu ar pretinde nuanțe mai luminoase și tonuri mai limpezi, această culegere ar putea avea subtitlul Divanul occidentalo‑răsăritean, În varii contexte ironice și parodice. Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice Jacques Laccardière va defini Borborit - cuvânt ce apare În această povestire - „eretic“, „nelegiuit“; Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acei nelegiuiți că se lăfăiau În desfrâu precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
toate colțurile lumii. Tot aici se află, În afară de microfilme, și zeci de mii de cărți În care se vorbește indirect sau direct despre genealogii, apoi reviste de specialitate sau lucrări de istorie ș.a.m.d. (Duga, 19‑23 mai 1981). Legenda despre Cei șapte adormiți din Efes provine evident din Coran, iar la Începutul secolului al VI‑lea a fost consemnată și de autorul sirian Saruga (De Peris Ephesi). Grégoire de Tours (a murit În 594) considera, ca și Saruga, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a murit În 594) considera, ca și Saruga, că acea trezire fusese o dovadă a Învierii morților (De gloria confessum). O variantă pe tema Învierii se află În Talmud, aici adormitul se trezește după mai bine de șaptesprezece ani. Această legendă va fi prelucrată și de scriitorul arab Taufic al‑Hakim, În drama cu titlul „Peștera“. Dacă nu mă Înșel, el va fi primul care‑o va introduce În subiectul textului pe Priska, fiica regelui Decie, a cărei tiză, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Decie, a cărei tiză, de asemenea fiică de rege, fusese În urmă cu trei sute de ani reîncarnarea primeia. Într‑un comentariu la romanul lui Jan Potocki Manuscrisul de la Saragosa se află mențiunea: „Șapte adormiți, șapte tineri nobili din Efes, conform legendei, fuseră de prigoana lui Decie (anul 250) Într‑o peșteră din dealul Celionului. După anul 230, iar după o altă versiune după anul 309, ei se vor trezi, dar vor muri imediat, iar trupurile lor vor fi aduse la Marsilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]