5,988 matches
-
la regimul din țară este dovedit și de sprijinul acordat de unii dintre reprezentanții exilului românesc, direct sau indirect, regimului Ceaușescu În numele rezistenței față de „Rusia sovietică”. Câțiva dintre autorii acestui „compromis istoric” sunt cunoscuți: Iosif Constantin Dragan, al cărui trecut legionar și prezent financiar au contribuit la operă de mecenat cultural și de poluant ideologic („tracist”) din anii 1970-1980, partial continuată și după 1990. Din cartea lui V. Dumitrescu aflăm că și Pamfil Șeicaru ar fi făcut o vizită secretă la
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În același timp la originea unor strategii concurente de mobilizare politică, naționaliste, liberale, profesionale sau propriu-zis intelectuale. Periodizarea exilului și inversarea stigmatelor Este iluzoriu să se pretindă fixarea unei date absolute a Începerii exilului. Vasile C. Dumitrescu Îi consideră pe legionarii refugiați după ianuarie 1941 ca fiind primii exilați, neluându-i În seamă pe cei care s-au refugiat de fascismul românesc sau chiar după instalarea dictaturii regale În 1938 (despre aceștia apar informații tot În cartea lui Dumitrescu). Printre refugiații
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
informații tot În cartea lui Dumitrescu). Printre refugiații care au părăsit România după 1945 temându-se de consecințele ocupației sovietice, o populație de fapt foarte heterogena, cei care au constituit „exilul românesc” proveneau În majoritate din rândurile fostei extreme drepte (legionari și colaboratori ai regimului Antonescu), stabilindu-se inițial, după cât se pare, mai ales In Germania de Vest. Structură politică („statul românesc În exil”) organizată cu sprijin american după 1947 de către câțiva oameni politici „democrați”, partizani ai alianțelor tradiționale pro-occidentale ale
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de obicei că predominant dacă nu exclusiv unul anticomunist, constituit din momentul impunerii unui regim prosovietic la București. Într-o situație ambigua apar grupurile marginale, constrânse la exil de regimurile anterioare: comuniștii, ca urmare a interzicerii partidului din 1924, si legionarii, În special după lovitura de stat ratată din ianuarie 1941. Dacă se compară luările de poziție ale unor reprezentanți ai acestor două grupuri Înainte și după 1989 se poate constata că doar comuniștii sunt absenți din această configurație (destul de aproximativa
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
punerea În cauză a regimului, respectiv a statului român „oligarhic”. Comuniștii apar mai degrabă În postura de „disidenți”, adversari ai stalinismului, decât ai sistemului sovietic ori ai leninismului. În ce-i privește pe foștii membri ai mișcărilor de tip fascist, legionari au ba, caracteristică le este denegarea caracterului fascist al „mișcării”, revendicarea singularității ei (ortodoxismul care-i deosebește pe legionari de fascismul sau nazismul ateu, etatismul și caracterul „tehnocratic”, „administrativ” În cazul dictaturii antonesciene). Ei au În comun un discurs defensiv
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ai stalinismului, decât ai sistemului sovietic ori ai leninismului. În ce-i privește pe foștii membri ai mișcărilor de tip fascist, legionari au ba, caracteristică le este denegarea caracterului fascist al „mișcării”, revendicarea singularității ei (ortodoxismul care-i deosebește pe legionari de fascismul sau nazismul ateu, etatismul și caracterul „tehnocratic”, „administrativ” În cazul dictaturii antonesciene). Ei au În comun un discurs defensiv și „denegator”. După 1945 și mai ales după 1989, printre supraviețuitorii „mișcării” a aparut Însă și un discurs autocritic
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cel al lui Mircea Eliade, vezi Mihai Dinu Gheorghiu (1997-1998, pp. 307-318). Pentru relațiile ambigui dintre exilul „democrat” și exilul „fascist” Încă din primii ani de după război, vezi cartea citată a lui Vasile C. Dumitrescu. Despre stigmatul reprezentat de influență legionarilor În acest exil, vezi de exemplu interviul realizat de Silvia Constantinescu cu Horia Georgescu În Constantinescu (1995, pp. 79-80). Este vorba despre Mihai Ursachi și Dan Cristea. Reîntoarcerea celor plecați Înainte de 1968 n-a mai fost probabil luată În calcul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
acestui protagonist al exilului românesc din Germania, lipsite, din păcate, de un aparat critic corespunzător), lectură cărții permite cunoașterea grupurilor componente ale exilului mai ales din perspectiva conflictelor de interese care s-au precizat de-a lungul timpului. Exemplul tinerilor legionari parașutați de americani În Carpați pentru a sprijini rezistență militară din munți, alcătuită din cei ce refuzaseră „Întoarcerea armelor” și care au devenit În ultimii ani un controversat obiect de cult În România. Vezi polemică suscitata de comemorarea „rezistenței din
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
consecvent și incoruptibil l-a determinat în perioada interbelică să respingă hotărât naționalismul extremist, șovin, să combată intransigent mișcările de extremă dreapta, să înfiereze nazismul și să denunțe ca antinațională politica de orientare spre Germania hitleristă. Stârnind prin aceasta ura legionarilor, „dascălul neamului” a plătit cu viața curajul de a fi încercat să împiedice instaurarea barbariei în România. Prin scrierile sale I. s-a realizat în primul rând ca istoric. Înfățișând în variate moduri existența poporului român de la începuturi până în contemporaneitate
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
inaugural se afirmă că R.v. va fi o „tribună prin care poporul de pretutindeni e chemat să-și spună cuvântul” și că „va demasca și va lovi fără cruțare în toți aceia care sub diferite măști își manifestă gândurile criminale: legionari, fasciști, cu toții dușmani de moarte ai poporului”. În starea de confuzie ideologică a momentului, publicația reușește să-și atragă inițial simpatia unor intelectuali ca Emil Petrovici, Liviu Rusu, Alexandru Roșca, Constantin Daicovici, care scriu editoriale și articole pe teme de
ROMANIA VIITOARE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289338_a_290667]
-
Regale”, „Viața” ș.a. În 1934 este arestat, împreună cu alți jurnaliști (Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Dragoș Protopopescu, Toma Vlădescu, Mihail Polihroniade ș.a.), considerați de autorități ca autori morali ai asasinării prim-ministrului I.G. Duca. S-a angrenat în campania electorală a legionarilor (1937). Debutează editorial ca eseist, în 1935, cu Dialectica naționalismului. În noiembrie 1941 îi urmează lui Octav Șuluțiu la „Cronica literară” a revistei „Gândirea”. Participă, ca medic, la război, pe frontul de Răsărit, de unde trimite corespondențe „Revistei Fundațiilor Regale”. Epurat
ROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289383_a_290712]
-
din unele articole ale lui Eliade care verifică, totuși, opinia lui Sebastian din 25 februarie 1937 că aceste articole din Vremea erau legionare. La 24 ianuarie 1937 publică în Vremea, un lamento la moartea lui Ion Moța și Vasile Marin, legionari comandanți, în luptele din Spania: "Rareori se întîlnește în istoria unui neam o moarte atît de semnificativă ca moartea celor doi fruntași legionari căzuți pe frontul spaniol. Plecarea celor șapte comandanți legionari români în Spania, unde au luptat, ca voluntari
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
La 24 ianuarie 1937 publică în Vremea, un lamento la moartea lui Ion Moța și Vasile Marin, legionari comandanți, în luptele din Spania: "Rareori se întîlnește în istoria unui neam o moarte atît de semnificativă ca moartea celor doi fruntași legionari căzuți pe frontul spaniol. Plecarea celor șapte comandanți legionari români în Spania, unde au luptat, ca voluntari, în trupe de șoc, a fost simbolică... Atît Ion Moța cît și Vasile Marin, dăduseră nenumărate probe de spiritul lor de jertfă: închisori
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
la moartea lui Ion Moța și Vasile Marin, legionari comandanți, în luptele din Spania: "Rareori se întîlnește în istoria unui neam o moarte atît de semnificativă ca moartea celor doi fruntași legionari căzuți pe frontul spaniol. Plecarea celor șapte comandanți legionari români în Spania, unde au luptat, ca voluntari, în trupe de șoc, a fost simbolică... Atît Ion Moța cît și Vasile Marin, dăduseră nenumărate probe de spiritul lor de jertfă: închisori, suferință, prigoană morală, o tinerețe trăită eroic... Această ultimă
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
să arate celorlalți seninătatea pe care ți-o dă credința, sensul creștin și eroic pe care îl capătă viața atunci cînd ești gata, în orice clipă să renunți la ea". Are dreptate Sebastian cînd califică, în jurnal, acest articol drept legionar? În oficiosul legionar Buna Vestire la 14 octombrie 1937, omagiind pe generalul Gh. Cantacuzino-Grăniceru, șeful Partidului legionar "Totul pentru Țară" care a decedat, Mircea Eliade scria: "Îmbrățișînd idealurile Legiunii, generalul Cantacuzino a recunoscut în noua sa familie spirituală, aceeași iubire
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
seninătatea pe care ți-o dă credința, sensul creștin și eroic pe care îl capătă viața atunci cînd ești gata, în orice clipă să renunți la ea". Are dreptate Sebastian cînd califică, în jurnal, acest articol drept legionar? În oficiosul legionar Buna Vestire la 14 octombrie 1937, omagiind pe generalul Gh. Cantacuzino-Grăniceru, șeful Partidului legionar "Totul pentru Țară" care a decedat, Mircea Eliade scria: "Îmbrățișînd idealurile Legiunii, generalul Cantacuzino a recunoscut în noua sa familie spirituală, aceeași iubire de libertate, același
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
în noua sa familie spirituală, aceeași iubire de libertate, același simț al onoarei și demnității, aceeași nepăsare de moarte, de suferință și de prigoană - pe care le păstrează intacte în sufletul său de oștean... A recunoscut în Căpitan și în legionarii săi morala medievală bărbătească, românească, pe care nădăjduise să o mai vadă stăpînind sufletele contemporanilor... Generalul Cantacuzino și-a regăsit în idealurile legionare crezul său intact... Tinerii care-și încep viața pregătindu-se de moarte alcătuiesc azi marea familie românească
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
a activat în rîndurile tineretului național-țărănist din Cluj, iar în timpul celui de-al doilea război mondial a menținut o strînsă legătură cu fruntașii maniști. Din materialele de arhivă rezultă că, în timpul guvernării legionare, a participat la unele întruniri organizate de legionarul Radu Gyr. A luat parte, de asemenea, la înființarea fundației culturale cu caracter legionar Regele Mihai I. Deci un adevărat cocteil politic. Carierismul poetului se vădea de timpuriu. Iarăși subscriem la considerațiile comentatorului: "În anii proletcultismului, Beniuc s-a bătut
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
1936 și își oferă autoritatea intelectuală ziarelor „Adevărul” și „Dimineața”, acceptând să devină directorul lor. Tipărește în paginile celor două cotidiene numeroase articole de atitudine democratică, fapt care îi atrage o campanie furibundă de insulte și amenințări din partea extremei drepte. Legionarii îi ard demonstrativ cărțile în piețe publice. Primește acasă, drept avertisment, un exemplar al romanului Baltagul despicat cu toporul. Neintimidat, continuă să scrie și să publice alte cărți, toate pătrunse de umanism: Ochi de urs (1938), Valea Frumoasei (1938), Morminte
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
fost Marc Antonius 58 (a cărui necredință a vrut s-o pedepsească, întâi prin armele lui August, apoi - fără succes - prin propriile forțe 59). Le putem înscrie în această listă (în care nu vom găsi niciodată cohortele de soții ale legionarilor cu trupurile răspândite pe câmpurile de luptă din lume) și pe Vipsania Agrippina Magna, fiică a lui Vipsanius Agrippa și a Iuliei Magna, nepoată a lui August, „văduva ambițioasă și imprudentă” (D. Tudor), care nu se dădea în lături de la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi „un ziar curajos în exprimarea opiniei”, susținând „liniștea, ordinea, legalitatea și armonia socială” și năzuind să devină „ziarul democrației românești”. Se urmăresc marile evenimente politico-sociale, interne și internaționale (instaurarea dictaturii lui Carol al II-lea, arestarea și condamnarea conducătorilor legionari, cotropirea Cehoslovaciei de către armatele hitleriste, invadarea Poloniei etc.). Dar S. acordă un spațiu apreciabil fenomenului literar, cultural-artistic în general. Încă de la primele numere sunt prezenți cu articole și tablete Demostene Botez, Al. Cazaban, Victor Eftimiu, Alexandru Talex, Al. Mironescu, Alexandru
SEMNALUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289614_a_290943]
-
ani la Conservatorul de Artă Dramatică. Angajat al librăriei bucureștene „C. Dobrogeanu-Gherea” (1926-1927), ulterior este funcționar la Editura Naționala - Ciornei, redactor la „Adevărul”, secretar de redacție la „Dimineața” (din 1928) și, mai târziu, redactor la „Facla” (1937-1940). Temându-se de legionari, până în 1946 se află în refugiu în URSS. Revenit în țară, va fi redactor la Agerpres, regizor la Teatrul Muncitoresc, apoi la teatre din Arad, Reșița, Brașov, Brăila, Craiova, iar din 1955 redactor-șef de secție la „Flacăra”. A debutat
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
de jandarmi din județul Brăila, în ajunul și în vremea rebeliunii legionare și a celui de-al doilea război mondial, T. face o analiză a stărilor prin care trece plutonierul Alexandru Stanciu (dilema în fața ordinului de a executa un influent legionar, spre exemplu) și realizează scene sugestive, cum ar fi secvența în care bărbații unei familii sunt puși să are ulița satului înjugați la plug. Fără intenția sincronizării cu noile experiențe ale prozei contemporane, asemenea pagini sunt singurele care rezistă timpului
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
la Departamentul artelor, muzeelor, monumentelor și învățământului artistic (1953-1955), șef al Secției de știință și cultură a Comitetului Central al PMR (1955-1960), de unde va fi destituit și ulterior exclus din partid, acuzele fiind „idei naționaliste”, „legături clandestine cu colegi foști legionari” etc. Intermitent, cât era în funcție, predase materialismul dialectic și istoric, apoi estetica generală la instituții bucureștene de învățământ artistic universitar. Din 1961 este profesor de limba română la o școală generală din Băneasa, concomitent urmând, la cursuri fără frecvență
ŢUGUI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
Artiștii proletari. Fiind un periodic esențialmente politic, în ciuda promisiunii că „orice talent înăbușit în domeniul literaturii umanitariste poate să respire larg în coloanele sale”, U. nu publică decât o nuvelă (sau un început de roman) în foileton, Lelița. Povestea unui legionar din Africa, iscălită Maxim Hoinaru și lăsată neterminată. O cronică având și nuanțe de analiză contextuală pe marginea traducerii făcute de Zaharia Stancu poeziilor lui Serghei Esenin îi aparține lui Vlaicu Bârna (sub pseudonimul Bunea Vornicu), care explică reușita „de
UMANITATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290335_a_291664]