2,105 matches
-
filozofii antici și cei moderni, atât de frapante și de defavorabile ultimilor, pleacă din faptul că aceștia au filozofat la masa de lucru, la birou, pe când aceia în grădini, în piețe sau la cine știe ce margine de mare. Apoi anticii, mai leneși, stăteau multă vreme întinși, căci știau bine că inspirația vine orizontal. Astfel, ei așteptau gândurile, pe când modernii le siluiesc și le provoacă prin lectură, făcând impresia că nici unul n-a cunoscut plăcerea iresponsabilității meditative, ci și-au organizat ideile cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
legat peninsular de Dumnezeu; îi aparții și nu-i aparții. Ai vrea să fugi din El, deși ești parte a Lui. Elementele unei geografii cerești... Un singur lucru dureros există în tristețe: imposibilitatea de a fi superficial. A fi mai "leneș" ca un sfânt... Patima muririi răsare din tot ce n-ai iubit și crește cu tot ce iubești, încît se prelungește cu aceeași căldură în gândurile vrăjmașe, ca și-n cele plăcute vieții. Ea te cuprinde-n plină stradă, în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
totul, unei activități frenetice, intolerante și absolutiste. Pentru a trezi lumea modernă la viață trebuie scris elogiul lenei, al acelei lenevii pline de împăcare și de un zâmbet ce acceptă totul. Este infinit mai mult simț metafizic într-un om leneș decât într-unul activ. Se întîmplă însă uneori ca lenea să fie, întocmai ca și munca, un semn de imbecilitate. De aceea, adevăratul elogiu nu poate fi decât acela al transfigurării. Mă atrag depărtările, mă atrage marele gol, proiectat din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
am fi fost astăzi, dacă infinitul din acest dor lua forma unei expansiuni eroice a sufletului, dacă ne-am fi rostogolit, cu o înflăcărare fără margini, peste ruinele noastre! Dorul exprimă un raport negativ cu lumea, el este o lunecare leneșă și orizontală sau o ondulație minoră pe suprafața mobilă a vieții. Eroismul este ascensiunea spiralei, sinuozitățile în înălțimi. Prin dor nu exprimăm mai mult decât nesiguranța în fluctuațiile clipelor și o chemare spre vag. De ce ne e dor? Întrebați pe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
duc la baie”. 30 Și chiar faimoasa fraternitate a Rozei-Cruce declară că prin tot universul circulă profeții delirante. Într-adevăr, abia ce a apărut acea fantasmă (deși Fama și Confessio dovedesc că era vorba de simpla distracție a unor minți leneșe), a produs o speranță de reformă universală și a generat lucruri În parte ridicole și absurde, În parte incredibile. Și astfel, oamenii probi și onești din diferite țări s-au pretat la această Înșelăciune și bătaie de joc ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vorbea, zicea Întotdeauna „Altul“ cu A mare. Fapt e că am sărit În sus, ca mușcat de o aspidă vicontele tresări ca mușcat de o aspidă o sudoare rece ca gheața Îi brobona fruntea baronul Îl privea țintă printre rotocoalele leneșe ale țigărilor lui fine, rusești „Vreți să spuneți, am Întrebat, că se intră În criză nu din cauza divorțului de propriul partener, ci din cauza posibilului sau imposibilului divorț al celei de-a treia persoane, care a adus În criză cuplul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
biroului și se forță să stea liniștită. Salut, domnișoară Hepburn, spuse ea Încet, cînd i se făcu legătura. — Salut. Era Kay. Aveau un gen de joc cu nume ca ăsta. Cred că telefonul te sîcÎie. Vocea Îi era profundă, ușor leneșă. Fuma o țigară: Îndepărtă telefonul să expire fumul... Cum mai e viața pe la Asistență? — Destul de aglomerată, de fapt, zise Helen uitîndu-se spre ușă. Nu pot vorbi mult. Nu? N-ar fi trebuit să sun, nu-i așa? — Nu prea. Pierdeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mă răzgîndesc. — O să-l duc Înăuntru, spune ea. O să ne jucăm. Hai, scumpule, bunica o să-ți arate ce ți-a pregătit. Îl duce În casă Într-o viteză și, de data asta, nu mai protestez. Mă Întind cu un zîmbet leneș pe chip și las toate grijile zilei să se risipească. — Ce șanse crezi că avem să ieșim În oraș la cină, În seara asta? Îl Întreb pe Dan cînd sîntem singuri la noi În camera, unul avînd gijă de Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
alt efect al instituțiilor existente privește comportamente mai generale ale actorilor. Gherea intră și el în discuția foarte veche după care unul dintre factorii înapoierii societății românești s-ar datora unor trăsături negative ale țăranilor, „firii” acestora: țăranii români sunt leneși, indolenți, bețivi, nesocotiți, neștiutori etc. Rădăcinile unei explicații de acest fel pot fi căutate mult în urmă. Acum 300 de ani (în 1714), D. Cantemir scria în Descrierea Moldovei: Eu i-aș socoti, desigur, pe țăranii moldoveni că sunt cei
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
scria în Descrierea Moldovei: Eu i-aș socoti, desigur, pe țăranii moldoveni că sunt cei mai nenorociți țărani din lume, dacă belșugul pământului și recoltele bogate nu i-ar scoate din sărăcie aproape fără voia lor. La muncă sunt foarte leneși și trândavi; ară puțin, seamănă puțin și totuși culeg mult. Nu se îngrijesc să dobândească prin muncă ceea ce ar putea să aibă, ci se mulțumesc să adune în jitnițe numai atât cât le trebuie pentru hrana lor vreme de un
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
arendă (chiar pe un preț mic) și să arendeze el însuși alt pământ, cu un preț mai mare, dacă astfel obține un beneficiu mai mare. Explicația faptului că țăranul nu își cultivă propriul pământ nu este deci aceea că e leneș: dimpotrivă, aranjamentele instituționale îl determină să se comporte într-un mod care poate părea absurd (Dobrogeanu-Gherea, 1977, p. 94). Este interesant că Gherea (1977, p. 204) face apel la un soi de experiment mintal pentru a susține că instituțiile au
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
de ape, continuându-și drumul pe care ea i l-a întrerupt cu câteva ore în urmă. Pagină separată În 1918, Agra era un oraș de trei sute de mii de locuitori, încleștat în jurul unei meandre a râului Jamuna. Mare și leneș, râul curgea alene spre sud-est, unde, în cele din urmă, întâlnea Gangele și se vărsau împreună în golful Bengal. Acest oraș, unul dintre multele întemeiate pe malurile râului, era un furnicar de comercianți și meșteșugari, ivit brusc din obscuritate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nou, a unei noi societăți, a unei arte noi, oferindu-se pe sine și poezia sa ca prototip. În timp ce acesta vorbește, Jonathan are șansa să-și examineze rivalul. Selwyn este scund, brunet, cu un aer funebru. În timp ce vorbește, face gesturi leneșe, adormit, din mâinile sale slăbănoage. Compensează trăsăturile neinteresante printr-un aer de deplină încredere în sine. Radiază asta și în încăpere, încălzindu-și auditoriu ca pe brioșe. Este evident că se consideră un mare scriitor. Star nu acordă atenție discursului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
s iubiții lor sau cevan genuăsta. — Nu sunt chiar atât de sigur Robbo. Mi s-a cam luat de gagii ăia mucoși și tâmpiți care sunt mereu folosiți pe post de țapi ispășitori pentru fiecare infracțiune din oraș. Poliția-i leneșă, aia e. El să mă acuze pe mine că sunt un polițai leneș. El, care jde mii de ani nu s-a cărat din spatele rahatului lui de birou. — Mda, bine. Dar Îi știu io pe tipii ăștia. Unii dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Mi s-a cam luat de gagii ăia mucoși și tâmpiți care sunt mereu folosiți pe post de țapi ispășitori pentru fiecare infracțiune din oraș. Poliția-i leneșă, aia e. El să mă acuze pe mine că sunt un polițai leneș. El, care jde mii de ani nu s-a cărat din spatele rahatului lui de birou. — Mda, bine. Dar Îi știu io pe tipii ăștia. Unii dintre ei nu mai sunt chiar atât de mucoși acum și au trecut și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
piele n pula mea, puțoiu. Ne oprim să halim ceva la plăcintăria de pe South Bridge. Eddie Moncur de la secția din South Side e acolo cu un puțoi În uniformă. Le fac un semn din cap. Ne servește un puțoi obez, leneș și molâu, adică ar trebui să ne servească, dar nu se grăbește deloc. — Cine a mâncat toate plăcintele... Încep eu să psalmodiez rar, dar domnul Labagiu Beton Lennox refuză să mi se alăture - nu se-njosește cu chestii din astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
majoritatea din ele nimeni nu a îndrăznit să le repete în toată această perioadă scursă de la moartea sa timpurie. Așadar, astăzi vom reproduce pentru dumneavoastră o evadare în care Houdini a riscat sufocarea; numărul este cunoscut sub numele de „Călăul Leneș”. Îl veți vedea pe protagonist întins cu fața în jos și cu mâinile imobilizate la spate printr-o pereche din clasicele cătușe Darby. Gleznele sunt de asemenea legate laolaltă, iar o bucată de frânghie este înfășurată în jurul gâtului precum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
laolaltă, iar o bucată de frânghie este înfășurată în jurul gâtului precum un ștreang, celălalt capăt fiind prins de glezne. Orice tendiță independentă a picioarelor de a se îndrepta provoacă strângerea ștreangului, cauzând astfel sufocarea. Vă întrebați de ce se numește „Călăul Leneș”? Pentru că moartea condamnatului este provocată de el însuși, nemaifiind necesare alte cauze externe. Este momentul să vă împărtășesc un mic secret: pe parcursul celor mai periculoase numere ale domnului Houdini, asistenții săi erau în permanență gata de a interveni cu chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
da, ar putea fi tot în clădire, plănuind o nouă crimă. Și nu, nu avem niciun indiciu despre unde s-ar putea afla. Capitolul IV Și acum, onorată audiență, un scurt moment de respiro. Amintiți-vă cu plăcere de „Călăul Leneș”... și savurați nerăbdarea ce vă cuprinde în așteptarea a ceea ce va urma. Respirați adânc. Următoarea reprezentație va începe foarte curând... Omul mergea aparent fără țintă pe străzile din Manhattan, în apropiere de Broadway. La un colț de stradă, se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
puteți discuta în șoaptă cu cei din jurul dumneavoastră despre ceea ce tocmai ați văzut și despre ce ar putea urma. Al doilea număr al spectacolului nostru presupune alte calități din partea protagonistului nostru dar va fi, vă asigur, la fel de palpitant precum „Călăul Leneș”. Aceste vorbe - și multe altele - zburau neîntrerupt prin mintea lui Malerick. Onorată audiență... Vorbea în mod constant către mulțimea imaginară de oameni (câteodată îi auzea aplaudând, râzând și chiar țipând de groazăă. Un șuvoi de cuvinte revărsându-se pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
putere vestind o zi caniculară. Astrul zilei se ridicase destul de sus reflectând pe albastrul nedefinit al adâncurilor discul său enorm de lumină copleșitoare. Din adâncul văilor și de pe înălțimea întunecată a codrilor, aburi lăptoși și sclipitori se ridicau în unde leneșe, apoi se topeau în văpaia înaltă a luminii cenușii lăsând să se vadă în toată splendoarea sa minunata vale a Cernei. Născută prin dăltuirea milenară a râului în duritatea încrâncenată a rocilor, valea Cernei este un prilej de popas și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
clasa a VI-a C Anotimp rodnic Vara a fugit departe. E cald încă, dar pe lângă trupurile copacilor umbra se face cât mai mică. Nici văzduhul nu se mai înfiorează de veselele rândunele plecate acum departe. Soarele aleargă ceva mai leneș în cursa lui milenară pe bolta nesfârșită și încă senină a cerului. În straturile din grădină florile-s trudite în noaptea care a trecut, o ceață diafană, zburând ca peste un câmp de bătălie, le-a acoperit cu întunecatele-i
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
plumb pribegesc prin văzduh. Deși cerul a devenit deodată prea strâmt, au început să se desprindă lacrimi mărunte și ușoare. Prima picătură poposi pe o frunză bătrână. Înfiorată de moarte, se desprinde, legănându-se pe o aripă nevăzută. Se culcă leneșă pe pământ aspru, în așteptarea celor dintâi balerini ai văzduhului, fulgii. Zarea se înseninează și ultima rază se soare scaldă trupul gălbui al frunzei în mierea dulce a asfințitului. Cerul înghite ultimele corăbii ale călătoarelor. Porumbeii par niște ceșcuțe de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu toată timiditatea lor, au surprins părinții prin promisiunile de viitor pe care le-au făcut, prin gândirea lor de adulți. Mihaela Pascu, clasa a V-a C Mama, ființa cea mai dragă Ninge cu fulgi mari pe prispa casei. Leneși și pufoși ei se lipesc de geam. În cameră este cald și liniște. Mama mă învăța cea mai grea lecție: cum să citesc. Să nu uiți nici odată, Ioana! Eu v-am crescut singură pe toți patru copiii. Îmi sunteți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în colectiv. Ești un elev leneș pentru n-ai dormit printre noi. Și ești tare uitat. Poate că ai luat apa de la o fântână care a secătuit. Stai! Nu mă lăsa să alerg după tine! Știi, și eu sunt elevul leneș care încă nu știe să facă pluralul. Iamă cu tine pe geana ochilor tăi să văd mai bine. Știi, m-am așezat și eu în ultima bancă. Nu știam de ce!... Și l-am trimis pe mezin să dezghețe drumurile. I-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]