2,434 matches
-
Ibid., XV); „[Omul] nu simte viziunea călcînd cu el alături / În zilele cu soare, În bucla arăturei / În nopțile-n beteală, În argintul porților răsfoind zilele apelor / În cuibu-n care aduce mei și ovăz În cîmp, / În ecoul ploii pe lespezi de-anotimpuri” (Ibid., XIX). Sau de conjuncție („legarea diverșilor membri prin aceeași conjuncție repetată”): „Să se-odihnească berze În fînul din cuvinte, / Cărarea să-și dea suflu-n palma catifelată, / În pește să se zbată lumina dinainte...” - versuri ce-și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Nici pași nu se auzeau în împrejmuirea aceea unde fiecare șoaptă răsuna ca în Epidaur. Încotro se întorcea, privirile altcuiva, dacă o fi fost, îi veneau din spate, căutând ochiul pe care nu-l mai avea. Atriul era pardosit cu lespezi, printre muchiile cărora răzbăteau smocuri de iarbă și câte o floricică gal benă, răsă rită în primăvara timpurie. În vreo două-trei locuri, Petrache dăduse lespezile deoparte, sădind, în mormintele revene, puieți de gutui. Crescuseră, aveau coroană rotundă și frunze cărnoase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
veneau din spate, căutând ochiul pe care nu-l mai avea. Atriul era pardosit cu lespezi, printre muchiile cărora răzbăteau smocuri de iarbă și câte o floricică gal benă, răsă rită în primăvara timpurie. În vreo două-trei locuri, Petrache dăduse lespezile deoparte, sădind, în mormintele revene, puieți de gutui. Crescuseră, aveau coroană rotundă și frunze cărnoase, așa că, până spre toamnă, când gutuile căpătau strălucirea luminii primite peste an, nici nu știai dacă pomii aceia, pe jumătate pitulați, nu sunt cumva smochini
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
până ce încheieturile îi plesniră și o potrivi pe creștetul cavalerului. Coborî cu băgare de seamă, puse scara la locul ei și făcu ordine în lădița cu scule. Își luă, apoi, mopul și găleata umplută de cu seară. Începu să frece lespezile cu o râvnă neobișnuită, aruncând câte o căutătură spre statuie. Dacă te mulțumeai cu atât, fără să zăbovești cu privirea, aveai impresia că era o adevărată coroană, care fusese tot timpul acolo. Lespezile bine lustruite sclipeau în bătaia soarelui ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umplută de cu seară. Începu să frece lespezile cu o râvnă neobișnuită, aruncând câte o căutătură spre statuie. Dacă te mulțumeai cu atât, fără să zăbovești cu privirea, aveai impresia că era o adevărată coroană, care fusese tot timpul acolo. Lespezile bine lustruite sclipeau în bătaia soarelui ca o pânză de apă groasă, plumburie, încât s-ar fi putut ca vizitatorii să aibă nevoie, în fața acestui râu aproape nemișcat, de o luntre care să-i ducă până la castel. După ce ultimii vizitatori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
singură aripă. Negăsind unde să se așeze din pricina cununii de spini, se depărtă, în zigzag, ca un liliac. Lipsit de puterea pe care o primea de obicei, când privea de pe creneluri răsăritul, Petrache se simți sleit. Bruma se topise, lăsând lespezile lucitoare, așa că nu se mai osteni să le frece. Se cuibări pe taburetul lui. Își trase gluga pe cap și rămase astfel, trăgând, din când în când, cu ochiul către statuie, ca să surprindă cel mai mic semn că bronzul încetase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în acea singurătate ciudată care putea fi a lui, a cavalerului de bronz sau a amândurora, în același timp. Scoase din ascunzătoare săculețul cu mere. De ce făcea toate astea, nici el nu știa, dar veni lângă statuie, așeză săculețul pe lespezi și îl desfăcu. Așeză merele, astfel încât grămăjoara să-i fie bidiviului la îndemână. Își spuse că, după atâtea sute de ani, o fi uitat să deosebească lucrurile, luă un măr pe care-l șterse cu mâneca, până îl făcu să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încet, cu liniștea celor ce-și găsiseră calea. Suind pe cărăruie spre castel, epitaful și prapurii se vedeau din toate părțile. Cu atât mai mult cu cât, în lumina stelelor care coborau arzând, epitaful brodat cu aur lucea ca o lespede unsă cu ulei înmiresmat. Începuse să se lumineze, de data asta răsăritul nu se mai ascundea îndărătul zidurilor castelului, ci venea de pretutindeni. Petrache nu observă, pe locul unde arseseră crengile uscate, că ele se reaprinseseră. Se trezi, într-un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dis-de-dimineață, avea să se redeschidă. Petrache atinse aripile porților, ele se desfăcură larg, la simpla atingere. Ar fi trebuit să fie nedumerit, dimpotrivă, sufletul i se umplu de o mare împăcare. Intră cu pași înceți, căutând, parcă, vreo urmă pe lespezi. Se așeză pe locul statuii rămas gol și privi prin porțile deschise spre oraș. Poate că erau doar niște simple prevestiri, altminteri lumea nu se schimbase. Și nici alte semne nu mai văzu, nici măcar resturi de măr. Timpul și spațiul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nici alte semne nu mai văzu, nici măcar resturi de măr. Timpul și spațiul se bifurcaseră și fiecare alesese o altă cale. Lipsit de călărețul de bronz, atriul părea acum mai larg. Lecuiți de crengile uscate, gutuii se pregăteau să înflorească. Lespezile străluceau, ca după maslu. Abia atunci văzu, la doi pași, cununa din care ieșeau cuiele, ca niște spini. Se simțea plin de bunătate, dar și de tristețe în lumea cea nouă. Totul în jur părea bine orânduit și în așteptare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jur, oamenii ajunseseră să vorbească tot mai puțin. Orașul nu era nici mare, nici mic. Nici măcar nu știm cum era, pentru că asta nu are nicio importanță. Orașele de acest fel, cu ziduri groase și vechi, cu străzi înguste, pavate cu lespezi de piatră, indiferent de mărimea lor, au o piață centrală căreia, după gust, i se poate spune Piața Mare, Piața Armelor sau, de pildă, Piața Primăriei. Aici, în Piața Mare, începe povestea noastră. În locul acesta, printre vânzătorii de amintiri și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
locul, în jurul pictorului, se golise. Piața Mare nu mai arăta ca altădată, negustorii își strânseseră tarabele și, odată cu ele, plecaseră și ciurdele de gură-cască, perechile nu se mai plimbau de-a lungul și de-a latul, porumbeii căutau, zadarnic, printre lespezi, boabe căzute din prefirările de altădată, clovnii își șterseseră fardurile care le desenau guri arcuite și triste și constatară că, sub farduri, gurile le rămân la fel de triste. Locuitorii se temeau și preferau să rămână închiși în casele lor. Căci prin
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cea nouă, nici el nu mai exista. Îi privi pentru întâia oară în ochi. Își primi fiecare partea lui. Păreau acum mai mulți. Pașii veneau, care afundându-se în noroi până la glezne și icnind să se smulgă, care bocănind pe lespezi, cu bocanci clăpăugi, fără șireturi, și lăsând pe ziduri ecouri ascuțite, care alergând speriați, care împleticindu-se, care târându-se în pulberi, pe drumul deportărilor. Pământul celor morți se scutura ca o cergă peste pământul celor vii. Fețe translucide, ochi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
linia ochilor, nici colțurile buzelor. În partea cea veselă părul era cârlionțat, în partea îngândurată cădea neted peste ureche. Avea un fel de pelerină neagră, lucioasă și, în picioare, cizme care scoteau un sunet sec, de parcă ar fi călcat pe lespezi. Străinul își întoarse, la un moment dat, obrazul vesel către planta ofilită și întinse palmele, de parcă ar fi vrut să o mângâie. Jenică văzu, mirat, câțiva lujeri înverziți și se întrebă dacă fuseseră și înainte acolo. Nu vă grăbiți, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își scoase haina și și-o împături pe un mormânt, șapca și-o atârnă de grilajul unui altuia, și-n cele din urmă, spre a supraveghea mai comod mișcările zidarilor și mai ales formula mortarului, se așeză jos pe o lespede mare de mormânt. Întorcând capul întîmplător, văzu pe cruce inscripția: "Ecaterina Dolfescu, 1866-1885". Ioanide făcu un scurt calcul: nouăsprezece ani. Mormântul nu era îngrijit. Piatra prinsese un soi de rugină. Un roi de furnici forfotea la baza crucii. "Te pomenești
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cine tresare oare la o asemenea împerechere de silabe? Mormântul este inutil." Ioanide își goni reflecțiile cu violență, ca să nu-i turbure încrederea profesională în valoarea operelor umane, și scoțând un plaivaz de tâmplar începu a face socoteli pe marginea lespezii mormântale. Își adună pe o coloană veniturile pe care le aștepta în campania de vară, despărți totalul în sume primite, sume imediat reclamabile și sume de primit în toamnă; apoi înșiră sumele de acordat Elvirei în fiece lună. Contabilitatea îl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cavoului, pe care-l deschise cu cheia chiar față de doi trecători grăbiți, venind de la o înmormîntare. Pătrunzând înăuntru, Pica avu la început o scuturare de oroare și întrebă cine era înmormîntat acolo. Gavrilcea o asigură că nimeni și trase o lespede din fața unui receptacul, scoțând dinăuntru un fel de revolver complicat ca o mică mitralieră și o cutie de gloanțe, apoi un altul mic, umplîndu-și după aceea buzunarele cu gloanțe din cutii ascunse în receptacul. Pica observă că pe dalajul cavoului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
intrării, privind treptele, pavajul carelat, ușa larg deschisă a imensului garaj unde îmi țineam bicicleta. Îl vedeam pe Flipi, ajuns atunci din țară cu greu lângă mine, o mogâldeață, încă, de 9 ani, mâzgălind cu un băț desene imaginare pe lespezile de piatră și răspunzând monosilabic la întrebările mele, ca un introvertit precoce ce era. Priveam atât de intens scena, încît trecutul s-a recompus sub ochii mei ca prezent și am simțit cum începe să-mi fie greață de această
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
negative ale uzanțelor lor medicale, în perioada feudală ei au fost considerați dușmani și sancționați, devenind ținta răspunderii juridice. La boală, cel suferind căuta o babă meșteră în descântece și oblojeli. În ultimă instanță, baba recomand0a cuptorul cald drept pat, lespezi de piatră fierbinți, învelite în cârpe și așezate la junghiuri, cir (terci) clocotit sorbit pe îndelete, felii de cartofi cruzi așezate la cap și pe frunte, ceapă pisată și usturoi copt pentru oblojeli. Zeama multor buruieni fierte constituia cel mai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
acesteia este sculptată în relief o cruce. În partea de sus este sculptat soarele antropomorfizat, având chip masculin și raze pe o circumferință cu luna în profil, li cu chip de femeie. Un chenar de flori împodobește marginile laterale ale lespezii pe care se află o inscripție chirilică. Deoarece piatra a fost îngropată în pământ, inscripția se poate citi parțial: „Sub această piatră odihnește roaba lui Dumnezeu...” Executată de către meșterii cioplitori de la mănăstirea Răchitoasa, piatra datează de la începutul secolului al XIX
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Movilă. Din relatările călătorilor străini reiese că satele din zona Bârladului, în anul 1612, erau aproape în întregime distruse și jefuite, iar la 1661 au fost bântuite de ciumă. Încercarea pe Ceramică prefeudală sec. VIII-X: 1-2 Lichitișeni; 3 - Lozinca; 4 - Lespezi, Homocea; 5-6 Bâtca - Oituz; 7 - Rădeni (reproducere după revista ,,Carpica’’) care a întreprins-o Dimitrie Cantemir, voievodul-cărturar al Moldovei, de a pune pavăză țării închinând-o rușilor prin tratatul semnat cu țarul Petru cel Mare în 1711, s-a soldat
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
tampon gros de vată. Balonările și durerile de stomac mai erau tratate cu ceaiuri de iarba fiarelor, cinci degete, volbură, brusture, iar copii cu fierturi de ciormoiag (grâu negru, grâul prepeliței, miază noapte ) priam și de țintaură. INDIGESTII, COLICI INTESTINALE (lespede, boală de pântece, mătrice, izdat, surdomaci) Tratamente populare Pentru greutate În stomac, Însoțită de leșin, se face o legătoare cu orz pisat, puțin Înmuiat În apă călduță, care se pune pe burtă. Același efect Îl are și următorul tratament: se
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
piere unde egalitatea încetează” - Armand. „La un popor minoritatea face de obicei lucrurile mari”. „Niciodată nu ieși nepătat din lupta vieții” - Renan. Dar și știri, ca următoarea, a publicat Aurora: „O 24 groaznică nenorocire s‐ a revărsat asupra populației din Lespezi. Tot orășelul a fost consumat de flăcări; aproape o sută de case au ars și peste o sută de familii au rămas pe d rumuri. Să venim în ajutorul văduvelor și copiilor rămași pe drumuri, fără un ajutor, fără un
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cerute dar iată ce consemnează profesorul G.G. Ursu în „Jurnalul l iterar” dedicat prietenului său G. Tutoveanu: ...„La Bârlad, în august 1959. 157 Pelerinaj cu George Constandache la mormântul lui George Tutoveanu din deal. Emoția ucenicilor la cripta învățătorului lor. Lespedea funerară pusă din grija celei de‐a doua soții: profesoara Eugenia Tutoveanu. Medalionul unei figuri de om bătrân, în locul imaginii de pură tinereță ce t rebuia să rămână. Versurile bine alese evocă dragostea poetului p entru pământul Moldovei în care
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
șapcă uzată, iar în mâini duce un sac. Pe de altă parte, transpare o oarecare amărăciune, tonul naratorului oscilând între amuzament și seriozitate. Pretențiile de seriozitate ale lui Zahar-Kalita și solicitarea lui de a primi o armă (a existat o lespede, care a fost furată, pentru că el nu are nici o putere) devin comice prin lipsa de sens a vieții sale pe câmpie. Neputând să înțeleagă rostul lui acolo, niște vizitatori îl suspectează pe supraveghetor că, în felul acesta, încearcă să se
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]