1,939 matches
-
romanice în a realiza cuvinte motivate folosind mijloacele proprii, așa cum a procedat latina prin realizarea calcurilor, căci, în vreme ce latina a preferat să realizeze multe cuvinte prin calchiere, limbile romanice evită calchierea și, de aceea, fac împrumuturi pentru a-și îmbogăți lexicul. Din acest motiv, cea mai mare parte din terminologiile de specialitate romanice s-a realizat prin împrumuturi din latină, în vreme ce limbile din alte familii, precum unele din cele germanice și-au creat deseori cuvinte noi din resurse interne 86. Ca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
întregul teritoriu al vechiului Imperiu roman se regăsește, prin urmare, astăzi în posibilitățile de comunicare interromanică, iar aceste posibilități reprezintă o trăsătură distinctivă a limbilor romanice în raport cu limbile de alte origini. Comunicarea intergermanică Familia limbilor germanice se caracterizează printr-un lexic intergermanic utilizat de vorbitorii acestor idiomuri, lexic care își are obîrșia în limba-bază a lor, care este germanica comună. Acest lexic intergermanic reprezintă, alături de structura gramaticală, o trăsătură unificatoare pentru idiomurile germanice și un factor de diferențiere față de limbile din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
regăsește, prin urmare, astăzi în posibilitățile de comunicare interromanică, iar aceste posibilități reprezintă o trăsătură distinctivă a limbilor romanice în raport cu limbile de alte origini. Comunicarea intergermanică Familia limbilor germanice se caracterizează printr-un lexic intergermanic utilizat de vorbitorii acestor idiomuri, lexic care își are obîrșia în limba-bază a lor, care este germanica comună. Acest lexic intergermanic reprezintă, alături de structura gramaticală, o trăsătură unificatoare pentru idiomurile germanice și un factor de diferențiere față de limbile din alte familii, chiar dacă fac parte tot din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
trăsătură distinctivă a limbilor romanice în raport cu limbile de alte origini. Comunicarea intergermanică Familia limbilor germanice se caracterizează printr-un lexic intergermanic utilizat de vorbitorii acestor idiomuri, lexic care își are obîrșia în limba-bază a lor, care este germanica comună. Acest lexic intergermanic reprezintă, alături de structura gramaticală, o trăsătură unificatoare pentru idiomurile germanice și un factor de diferențiere față de limbile din alte familii, chiar dacă fac parte tot din grupul indo-european. Acest fenomen se întîmplă deoarece așa cum latina, limba-bază pentru idomurile romanice, a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unele efecte. Limbile suedeză și norvegiană au resimțit, de asemenea înrîurirea limbii germa-ne în unele etape ale istoriei lor, germana fiind deseori și un intermediar pentru elementele cu originea în latină sau în franceză. De aceea, o mare parte a lexicului suedez se regăsește în germană (îndeosebi în germana de jos), iar o parte importantă a lui este reprezentată de formațiile realizate cu material propriu (în special cuvinte compuse) au corespondente analoge în germană (ceea ce atestă modelele preluate de aici). În
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fino-ugrice) printr-un termen cu aceeași origine primară, dar numai unele dintre aceste limbi au pornit direct de la lat. conditio, -onis, fiindcă l-au preluat de obicei din franceză, iar, uneori, din italiană. Rolul de mijlocitor al limbilor romanice pentru lexicul comun european nu se rezumă însă numai la elementele ce pornesc de la limbile clasice. Datorită numeroaselor componente de adstrat de origine germanică, unele limbi romanice au putut furniza altora și cuvinte ce pornesc de la asemenea elemente, cuvinte care au fost
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și prin antrenarea ei în îndeplinirea unor funcții sociale. Pe de altă parte, uneori, limbile s-au sprijinit unele pe altele în formarea aspectului lor literar, de la furnizarea unor grafeme (semne grafice pentru notarea sunetelor) și pînă la influențări în lexic, în prozodie, în realizarea de construcții fixe etc. Există, așadar, motive pentru a admite că, în discuția referitoare la limbile literare, trebuie avute în vedere mai multe elemente: momentul în care au început a fi scrise, momentul în care au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latină, din franceză și, îndeosebi, din germană. În dezvoltarea limbii daneze literare, un rol important l-au avut scrierile lui Hans Christian Andersen, din secolul al XIX-lea, în acest secol și în cel următoar producîndu-se o intensă îmbogățire a lexicului cu numeroase cuvinte internaționale pornind de la rădăcini din latină și din greacă (automat, radio, telegraf, vitamin etc), precum și prin împrumuturi din germană și, mai ales, din engleză (champion, klub, sport, tank etc.). În limba norvegiană, literatura veche a cunoscut o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
acest nivel, elementul esențial este cuvîntul care, fie că îndeplinește o funcție denominativă, fie una de structurare a enunțului, contribuie în mod hotărîtor la transmiterea informației, atît în limba sursă, cît și în limba scop. Cuvîntul este o unitate a lexicului unei limbi caracterizată prin unirea unei semnificații sau a mai multor semnificații cu un complex sonor. Complexul sonor sau forma cuvîntului, expresia, este un sunet sau un grup de sunete aranjate într-o anumită ordine. Semnificația sau conținutul cuvîntu-lui este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu numai ceea ce se traduce și cum trebuie tradus, ci și ceea ce nu trebuie tradus sau ceea ce trebuie adăugat. Ca atare, se poate spune că în procesul transpunerii dintr-o limbă în alta nu se traduce nici gramatica și nici lexicul, ci textul, fiindcă acesta trebuie reconstituit în limba scop într-o manieră care să-l apropie cît mai mult de cel din limba sursă, dar el nu va putea fi niciodată identic cu acesta. Problema traducerii se dovedește a fi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dar cuvintele incriminate în aceste liste au fost totuși folosite de alți intelectuali din epocă și de mai tîrziu, iar unele apar chiar și în scrierile sale. De altfel, cercetările au stabilit că, în cercul "Junimii", specialistul în chestiunile de lexic era Iacob Negruzzi 123, încît opiniile lui Maiorescu nu au putut fi hotărî-toare. Dar, deși a avut numeroase intervenții în problemele care vizau limba, recomandînd uneori chiar revenirea la vechi-le calcuri, criticul susținea că "filologul" (= lingvistul) ar trebui să
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Excelsior Art, Timișoara, 2002 Oprea, Ioan; Nagy, Rodica, Istoria limbii române literare. Epoca modernă, Editura Universității Suceava, 2002 Oțetea, Andrei, Renașterea și reforma, Editura Științifică, București, 1968 Pamfil, Carmen-Gabriela, Alexandru Philippide, Litera Inter-național, București, 2008 Reiheimer Rîpeanu, Sanda, Lingvistica romanică. Lexic. Fonetică. Morfologie, Bic ALL, București, 2001 Ricoeur, Paul, Despre traducere, Polirom, Iași, 2005 Rovența-Frumușani, Rovența, Semiotica discursului științific, Editura Științifică, București, 1995 Sala, Marius, De la latină la română, Univers Enciclopedic, București, 1998 Sala, Marius, Vintilă-Rădulescu, Ioana, Limbile lumii. Mică enciclopedie
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și fără a pune în discuție motivul pentru care metoda sau subiectul sînt "postmoderne"36. De fapt, termenul "post modern" este poate unul dintre cei de care se abuzează cel mai mult și care provoacă cele mai mari confuzii în lexicul teoriei critice contemporane. Termenii "modern" și "postmodern" sînt folosiți pentru a acoperi o amețitoare diversitate de artefacte culturale, fenomene sociale și discursuri teoretice, iar conceptul de postmodern impune o constantă analiză, clarificare și critică. În primăvara anului 1993, în timpul unei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
eu în interiorul meu și i-am dat dreptate mamei că mi-a aplicat o corecție într-o asemenea manieră "pedagogică". Și astăzi, încă, mă rușinez și mă încriminez că am calificat o stare de fapt printr-o vocabulă de la periferia lexicului civilizat și care, în niciun caz, nu-și avea locul atunci și acolo. Recunosc: am fost un copil foarte rău. Dar am convingerea că bapțea și Silvia au înțeles că le-am iubit și că, ulterior, de "acolo de sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
1946 ME: - (8 februarie) inaugurarea unui ciclu de conferințe (10) la École Pratique des Hautes Études - Section des Sciences Religieuses, la catedra unde Dumézil își începuse cursurile în noiembrie 1945. - (primăvara) prezintă la Institut de Civilisation Indienne o comunicare despre lexicul yoga și, invitat de Jules Bloch și Jean Filliozat, douăconferințe despre tehnicile yoga; finalizează prima lucrare despre șamanismul central-asiatic - „Le problème du chamanisme”, RHR CXXXI (1946). SW: - apare Feuerpriester in Kleinasien und Iran, Lund, 1946. 1947 SW: - publică „Pandavasagan och
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
credincioșii care stau la coadă în fața pietrelor, a colinelor și a clădirilor, în căutarea a ceva ce probabil că nu-i acolo? În litera doctrinei, sacrul se află în lucruri, singur omul e sfânt. "Locurile Sfinte" nu fac parte din lexicul lui Iisus, termenul nu apare decât odată cu Eusebiu din Cezareea, cam prin 330, când această nouă credință bazată pe adorația unui vagabond celest și care visa să ne descleieze din existența terestră și-a făcut apariția. Nicio mențiune referitoare la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Plângând, la plecarea noastră, vorbesc de pace, pace! Șef al biroului de informații care a debutat prin a ataca diligența de Hotin. Așteptând pe domnu Ministru, fruntașii satului, cu popa, s-au chirchilit și primesc pe ministru cu grozav entuziasm. [LEXIC. NUNTA DOMNIȚEI RUXANDA] [1927]* Dintr-o colindă basarabeană: Câte flori sunt pre pământ Toate mărg la jurământ. Numa spicu grâului Și cu lemnu Domnului Stau la poarta Raiului Și judecă florile Unde li-s mirosurile. Le-au luat madamele Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
voiam să nu-mi reproșez nimic, să vorbesc corect, inteligibil, să pot comunica normal cu orice peruan oficial sau de pe stradă. În cele trei săptămâni, am citit trei romane din literatura latino-americană, în limba spaniolă, pentru a mă familiariza cu lexicul și semantica specifică regiunii. 9. Un zbor de peste 10.000 kilometri Amânarea plecării mele a avut și un aspect turistic bun. Reușisem să mă întâlnesc cu un prieten pilot și să-i spun că voi pleca spre Madrid, sperând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
înhămat Luca Pițu a sedus destule suflete și minți cât să paveze cu ele calea tot mai largă spre confuzia de Iad-Rai căreia îi suntem sortiți. Ca și la Șerban Foarță, ai senzația că lui Luca Pițu nu-i ajunge lexicul unei limbi ca să vorbească; apoi zici că amândoi vor să vorbească deodată cu toate cuvintele pe care le știu și pe care nu le știu; apoi îți zici că ei au sesizat că limba română, chiar în gură scriitoricească, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
gramaticale. în scopul îmbogățirii vocabularului cu substantive proprii care să denumească numele lor, al fraților, al părinților (la grupele nivel I) se pot desfășura jocuri didactice: „La cine s-a oprit jucăria” , „Familia mea” . Cele mai multe jocuri didactice sunt destinate îmbogățirii lexicului copiilor cu substantive comune, care denumesc obiecte, fenomene, părțile corpului, obiecte de igiena personală, îmbrăcăminte. La grupele mari se va acorda prioritate cuvintelor care exprimă aspecte comportamentale , stări afective, norme de comportare. Jocul didactic contribuie la îmbogățirea lexicului copiilor și
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
destinate îmbogățirii lexicului copiilor cu substantive comune, care denumesc obiecte, fenomene, părțile corpului, obiecte de igiena personală, îmbrăcăminte. La grupele mari se va acorda prioritate cuvintelor care exprimă aspecte comportamentale , stări afective, norme de comportare. Jocul didactic contribuie la îmbogățirea lexicului copiilor și cu adjective , însușiri gustative, olfactive sau anumite calități morale. Eficiente sunt jocurile didactice prin care se urmărește folosirea corectă a pronumelui : „Cine ți-a dat jucăria?” , „Cine este, cine sunt?” , a numeralelor cardinale ( „Te rog să-mi dai
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
mai Cioculescu, Șerban, Breviar: Pe urmele lui Vasile Voiculescu, în „România literară", an XVII, nr. 10/8 martie 1984, retipărit în anexele la vol. Florentin Popescu, Amintirea care ne rămâne, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2002 Cocagnac, Maurice, Simbolurile biblice. Lexic teologic, Editura Humanitas, București, 1997 Comte, Fernand, Marile figuri ale Bibliei, Editura Humanitas, București, 1995 Constantineanu, Mihail, Doctor la oameni de seamă, Editura Anastasia, București, 2000 Constantinescu, Pompiliu, Scrieri, 5, Editura Minerva, București, 1971 Crăciun, Victor, Articole vorbite, Editura Eminescu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
român". Eseurile Luciei Cifor propun analize și sugestii de interpretare sitilistică menite a ilumina prin evidența construcțiilor lexicale la Eminescu, elevația unui discurs liric inovator prin excelență. MEȘTEȘUGUL POTRIVIRII CUVINTELOR (G. I. Tohăneanu) Unul dintre cei mai statornici cercetători ai lexicului eminescian, profesorul timișorean Gheorghe I. Tohăneanu a întreținut în România literară, o lungă perioadă de timp, un atrăgător foileton de analiză aplicată privind "isprăvile stilistice vrednice să fie amintite", după cum el însuși nota, mici eseuri pe probleme de cultură a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
au rigiditatea demonstrațiilor didactice și cu atât mai puțin algebrica seacă a analizelor gramaticale, el preferând a-și conduce, oarecum cozeur, cititorii pe terenul plin de surprize al prozodiei unui mare înnoitor de limbă. "Eminescu spune domnia sa nu a îmbogățit lexicul românesc prin ceea ce se cheamă "formații personale", confecționând ca atâția confrați și epigoni ai săi cuvinte noi, cu ajutorul mijloacelor derivative, bogate și ispititoare, ale limbii noastre. De cele mai multe ori Poetul a preferat calea "derivării semantice", actualizând și valorificând artistic disponibilitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acestui cabinet cu destinație sută la sută intim ar putea induce în rândul mimozelor pudice o reacție de strangulare a fluxului de oxigenare, finalizată cu decesul prematur al acestor creaturi hipersensibile, lipsite de apărare în fața gesturilor obscene și al unui lexic buruienos. În ceea ce ne privește, amintim acestor cucoane simandicoase de ambele genuri zicerea strămoșilor noștri, care-și aveau habitatul pe un pământ sub formă de cizmă, precum că: "Naturalia non sunt turpia." care în graiul nostru daco-latin sună cam așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]