1,729 matches
-
-se pe mosoare de jad. Traversam mocirla axonilor cu nave ușoare de iridiu, retezam dendrite și tentacule cu macheta, înfruntam coșmaruri ca niște uragane năpraznice, îndrăzneam să privesc în ochii unor dumnezeiești emisari, până ce, în sfârșit, deslușeam în cețurile albastre limanul mult așteptat, cohleea urechii opuse ridicîndu-se din stânca temporală ca roata mare a unui parc de distracții. Deschideam atunci, buimac, pleoapele: ora trecuse. Medicul îmi dezlipea brutal leucoplastul și-mi lua electrozii, lăsîndu-mă cu tâmplele lucioase. După fiecare ședință de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aveam s-o simt din nou, peste ani, în șanțurile de canalizare din spatele blocului din Ștefan cel Mare, unde coboram, mascați cu cartoane pictate cu fețe de diavoli și de vampiri, ca să jucăm Vrăjitroaca. În peregrinările mele întîlneam însă și limanuri bune în care, ca-n căsuțele fericite de la Piticot, mă așteptau recompense și daruri. Coborând marile scări cu pereții zugrăviți alb, ajungeam pe alte paliere, pline de plante ornamentale, unde se aflau ușile bune, cunoscute deja, la care ciocăneam bucuros
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de genul: „Hai să facem așa!“ și mi-a reușit. Am încercat să fac din nou, și nu mi-a mai ieșit. Se mai întâmplă să și greșești. Ființa umană. Nu sunt Asahara Shōkō, dar mă străduiesc să scot la liman unele probleme. Cred treptat lucrurile devin din ce în ce mai neclare. Când eram mai tânăr, aveam impresia că știu mai multe. Pe cuvânt. Există o perioadă de „purificare“ în viața omului, iar cei care s-au bucurat, cu toții au luat-o razna. Murakami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu inimă curată și fără gând ascuns. Așa Îi Învățase și pe copii. Când Ionuț a ieșit din magazie, mama i-a spus: Bine faci că te rogi Lui, chiar de o minune avem nevoie altfel, nu știu cum vom ieși la liman. Să ai mare grijă la chibrit și lumânare, să nu cumva să pățim un necaz și mai mare. Să nu se aprindă ceva și rămânem pe drumuri, Doamne ferește! Așa a trecut Întreaga vară. Tatăl lui Ionuț s-a dus și
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
rânduri viind din verzii ramuri Copii - ciobani de turme, moșnegi - păstori de neamuri Și au întins moșia spre răsărit și-amiaz Pîn-unde marea sfarmă de țărm al ei talaz; Au cucerit cu plugul, cu vârful dragei săbii Pân-la Cetatea Albă limanul de corăbii; Sute de ani stătut-au stăpâni până la Nistru Luptând cu Răsăritul, cu cuibul cel sinistru De unde vin în roiuri în veci renăscătoare Limbi spurcate și rele, barbarele popoare. Prin neagră vijelie ce vâjâie și bate Sfărmîndu-se la graniți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
A C T] Versiunea A 2282 D R E P T A T E! CURTE [SCENA] I (s-aude cântec sepulcral dindărătul scenii - aleluia - boierii s-apropie de fereastă) GLAS DE PREOT Marea vieții văzînd-o înălțîndu-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând strig cătră tine: Scoate din stricăciune viața mea, multmilostive". - Cine e acel ce trece? - E Arvinte din Calabă Ce în vremea cea din urmă i-a făcut atâta treabă Domnului. Dar el, prinzîndu-l, îl închise la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să aștepte... [ARBORE] Un prohod pe uliți trece... [BRAD] E-a lui Gruie. [ARBORE] Nu mai spune! [BRAD] E țărâna care cade peste-o stea care apune... {EminescuOpVIII 217} GLAS DE PREOT Marea, vieții văzînd-o înălțîndu-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând 112r striga cătră tine: "Scoate din stricăciune viața mea, multmilostive". I B[OIER] Dar visterul? Ține pasu-asupra tinerei femei. II [BOIER] O! visterul e-un prieten și-al lui Vodă și al ei; O urmează de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
suflet mândru, cum nu e al tău Sufere cu înlesnire orice pierdere, afară De aceea-a libertății. De-am vîndut-o așadară Pentru a îndestula o toană de nebun, a fost cu plan, Cu acela cumcă moartea să m-aștepte ca liman. PSAMIS (rugîndu-se) Cum? Nu e nimic în lume ca să fie încă-n stare Să te schimbe în voință, chiar în proprie favoare? {EminescuOpVIII 458} CHALKIDIAS (zîmbind) Nu-i nimic. PSAMIS (afară de sine) Însă, mișele, ai tu drept să te omori
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se gîndește, prin cîte ai mai trecut pînă să ajungi aici, simte cum inima îi mai zvîcnește în piept, ți s-a îngroșat de tot vocea din cauza emoției, doar încă două, trei cuvințele și ai scos-o cu bine la liman, Delfinașule, pufăie, pînă își pierde de tot suflul. În concluzie, dacă eu am făcut-o de oaie, eu trebuie s-o dreg, ce mai în sus și-n jos, ăsta e adevărul spus verde-n față, ufff, hai că n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tare în piept din țigara care îl arde la degete. — înseamnă că sînteți de partea Nebunului pînă la moarte, asta am vrut să aud, se agită Regizorul. Cu toate astea o s-o scot eu la capăt cumva, ajung eu la liman, amenință. — De partea cui? explodează Comandantul aproape înghițindu-și chiștocul. Asta pune capac la tot. Bagă-ți bine în cap că între pereții ăștia eu sînt Dumnezeu, eu tai și spînzur, nici musca nu mișcă fără ordinul meu! Păi eu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a stat alături de vodă răposatul și i-a fost credincios. — A deprins meșteșugul domniei și a dovedit că este destoinic. Oamenii doamnei Maria nu mai reușeau să spună un cuvânt. — Doar nepotul lui Matei Vodă Bătrânul ne poate scoate la liman, țara e prinsă ca într-un clește, împrejur oști gata să năvălească. Ce ar putea să facă un copil? Să le țină piept? — Constantin Brâncoveanu ar avea grijă de țară, doar el este potrivit pentru asemenea treabă. Și hotărârea fu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
altceva, căci de atunci luptă în alt fel ca să readucă la viață Bizanțul... Crede că este alesul lui Dumnezeu pentru asta, tipărește cărți de liturghie în toate limbile, trimite odoare, ctitorește biserici, ține în școli teologice tineri. Valahia a devenit limanul tuturor creștinilor care se simt năpăstuiți de iatagan. Brâncoveanul îi primește, îi lasă să-și facă meseriile, le ia dări cu care plătește la turci dreptul său la liniște. Așa făceau pe vremuri și împărații Bizanțului... Apoi a venit un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știa că unii oameni își pierd somnul când revolta pune stăpânire pe sufletul lor în așa măsură încât ajung să-și piardă credința. Văzuse că alții nu pot adormi când își pierd nădejdea, când disperarea nu-i lasă să întrezărească limanul mântuirii și aceștia sunt cei care-și pun capăt zilelor. — M-am bucurat atunci, crezând că o să am mai mult timp pentru rugăciune. Și m-am rugat cu ardoare, dar după două sau poate trei nopți mi-am dat seama
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
intre, cu nonșalanță, în scenă. Personaje al căror stagiu "dramatic" (literar) conveniserăm că s-a încheiat. Nu și pentru teatrul lui Horia Gârbea. Înțelegem că destinul lor nu se împlinise, iar comediantul nouăzecist se învoiește să le tragă la un liman. Le grupează apoi "pe echipe" fictive ideale, asigurîndu-le astfel un confort consolator. Așa se întîmplă cu Nora, intrată în familia Unchiului Vania, a cărui nepoată este. Un pescăruș (Pescărușul din livada de vișini), dar și un furtunar apar în livada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
o mângâiere și o desfătare fără seamăn: „Zările de farmec pline/ strălucesc în asfințit/ Cântă mierlele-n tufiș/ Și din codru noaptea vine pe furiș/ Pe furiș!”. Și ce mai cântam noi, cu suflețelele aureolate de dorul plecării spre un liman necunoscut și fermecător, iar ora se sfârșea prea repede, și venea ora de matematică și altele, și până la viitoarea oră de muzică mai dura o veșnicie! A doua iubire, paralelă cu prima, a fost Olga, o copilă cu codițe lungi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cuvânt, doar cu privirea lui, cum e să fii liber și mândru, credincios ție însuți, cel din copilărie. El pătrunsese în visul meu, din colțul ascuns în care fusese reținut de propriul meu subconștient, de unde încerca să mă scoată la liman din această încercare. Dar în același timp era o ființă vie, care fusese văzută și fotografiată în urmă cu câteva luni și care apăruse deja de două ori în viața mea, în momente-cheie. Am realizat instantaneu ce trebuia să fac
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
determinat-o, apoi o bubuitură surdă - care, tot într-o fracțiune de secundă, m-a convins că totuși nu eu eram persoana implicată în eventualul accident. În stația, de altfel pustie, s-a aburcat în patru labe, târându-se spre liman, un om între două vârste. S-a așezat în fund și a început să-și frece cu mâna un genunchi, mormăind mai mult de spaimă decât de durere. Din mașina care frânase brusc a sărit un tip pletos, strigând și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
mașină, la adăpostul aerului condiționat. Apoi a scos un telefon mobil: „Alo, Poliția... Am făcut un mic accident în Piața Eminescu... Vă rog, și o salvare!“. M-am uitat cu atenție la omul accidentat. Lângă el, cu toată graba spre liman, avea „salvată“ și o sticlă de plastic boțită, în care se mai păstrau câteva înghițituri de vin. Purta o pălărie zoioasă, un pulover așijderea și o geacă turcească din buzunarul căreia se vedea o jumătate de pâine. Omul ți-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
ruinele astea spectrale are o scară în spirală, exterioară, înconjurînd un turnuleț cu luminatoare rotunde ca niște lentile. în rest, barurile și cârciumile se țin lanț până la bulevardul Lacul Tei unde, dacă ai ajuns, poți considera că ai ieșit la liman. Urmează locuri civilizate: Circul de Stat, Ștefan cel Mare și, mai departe, Centrul. De obicei însă, când ies după cumpărături, nu ajung așa departe. O iau pe Teiul Doamnei înapoi, spre Șoseaua Colentina. Drumul e curb ca șanțurile unui disc
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu fără greutate am atins înălțimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vîntul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona. 8. De abia am mers cu corabia pe marginea insulei, și am ajuns la un loc numit "Limanuri bune", de care era aproape cetatea Lasea. 9. Trecuse destul de multă vreme, și călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că trecuse chiar și vremea "postului." De aceea, Pavel a înștiințat pe ceilalți, 10. și le-a zis: "Oamenilor, călătoria văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
face fără primejdie și fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și pentru corabie, dar chiar și pentru viețile noastre." 11. Sutașul a ascultat mai mult de cîrmaci și de stăpînul corăbiei decît de vorbele lui Pavel. 12. și fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulți au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, așezat spre miază-zi-apus și spre miază-noapte-apus, ca să ierneze acolo. 13. Începuse să sufle un vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
ascultat mai mult de cîrmaci și de stăpînul corăbiei decît de vorbele lui Pavel. 12. și fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulți au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, așezat spre miază-zi-apus și spre miază-noapte-apus, ca să ierneze acolo. 13. Începuse să sufle un vînt uscat de miază-zi, și, ca unii care se credeau stăpîni pe țintă, au ridicat ancorele, și au pornit cu corabia pe marginea Cretei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
să vadă... Nedumeririle îi erau nenumărate... - Mă gândesc... ce i-am făcut noi, oare, lui Dumnezeu pentru a primi această pedeapsă, căci pedeapsă este!? se întrebă el. ”- Liniștește-te, omule, liniștește-te!... auzi vocea din lăuntrul său. Intoarce-te la limanul liniștit al nepăsării și uitării... n-ai de ales!” Și, tot cugetând la acestea și la altele... a avut, deodată o revelație care l-a surprins; nu cumva ar avea românul un dar aparte, un dar special de a organiza
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de evadare din această minciună: „astfel, viața mea/ evadează din ficțiunea tatălui împungându-și/ copila cu sabia ninja a sexului său în erecție...“. Din ficțiunea obscenă a tatălui incestuos, poeta virează către realitatea lui Proust și Ingeborg Bachmann, firește, un liman mai confortabil pentru o sensibilitate nervoasă. Ultima patrie este o închisoare În cele din urmă (și aici devine viziunea poetei cu adevărat interesantă), cartea nu mai este văzută ca un avanpost al unei armate puternice, ci mai mult ca un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
când prin culoarul care lega Scara Unu de restul blocului s-a strecurat insul în cămașă roșie, cadrilată! Se strecura ca o râmă printre cele două clădiri și aproape s-a înțepenit în contoarul de gaze. În fine, ieși la liman, răsuflând ca după un urcuș greu și ștergîndu-și coatele văruite. Ne chemă la el și începu să scoată ceva de prin buzunare. Oricât m-aș strădui acum, n-aș putea spune cum arăta la față. Văd pur și simplu un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]