2,156 matches
-
din aria În care a fost concentrat agentul cauzator polimorfonucleare, macrofage, eozinofile, limfocite acționează interdependent, având numeroase posibilități de activare-inhibare[187,188]. Recunoscut ca „non self” de către limfocitele T, asupra agentului agresor acționează secvențial următoarele populații celulare: macrofagele (activate de limfocitele Th prin limfokine specifice și interferon γ); limfocitele B (secretante de anticorpi specifici); limfocitele T citotoxice; celulele NK. Studii recente au sesizat o selectivitate a activității factorilor secretați de celulele infiltratului În sensul că IL-2, IFN și IL-12 orientează reacția
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
cauzator polimorfonucleare, macrofage, eozinofile, limfocite acționează interdependent, având numeroase posibilități de activare-inhibare[187,188]. Recunoscut ca „non self” de către limfocitele T, asupra agentului agresor acționează secvențial următoarele populații celulare: macrofagele (activate de limfocitele Th prin limfokine specifice și interferon γ); limfocitele B (secretante de anticorpi specifici); limfocitele T citotoxice; celulele NK. Studii recente au sesizat o selectivitate a activității factorilor secretați de celulele infiltratului În sensul că IL-2, IFN și IL-12 orientează reacția imună spre tipul „Întârziat" celular (Th1), În timp ce IL-1
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
interdependent, având numeroase posibilități de activare-inhibare[187,188]. Recunoscut ca „non self” de către limfocitele T, asupra agentului agresor acționează secvențial următoarele populații celulare: macrofagele (activate de limfocitele Th prin limfokine specifice și interferon γ); limfocitele B (secretante de anticorpi specifici); limfocitele T citotoxice; celulele NK. Studii recente au sesizat o selectivitate a activității factorilor secretați de celulele infiltratului În sensul că IL-2, IFN și IL-12 orientează reacția imună spre tipul „Întârziat" celular (Th1), În timp ce IL-1, IL-4 conduc la secreția de anticorpi
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
major de histocompatibilitate HLA (98% dintre acești pacienți au alelele DR3 și/sau DR4), deși acestea nu sunt prezente în mod normal la suprafața celulelor endocrine. Această modificare transformă celulele ß în celule care pot prezenta autoantigeni sau autoantigeni modificați limfocitelor T-helper autoreactive (care, secretând diverse citokine, activează prin mecanisme paracrine macrofagele și limfocitele T citotoxice), devenind astfel ținte ale unui proces de agresiune autoimună prin inducerea apoptozei sau a necrozei acestora. Aceleași modificări, dar de intensitate mai redusă au fost
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
DR4), deși acestea nu sunt prezente în mod normal la suprafața celulelor endocrine. Această modificare transformă celulele ß în celule care pot prezenta autoantigeni sau autoantigeni modificați limfocitelor T-helper autoreactive (care, secretând diverse citokine, activează prin mecanisme paracrine macrofagele și limfocitele T citotoxice), devenind astfel ținte ale unui proces de agresiune autoimună prin inducerea apoptozei sau a necrozei acestora. Aceleași modificări, dar de intensitate mai redusă au fost descrise și în diabetul autoimun cu debut tardiv (LADA) (2). În ceea ce privește morfopatologia pancreasului
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
neafectați de DZ 1 a fost de 70% (3). În mod obișnuit celulele ß nu exprimă moleculele HLA din clasa II, însă ele sunt prezente la declanșarea procesului patologic. Moleculele din clasa II sunt exprimate de celulele care prezintă antigeni limfocitelor T, cum sunt macrofagele și celulele dendritice. Este foarte probabil că polimorfismul genei DQ A1 și DQ B1 poate induce modificări în secvența aminoacidică a lanțului ß al HLA din clasa II, ceea ce modifică capacitatea lor de a accepta și
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
molecule de suprafață și de adeziune celulară, agregarea leucocitelor și aderarea lor la membrana de dializă, sinteza de citokine și expresia crescută a receptorilor acestora, degranularea neutrofilelor și eliberarea de elastaze, promovarea apoptozei, activarea granulocitelor, a monocitelor, a trombocitelor, a limfocitelor și a celulelor NK. Cele mai intense și mai rapide reacții imunologice de bioincompatibilitate au fost observate în cazul membranelor celulozice nemodificate (cuprophan, acetat de celuloză). Membranele celulozice modificate (haemophan, triacetat de celuloză) și cele sintetice (poliacrilonitril, AN69, polisulfonă, policarbonat
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
steatoza ar fi predominant metabolică [113,140]. Un alt aspect particular al infecției cu VHC este reprezentat de asocierea cu manifestări extrahepatice limfoproliferative, limfomul nonHodgkin, limfomul splenic, crioglobulinemia mixtă [111,141]. Aspectul a fost explicat prin replicarea VHC la nivelul limfocitelor B și a neutrofilelor [111]. Alte infecții, bacteriene și parazitare Unele infecții bacteriene și parazitare, ca bruceloza, sifilisul, echinococoza, schistomiaza, infestațiile cu Opisthorchis viverrini, Clonorchis sinensis, Opisthorchis felineus, pot determina afectare hepatică și ciroză [58]. Schistosomiaza este o parazitoză răspândită
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
structură constantă și un lanț cu structură variabilă; sunt observate pe suprafața majorității celulelor nucleate; clasa a II-a antigene în care ambele lanțuri proteice, alfa și beta, au structură variabilă; au fost evidențiate pe suprafața celulelor aparținând sistemului imun, limfocitelor T și B activate, macrofagelor, celulelor sistemului reticuloendotelial, celulelor endoteliale. Transmisia genetică a genelor HMC se realizează în bloc și din această cauză descendentul moștenește câte un set de gene de la fiecare din genitori astfel ncât va fi haploidentic cu
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
de a fi HMC identic este de doar 25%, la fel cea de a fi HMC diferit, iar șansa de a fi haploidentic este de 50%. Antigenele HMC prezintă fragmentele peptidice rezultate din degradarea agenților patogeni pătrunși în organism către limfocitele T care vor recunoaște fie aceste fragmente, fie determinanții moleculei HMC care înconjoară fragmentele. Apare o reacție imună mediată celular prin limfocitele T în care intervine „recunoașterea” asociativă la care antigenele HMC participă ca elemente restrictive. Antigenele HMC intervin în
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
haploidentic este de 50%. Antigenele HMC prezintă fragmentele peptidice rezultate din degradarea agenților patogeni pătrunși în organism către limfocitele T care vor recunoaște fie aceste fragmente, fie determinanții moleculei HMC care înconjoară fragmentele. Apare o reacție imună mediată celular prin limfocitele T în care intervine „recunoașterea” asociativă la care antigenele HMC participă ca elemente restrictive. Antigenele HMC intervin în inițierea și amplificarea reacției imune de răspuns celular sau umoral care determină respingerea homosau heterogrefei, reacție care este de câteva sute de
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
histocompatibilitate sunt constituite din fragmente peptidice rezultate din anumite proteine autologe care sunt prezentate pe suprafața celulei asociate cu antigenele HMC. Acestea declanșează un răspuns imun atunci când donatorul și primitorul au structuri diferite ale allelelor proteinelor respective. Sunt recunoscute de limfocitele T numai în asociație cu antigenele HMC, mecanism cunoscut sub denumirea de „recunoaștere asociată”. Asocierea cu antigenele majore din clasa I-a va fi urmată de activarea limfocitelor T citotoxice (Tc) care prezintă pe suprafața lor antigenul CD-8, în timp ce asocierea
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
și primitorul au structuri diferite ale allelelor proteinelor respective. Sunt recunoscute de limfocitele T numai în asociație cu antigenele HMC, mecanism cunoscut sub denumirea de „recunoaștere asociată”. Asocierea cu antigenele majore din clasa I-a va fi urmată de activarea limfocitelor T citotoxice (Tc) care prezintă pe suprafața lor antigenul CD-8, în timp ce asocierea cu antigenele HMC din clasa a II-a activează limfocitele T helper (TH) care au pe suprafața lor antigenul CD-4. Răspunsul imun umoral specific apărut prin intervenția antigenelor
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
sub denumirea de „recunoaștere asociată”. Asocierea cu antigenele majore din clasa I-a va fi urmată de activarea limfocitelor T citotoxice (Tc) care prezintă pe suprafața lor antigenul CD-8, în timp ce asocierea cu antigenele HMC din clasa a II-a activează limfocitele T helper (TH) care au pe suprafața lor antigenul CD-4. Răspunsul imun umoral specific apărut prin intervenția antigenelor majore de histocompatibilitate nu a putut fi sesizat și în cazul acțiunii antigenelor minore. 3. Antigenele de grup sanguin din sistemul ABO
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
deseori reversibilă, dacă se corectează doza de imunosupresoare care acționează direct pe imunitatea celulară. Examenul anatomopatologic al pieselor de biopsie arată infiltrat limfocitar sau eozinofilic important, leziuni endoteliale cu infiltrat inflamator dispus perivascular, tromboze în microcirculație sau necroză. La început limfocitele T aderă la celula non-self și interacționează cu antigenele de histocompatibilitate majore sau cu cele minore. Prin activarea limfocitelor sunt sintetizate limfokine, din care cele cu rol de stimulare a macrofagelor (MAF, MIF, MCF) vor determina prin activarea acestor celule
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
biopsie arată infiltrat limfocitar sau eozinofilic important, leziuni endoteliale cu infiltrat inflamator dispus perivascular, tromboze în microcirculație sau necroză. La început limfocitele T aderă la celula non-self și interacționează cu antigenele de histocompatibilitate majore sau cu cele minore. Prin activarea limfocitelor sunt sintetizate limfokine, din care cele cu rol de stimulare a macrofagelor (MAF, MIF, MCF) vor determina prin activarea acestor celule sinteza de citokine. Interleukina-1 (IL-1) activează limfocitele TH prin fixare pe receptorii acestora și declanșează sinteza de interleukină-2 (IL-2
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
interacționează cu antigenele de histocompatibilitate majore sau cu cele minore. Prin activarea limfocitelor sunt sintetizate limfokine, din care cele cu rol de stimulare a macrofagelor (MAF, MIF, MCF) vor determina prin activarea acestor celule sinteza de citokine. Interleukina-1 (IL-1) activează limfocitele TH prin fixare pe receptorii acestora și declanșează sinteza de interleukină-2 (IL-2) care stimulează proliferarea și maturarea celulelor T. Datorită unui mecanism de feed-back pozitiv apar noi receptori pentru IL-2 pe celulele TH amplificând răspunsul acestora și determinând activarea și
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
pentru IL-2 pe celulele TH amplificând răspunsul acestora și determinând activarea și proliferarea celulelor TC care vor distruge celulele care au pe suprafața lor antigenul specific împotriva căruia au fost orientate. Sunt de asemenea secretate și limfokine care acționează asupra limfocitelor B determinând proliferarea și diferențierea acestora, precum și sinteza de anticorpi. Limfocitele T secretă limfokine și gamainterferon care au rol activator asupra macrofagelor ce vor distruge celulele străine și vor stimula dezvoltarea celulelor natural-killer (NK) și a celulelor killer activate de
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
și proliferarea celulelor TC care vor distruge celulele care au pe suprafața lor antigenul specific împotriva căruia au fost orientate. Sunt de asemenea secretate și limfokine care acționează asupra limfocitelor B determinând proliferarea și diferențierea acestora, precum și sinteza de anticorpi. Limfocitele T secretă limfokine și gamainterferon care au rol activator asupra macrofagelor ce vor distruge celulele străine și vor stimula dezvoltarea celulelor natural-killer (NK) și a celulelor killer activate de limfokine (LAK) care acționează direct, dar mai puțin specific în reacția
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
grefei. 3. Respingerea cronică se produce după luni sau ani prin perturbarea progresivă a funcțiilor transplantului nefiind influențată de tratamentul imunosupresiv obișnuit. Se datorează prezenței în sângele circulant a anticorpilor specifici împotriva antigenelor HMC ale grefonului care sunt sintetizați de limfocitele B prin expunerea alloantigenelor transplantului în prezența celulelor TH. Examenul anatomopatologic evidențiază un infiltrat limfocitar redus, obstrucția arteriolelor prin îngroșări laminare concentrice ale pereților arteliolari. 18.1.3. COMPATIBILITATEA DE TRANSPLANT Cele mai bine tolerate, chiar și în absența aplicării
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
foarte avantajoasă există totuși situații în care aceasta întâmpină dificultățI prin necesitatea efectuării unei intervenții chirurgicale asupra donatorului pentru a putea recolta organul sau țesutul ce urmează a fi transplantat. Pentru a determina antigenele HMC din clasele I și II, limfocitele din sângele periferic sunt incubate cu antiseruri specifice în prezența complementului; se observă că celulele care reacționează cu anticorpii din ser sunt omorâte în prezența complementului și pot fi evidențiate prin utilizarea unor coloranți vitali. În vederea efectuării unei operații de
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
donator și primitor, facultativ și compatibilitatea pentru antigenele HMC. Testul compatibilității directe constă în aducerea în contact în prezența complementului a serului primitorului cu limfocite din sângele donatorului. Dacă există anticorpi preformați împotriva antigenelor HMC ale donatorului se produce liza limfocitelor acestuia, situație în care se contraindică efectuarea transplantului deoarece riscul de apariție a unei reacții de respingere hiperacută este foarte crescut. Pentru siguranța menținerii grefonului este de asemenea obligatorie testarea compatibilității antigenice în sistemul sanguin ABO. Nivelul de sensibilizare a
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
HMC) este determinat prin punerea în contact a serului primitorului cu un amestec de limfocite obținut de la mai mulți indivizi și care conține un spectru larg de antigene HMC. Rezultatul este exprimat ca „panel reactive antibody” (PRA) care arată procentul limfocitelor lizate; la primitorii puternic sensibilizați care au un PRA de aproape 100% este foarte dificil de a găsi un donator HLA compatibil. O altă modalitate de testare directă a compatibilității între donator și primitor utilă pentru transplantele medulare este efectuarea
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
100% este foarte dificil de a găsi un donator HLA compatibil. O altă modalitate de testare directă a compatibilității între donator și primitor utilă pentru transplantele medulare este efectuarea unei culturi limfocitare mixte pe care se observă diferențe antigenice între limfocitele care vor suferi o transformare blastică (sinteza de ADN și mitoze). 18.2. TRATAMENTUL IMUNOSUPRESOR Tratamentul imunosupresiv are viză profilactică și terapeutică Toleranța imunologică este capacitatea sistemului imun de recunoaștere a antigenelor proprii (self) datorată activității limfocitelor T provenite de la
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
diferențe antigenice între limfocitele care vor suferi o transformare blastică (sinteza de ADN și mitoze). 18.2. TRATAMENTUL IMUNOSUPRESOR Tratamentul imunosupresiv are viză profilactică și terapeutică Toleranța imunologică este capacitatea sistemului imun de recunoaștere a antigenelor proprii (self) datorată activității limfocitelor T provenite de la nivelul timusului care inhibă activitatea celulelor direcționate împotriva antigenelor HMC proprii. Pentru recunoașterea antigenelor minore de histocompatibilitate proprii intervin și mecanisme extratimice. Antigenele tisulare străine (non self) sunt imediat recunoscute de sistemul imun care va declanșa reacția
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]