2,345 matches
-
de urmat. „Poate că nu îl pronunț cum se cuvine, își spuse el. Sau poate că nu sunt pregătit spiritual ca să-i înțeleg semnificația.“ Și avea nevoie mai mult decât oricine de un „Om“, de o lumină care să-i limpezească ideile, care să-i arate calea. Era acolo, pe malul lagunei, pescuind și citind zi după zi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, încercând să se izoleze de evenimente, să se convingă pe sine însuși că poate continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
O șosea înseamnă deschiderea teritoriului către progres și către oricine ar dori să se stabilească aici. Șoseaua este o lucrare publică destinată să aducă beneficii țării. O cale ferată este o lucrare în slujba extracției de cupru. Își drese vocea, limpezindu-și gâtul, își trecu dosul mâinii peste gură și încheie: O situație cu siguranță delicată față de opinia publică... — N-ar ajunge niciodată în punctul critic în care se află acum, îl lămuri Sierralta. — Nu, bineînțeles, acceptă avocatul. Dar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Se trezi bâiguind... ”Iartă-mă, Fata... iartă-mă!” Peste puțin timp auzi tramvaiele ieșite la traseu. Era trecut de ora patru dimineața. Somnul nu l-a mai prins. Zorile coborau din Cer gingașe, împrăștiind întunericul, și încet, încet, împrejurimile se limpeziră. O geană palidă de soare se ivi în zare... Toată dimineața aceea de sâmbătă, a doua zi după praznic, nu și-a aflat locul, s-a frământat, s-a zvârcolit ca o râmă călcată pe un capăt. În timpul amiezii avu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
stranii... Se cercetă. Acum i se păru că era "altul”. Tulburat de febră și delir, în mintea lui rătăcită nu mai rămăsese decât ceva confuz, care nu-i îngăduia să cuprindă ce s-a întâmplat cu el. Încet, încet se limpezi. Făcu câțiva pași prin cameră și se opri în fața ferestrei. - Se’năsprește vremea!... murmură el, lăsându-se pradă gânduilor. ”- Unde este viață, este Dumnezeu!” îi șopti rar un gând. - Dar, cum se face că eu nu-l văd?! se întrebă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
prin camera, se opri în fața ferestrei. In dreptul oglinzii se opri o clipă și se privi. Se înspăimântă. Așa îmbrăcat, cum era, se trânti în pat, rămânând o vreme cu ochii ațintiți în tavan, mergând să se reculeagă, să se limpezească. Dar nu putea... Vasilica îi revenea mereu în minte... Acolo sus, pe negura de var deslușea în umbrele negre, chipuri ciudate, ca dintr-o altă lume... Se simțea ca bolnav. Gândurile îi erau prea încâlcite pentru a putea fi înfățișate
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în somn. Fără să deschidă ochii, s-a ridicat încet în pat... apoi, s-a lăsat încet-încet, simțind o amorțeală între umeri. Nu-și putea aminti tot... doar, și-a șters ochii cu dosul palmelor, și a încercat să-și limpezească gândurile, să-și adune puterile. Tulburat de febră și delir, în mintea lui rătăcită nu mai rămăsese decât ceva confuz, care nu-i îngăduia să lege întâmplările între ele... vedea, doar, imagini ca prin ceată. Si alunecă din nou în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
putu... Când, un val de constiință îl readuse din adânc la suprafață, si văzu femeia de la icoană, asezată la picioarele patului... Spre dimineață, se trezi după un somn lung, care părea fără sfârșit și deschizând ochii încet, începu a se limpezi. Un pumn de stele împrăștiate pe cer, parcă nemișcate, așteptau revărsatul zorilor, iar luna argintie cobora încet printre nori. Se crăpa de ziuă. Valuri de nori, aducători de ploaie se adunau pe cer. Perdelele oftară adânc, răscolite de o adiere
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Îi trecu fără vise. Olovinaru, Însă, nu dormi deloc. Se frământa. Simțea, că-i va plesni capul, dacă nu se vor revărsa, mai repede, zorile. Dar, iată, că, să revărsau. Limpezi, ca limpezimea cerului, către răsărit. Și gândurile lui se limpeziră, În cele din urmă, cum nici nu se aștepta. Hotărâse. Nu comit crima. Băiatul e zălud. E, poate, chiar, nebun. Și eu n-am dat În mintea lui. Am să le spun, părinților, cu ce mă plătește, el, ca să fac
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nemotivată a fiului, de unde senzualitatea excesivă a fiicei, de unde bizare melan colii infantile, nevroze, exaltări nemotivate? Mamele se duceau cu mintea, aproape fără voie, la tatăl neștiut. Totul era Într-o clandestinitate ocrotită, paradoxal, de legalitate. Thomas nu pentru a limpezi lucrurile dorea să Își vadă urmașii. Întîlnindu-i, s-ar fi putut să gîndească altfel. Mai mult, să ceară drepturi; s ar fi găsit juriști care să-l sprijine; cum, tot așa, s-ar fi aflat alții care ar fi făcut
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de cafea rămas În ceașcă, pînă la zaț, Thomas a privit În jur; era bine acolo. Venise vremea să facă un duș. Se simțea nițel cleios, pielea avea o patină, urmă a Încleștărilor de peste noapte; apa va purifica trupul, va limpezi cugetul; Împrospătat, Thomas va evalua, apoi, fumînd tihnit o țigară, rezultatul incursiunii sale. Cucerise tabăra celor două lesbiene, chiar dacă nu asta Își propusese, Își văzuse fiica, da, izbutise: Încrezător, de-acum, putea, după o altă pregătire - nu era deloc lesne
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bărbieri, nu era zorit. Apa l-a Înviorat de tot, parcă nici nu trecuseră peste el o zi aparte și o noapte și mai și; un fleac, avusese perioade mult mai agitate altădată. S-a mai săpunit o dată, s-a limpezit sub jetul fierbinte, se pregătea pentru un altul, rece, cu adevărat Întăritor. O umbră, dincolo de glasvandul cabinei de duș, semitransparent, l-a făcut să rămînă cîteva clipe nemișcat. Nu distingea decît un contur, care a devenit trup cînd, trăgînd ușa
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
durea piciorul drept, semn, probabil, al unui reumatism viitor; cursele nebune prin frig sau ploaie Își cereau prețul. Mic, mare, cine să mai socotească, erau multe adunate, de tot felul - altul devenise cîntarul, iar mintea lui Thomas Încă nu se limpezise deplin, zbura acum, mai mereu, spre fii și fiice, tulburîndu-se, În loc să se așeze. Antonia, dacă ar fi știut, poate s-ar fi bucurat; nici un strănepot - și, dintr-odată, atîția! Nu i se stingea neamul odată cu Thomas! Asta i-ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era, susținea Rusoaica, un salvator, se smulsese din moarte după trei zile și putea orice! Asta cu Învierea nu se potrivea: Thomas știa bine: ce e mort e mort. Și nici cu Înălțarea la cer lucrurile nu-i erau prea limpezi. CÎt despre Judecata de Apoi, ce-ar mai fi fost de zis? Dar pentru Dumnezeu, cel din Vechiul Testament, veșnic, indivizibil, aprig sau blînd, după situație, cum se dovedise cu Iov sau David, de pildă, Thomas avea deja o Înțelegere. Cineva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fărîmițează, mărunt, sigur, ceea ce mai trebuie sfîrșit, da, asta e, se tot vorbește de o muzică a sferelor, poate chiar acesta e ritmul pe care trebuie să sfîrșească lumea, nu arzînd, cum vrea Antonia, ci din pricina vibrațiilor, da, Doamne, cum limpezești tu toate, va intra În rezonanță absolută Întreg cosmosul, pulbere o să ajungă - pentru asta, presimțind, unii au vrut, chiar În America, să interzică rock-ul, venise o nouă religie, numai praf, țărînă va ajunge totul; ce rost are să mă frămînt
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
urmași, nu avea cum să sufere părintele pentru fiecare, totul arsese Într-o scurtă Îmbrățișare; nu dorea să mai Întîlnească vreunul. Nu l-a mai văzut pe Bert, nu s-a mai făcut nici o confruntare, așa cum fusese anunțat. Sema a limpezit mult lucrurile, iar testul de paternitate a pus punct. Thomas a fost eliberat, a plecat cu primul avion; cum a ajuns În Copenhaga, a căutat o pe Adanil, a fost o noapte fierbinte, America era undeva Într-o negură, nimic
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
veșnicele monoloage. Tainicele cărări ale iubirii Interesant de remarcat e faptul că aceste personaje practică un soi de monolog interior, ori de câte ori se confruntă cu câte o problemă și reacționează cu oarecare autoironie și umor față de propriile lor reacții, ca să-și limpezească mai bine situația. Acesta este și un bun prilej de remember, de aducere în prezent a unor manifestări și evenimente din trecut. De parcă s-ar fi spovedit unui interlocutor de încredere. Și cine ar putea fi mai de încredere decât
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
atitudinea. Dacă este nevoie, ies puțin să puteți vorbi... Merg la rezerva ta... - Nu, Iuliana! Nu este nevoie să pleci, se opuse Laura. Răspunsul problemei este unul singur: să mai aștepte o zi, două sau trei, până vederea lui se limpezește și mă va vedea mai bine... I-am spus că în cei trei ani parcurși am mai îmbătrânit, că nu mai arăt așa cum mă știe el... și nu mai sunt precum am fost, într-o expresie. Adică, să mă vadă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Uneori pragul este înalt iar ușa este scundă ceea ce te obligă să-ți apleci capul ca să pătrunzi în interiorul edificiului, deci să faci o plecăciune... Căline avea nevoie de o primă frază-prag și i-am dat-o... Curînd lucrurile se vor limpezi și în ceea ce vă privește. Ne vom da seama dacă aveți nevoie, pentru intrarea dumneavoastră în posteritate prin roman, de o primă frază-prag sau de un preș minat. Pînă atunci însă aș vrea să vă mai mărturisesc ceva. Dumneavoastră sunteți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de o ștrengărie atât de castă, că îndoielile lui, acum vedea, erau ridicole. El însuși observă acest lucru ciudat. În loc ca întîmplarea cu Georgeta să-i fi deșteptat cinismul viril, să-l fi făcut mai pozitiv în plăceri, dimpotrivă, îi limpezise spiritul, îl făcuse mai apt pentru dragoste. Se hotărî să scrie numaidecât Otiliei. Luă o hârtie și așternu aceste cuvinte: " Dragă Otilia, Plecarea ta neașteptată, hoțească a zdruncinat în mine, la început, toate credințele. Aveam o rațiune în viață și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe foc toate hârtiile pe care le găsi, resturile de îmbrăcăminte le zvârli la gunoi, curăță pereții și dușumelele, apoi făcu un fel de odaie de primit. - Uite, aici să stați voi când veniți pe aici, zise eaOlimpiei. Am mai limpezit casa, că se făcuse grajd. Din ziua aceea, Aglae nu mai aminti niciodată numele lui Simion și nici nu dete vreodată semn că regretă lipsa lui. Peste câteva zile venise Weissmann să-i comunice că ar fi nimerit să trimită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ecoul convorbirii din sufrageria cu ferestrele deschise. Felix îi găsi pe toți în jurul mesei, jucând cărți și vorbind ca și când nimic nu s-ar fi întîmplat, învăluiți în perdele mari de fum. Moș Costache, pe canapea, începuse să tușească, dar părea limpezit la față, normal. Așezată pe un scaun, alături, Otilia îi îndrepta aci punga cu gheață, aci plapuma, întrebîndu-l în șoaptă dacă se simte mai bine. - Na, afurisită carte, exclamă Stănică, trântind o figurăoarecare, e tot ce am. Așa mi se-ntîmplă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa, din amorul științei, pentru studiu. Au aruncat năvodul asupra lui mai mult pentru a-i da prilejul omului să se dezvinovățească. Pe de altă parte, nici faptul că țeasta descoperită aparținea Terezei Carcovachi nu era de natură să le limpezească judecata. Pe fata asta chiar că o văzuseră până azi dimineață, prea îi scosese pe mulți din sărite prin machiavalîcurile ei, turnîndu-i pe la șefi că n-ar fi fost îndeajuns de activi, în vreme ce impardonabila ei menire părea aceea de-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și fură recaptate în vraja principală: domnul Floyd. Sparseră formația. Se învîrtiră împrejur ca două găini bete. Părăsiră relicvariul (cum numi repede Pinky muzeul lui Robin). Reapărură în relicvariu. Șoșotiră. Și, în sfârșit, modul lor cardiac de-a acționa se limpezi. Următoarele mișcări se desfășurară ritmic și eficient, precum desfășurarea concomitentă a două oribile și sângerii carpete, pe scările vreunei primăveri județene, asupra căreia ar plana amenințarea vizitei Comandantului Suprem. După trei minute, dispozitivul fu refăcut în varietatea sa, ce sugera
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cupon de stofă, îl piti pe terasa unuia dintre blocurile la parterul cărora făcuse onoarea de operase. Balot suspendat, c-o frânghie, deasupra troliului liftului, urmând a fi recuperat și degustat, peste o săptămână, două, când lucrurile se vor mai limpezi. Pe 10 aprilie, Doru era deja instalat într-unul dintre domiciliile profesoarei de romînă-engleză. Anume în cel de-al doilea rând de case (cele pe care gazda le avea la administrația financiară trecute pe numele unei mătuși). Căscioare mai cochete
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a băut destul până a mers să reîngurgiteze cu capul în WC. A stat o vreme până s-a liniștit. Se uita în oglindă și abia își mai zărea ochii injectați de sânge, aparent umpluți cu lacrimi indigo, cum se limpezeau odată cu trecerea timpului. Chiar și cu ochii roșii era mult mai arătos decât ‚’’viitorul soț’’ însă ce folos? Își repeta: - Trebuie să uit<trebuie să uit! A folosit puțină pastă de dinți la clătit gura până s-a calmat. Când
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]