2,625 matches
-
idiomul în cauză, si mai putin poziționarea să de către lingviști în raport cu alte varietăți apropiate - fie ele idiomuri înrudite sau varietăți subordonate limbii în cauză din punctul de vedere al dialectologului. Limba, în acest sens, poate fi un idiom pe care lingviștii îl considera numai o variantă a unei limbi (de exemplu bosniacă) sau, uneori, chiar un dialect sau un grăi (de exemplu groenlandeza)"204. Există unele limbi considerate oficiale regionale, care sînt permise în unele instituții politice și juridico-administrative, sau pot
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
oficială. Se observă însă că, pe masura ce trece mai mult timp din momentul în care unele țări, foste colonii, și-au dobîndit independența, cu atît unele limbi creole ajung să capete statutul de limbă națională sau chiar de limbă oficială. Mulți lingviști consideră trecerea de la pidgin la creola drept procesul de formare prin care au trecut toate limbile lumii. După acest raționament, de pildă, dacii cuceriți au început să folosească un fel de pidgin pentru a putea vorbi cu românii cuceritori, dar
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în Africa sau limbile vorbite în America), a unei anumite regiuni (de exemplu, limbile vorbite în Peninsula Iberica sau limbile vorbite în Caucaz) sau în anumite țări (de exemplu, limbile vorbite în Franța, limbile vorbite în India). După părerea majorității lingviștilor, si clasificările genealogice de tipul limbi negro-africane sau limbi amerindiene nu sînt altceva, în principal, decît tot niște clasificări geografice. O serie de clasificări îmbină perspectivele geografică și lingvistică propriu-zisă. Sînt clasificările realizate din perspectiva spațială, cu bazele în așa-
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
tot niște clasificări geografice. O serie de clasificări îmbină perspectivele geografică și lingvistică propriu-zisă. Sînt clasificările realizate din perspectiva spațială, cu bazele în așa-numita lingvistică areală, ce urmărește unele asemănări între limbi apropiate geografic. Despre acest fapt au vorbit lingviști precum Hugo Schuchardt, Leo Spitzer, Nikolai Trubetzkoy, Român Jakobson, Vittore Pisani ș.a. Uniunea lingvistică (Sprachbund) este un concept definit pentru prima data in 1928 de Trubetzkoy la Primul congres internațional al lingviștilor. El constată că, în afară familiilor lingvistice, există
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbi apropiate geografic. Despre acest fapt au vorbit lingviști precum Hugo Schuchardt, Leo Spitzer, Nikolai Trubetzkoy, Român Jakobson, Vittore Pisani ș.a. Uniunea lingvistică (Sprachbund) este un concept definit pentru prima data in 1928 de Trubetzkoy la Primul congres internațional al lingviștilor. El constată că, în afară familiilor lingvistice, există "grupuri constînd din limbi care prezintă o mare asemănare din punct de vedere sintactic, o asemănare în principiile structurii morfologice și care au un mare număr de cuvinte comune referitoare la civilizație
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sprijinite de aceste noi argumente, o serie de teorii mai vechi au fost readuse în discuție. De asemenea, în a doua jumătate a secolului al XX-lea apar noi teorii și practici în clasificarea genealogica a limbilor lumii. De pildă, lingvistul danez Holger Pedersen în 1903 și mai apoi ucraineanul Vladislav Marcovici Ilici-Svitici și rusul Aharon Dolgopolsky, după 1960, au propus regruparea mării familii indo-europene cu alte familii de limbi (uralice și altaice) sub numele de nostratică 224 (termen derivat de
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
super-familie nostratică, alături de familia eurasiatica (indo-europeană, uralică și altaica), ar face parte și familiile afro-asiatică, kartveliană și dravidiana, în viziunea lui Allan R. Bomhard 225. Joseph Greenberg a propus și el o variantă lărgita, sub numele de macrofamilia eurasiatica 226. Lingvistul american include în familia limbilor eurasiatice, alături de limbile indo-europene, uralice și altaice și alte familii și limbi izolate: etrusca, limbile eschimo-aleute, grupurile gilyak, ciukot, ainu, coreeană și japoneză. Alți lingviști au mai inclus în această super-familie și familii sau ramuri
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
el o variantă lărgita, sub numele de macrofamilia eurasiatica 226. Lingvistul american include în familia limbilor eurasiatice, alături de limbile indo-europene, uralice și altaice și alte familii și limbi izolate: etrusca, limbile eschimo-aleute, grupurile gilyak, ciukot, ainu, coreeană și japoneză. Alți lingviști au mai inclus în această super-familie și familii sau ramuri precum elamita, sumeriana, ciukoto-kamceatkiană, eschimo-aleută, nivkhe (considerată de obicei o limbă izolată din familia paleo-siberiană), yukaghir (considerată o limbă izolată din familia uraliană sau paleo-siberiană), ba chiar și familia amerindiana
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mai inclus în această super-familie și familii sau ramuri precum elamita, sumeriana, ciukoto-kamceatkiană, eschimo-aleută, nivkhe (considerată de obicei o limbă izolată din familia paleo-siberiană), yukaghir (considerată o limbă izolată din familia uraliană sau paleo-siberiană), ba chiar și familia amerindiana 227. Lingvistul rus Nikolai Dimitrievici Andreev avansează în 1986 o teorie numită proto-boreală, care afirma că în Europa de est, în epoca mezolitica (mileniile X-VII i.C.) a trait o populatie mai veche decît cea proto-indo-europeană din care s-au dezvoltat ulterior limbile indo-europene
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
În amplul spațiu euroasiatic limbile uralice s-au individualizat tot prin valuri succesive de migrație spre sud și spre est, unde au ajuns pînă în Coreea și Japonia de astăzi, dar ocupă actualmente spații mai restrînse în peisajul lingvistic european. Lingviști precum Joseph Greenberg, Merritt Ruhlen, Allan Bomhard și John Bengtson sînt adepții, în esență, ai tezei monogenezei și, prin urmare, ai tezei unei limbi-mamă unice apărute în protoistoria ființei umane în estul Africii. Pe urmele lui Greenberg, lingvistul american Merritt
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lingvistic european. Lingviști precum Joseph Greenberg, Merritt Ruhlen, Allan Bomhard și John Bengtson sînt adepții, în esență, ai tezei monogenezei și, prin urmare, ai tezei unei limbi-mamă unice apărute în protoistoria ființei umane în estul Africii. Pe urmele lui Greenberg, lingvistul american Merritt Ruhlen propune o structură genealogica stratificata a populațiilor umane și implicit a limbilor vorbite de aceste populații: - stratul 1: proto-sapiens; - stratul 2: khoisan, limbile pigmeilor, congo-sahariene, non-africane; - stratul 3 (al limbilor non-africane): indo-pacifice (și australiene), eurasiene; - stratul 4
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
un negustor florentin ajuns în India, a fost printre primii care a observat, în 1585, unele asemănări între cuvinte sanscrite și italiene că deva/dio "zeu", sarpa/șerpe "șarpe", sapta/sette "șapte", ashta/otto "opt", nava/nove "noua". Savantul și lingvistul olandez Marcus Zuerius van Boxhorn a observat în 1647 unele similitudini între limbile indo-europene și a presupus existența unei limbi primitive comune, pe care el a numit-o scita. A considerat că din această limbă comună provin olandeză, greacă, latină
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
presupus existența unei limbi primitive comune, pe care el a numit-o scita. A considerat că din această limbă comună provin olandeză, greacă, latină, persana și germană, mai tîrziu adăugînd și limbile slave, baltice și celtice. Foarte important este ca lingvistul olandez a exclus din această familie unele limbi foarte vechi, printre care ebraica. Din păcate, observațiile lui van Boxhorn nu au fost prea cunoscute și nu au putut influență noi cercetări pe această temă. În 1686 lingvistul german Andreas Jäger
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
important este ca lingvistul olandez a exclus din această familie unele limbi foarte vechi, printre care ebraica. Din păcate, observațiile lui van Boxhorn nu au fost prea cunoscute și nu au putut influență noi cercetări pe această temă. În 1686 lingvistul german Andreas Jäger a publicat De Lingua Vetustissima Europae, în care crede că o limbă scito-celtică provenită, probabil, din Caucaz stă la baza limbilor latină, greacă, slavă, "scitica" (adică persana) și celtica. Însă momentul care pune cu adevarat bazele metodei
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
modul de a studia istoria primitivă a lumii"237. Primii comparatiști au observat că există unele corespondențe fonetice sistematice între sanscrita și diverse limbi europene vechi. De pildă în 1822, în ediția a II-a a Gramaticii germane (Deutsche Grammatik), lingvistul german Jacob Grimm, continuîndu-l pe danezul Rasmus Rask, formulează o lege a mutației consonantice (legea lui Grimm), care se referă, în esență, la unele schimbări fonetice suferite de consoanele oclusive în trecerea lor de la indo-europeană la germanica comună (de fapt
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
f, θ, h; oclusivele sonore neaspirate devin oclusive surde: b, d, g > p, ț, k; oclusivele sonore aspirate din indo-europeană devin oclusive neaspirate: bh, dh, gh > b, d, g. De exemplu, sanscr. padas, gr. podos, lat. pedis, got. fotus ("picior"). Lingvistul danez Karl Verner completează în 1875 legea lui Grimm observînd că excepțiile se explică prin dependența de context: oclusivele sonore (p, ț, k) devin fricative numai în poziție inițială, în rest ele sonorizîndu-se (b, d, g). De exemplu, sanscr. bhrátar-
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
g). De exemplu, sanscr. bhrátar-, pitár-; got. broθar, fadar; lat. frater, pater. Dar cel care, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, stabilește principalele caracteristici ale indo-europenei (nume propus pentru prima dată de Thomas Young în 1913) este marele lingvist comparatist Franz Bopp, mai întîi în lucrarea Über das Conjugationssystem der Sanskritsprache în Vergleichung mit jenem der griechischen, lateinischen, persischen und germanischen Sprache (Despre sistemul conjugării în sanscrita în comparație cu cel din greacă, latină, persana și germană, Frankfurt am Main, 1816
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Litthauischen, Altslawischen, Gotischen und Deutschen (Gramatică comparată a limbilor sanscrita, persana (zenda Avesta), greacă, latină, lituaniana, slavă veche, gotica și germană, Berlin, 1833-1852). La început s-a folosit termenul de limbi indo-germanice, înlocuit ulterior cu cel de limbi indo-europene (cu exceptia lingviștilor germani) sau ario-europene. Th. Simenschy și Gh. Ivănescu considerau că trebuie "să socotim drept limba indo-europeană orice limbă care este o formă luată de indo-europeană primitivă în perioada anilor 4000-2000 î.e.n., indiferent de gradul de transformare a limbii primitive. Cînd
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
plecat, într-adevăr, două mari ramificații, una balto-slavo-germană și una greco-italo-celtică, urmînd apoi ramificări succesive, în diacronie. O teorie opusă descendentei acestor limbi dintr-o limba mama comună este susținută de N.S. Trubetzkoy 239, idee sprijinită, printre alții, si de lingvistul sovietic N.I. Marr.240 Această "teorie inversă" susține că familia indo-europeană nu s-a format în urmă diversificării dialectale a indo-europenei comune, ci, dimpotrivă, tocmai prin amestecul și apropierea treptată a unor limbi diferite care au ajuns să se asemene
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în decursul mileniilor. Mai mult, Émile Benveniste demonstrează chiar că toate cele șase trăsături se regăsesc într-o limbă amerindiana, takelma, limba din Oregon descrisă de Edward Sapir. E foarte posibil să fie evidențiate și alte cazuri de acest fel244. Lingviștii români sînt, în general, adepții existenței unei limbi comune indo-europene din care s-au format ulterior alte limbi: "principalul proces care a intervenit în formarea familiei limbilor indo-europene a fost diversificarea limbii comune IE, provocată de scindarea treptată, deci nesimultană
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
etc.); rom. bou. Datorită fenomenului de schimbare lingvistică, limbile evoluează în timp, ajungîndu-se la mari diferențe chiar între limbile care provin din aceeași limbă-mamă. Iată, spre exemplificare, coeficientele de evoluție ale principalelor limbi romanice în comparație cu limba latină, coeficiente calculate de lingvistul și poliglotul american de origine italiană Mario Pei: * Limba sarda: 8%; * Limba italiană: 12%; * Limba spaniolă: 20%; * Limba română: 23,5%; * Limba occitană (provensala): 25%; * Limba portugheză: 31%; * Limba franceză: 44%. Problema patriei primitive a indo-europenilor este în continuare una
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de mare importanță în studiul comparat al limbilor indo-europene; reprezintă cele mai vechi atestări ale unei limbi indo-europene (mii de tăblițe din secolele XIX-XIV i.C., cu texte juridico-administrative și religioase); au folosit inscripții cuneiforme, hieroglife și alfabete primitive. Unii lingviști vorbesc de indo-hitită că despre divizarea cea mai timpurie pe care a suferit-o proto-indo-europeană. - toharice: toharica A (agneană, limba scrisă, liturgica), toharica B (kucheană, limba vorbită). Vorbite în Bazinul Tărîm (Chină de astăzi, zona locuită de uiguri) pînă prin
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
germanice, italo-celtice, baltice etc. S-au învecinat apoi cu strămoșii anatolienilor și grecilor. Notate cu o scriere proprie de origine indiană (brahmi). Limba fără oclusive sonore și aspirate; asemănări cu hitita, traco-frigiana și armeana. - traco-iliro-frigiene: ilira, traca, dacă, frigiana. Unii lingviști asociază albaneză grupului traco-ilir și armeana grupului traco-frigian. Traco-dacă (după unii și ilira) este considerată un substrat al limbii române (între 80 și 200 de cuvinte, unele comune cu albaneză: abur, amurg, baci, balaur, baliga, baltă, barza, băiat, bordei, brad
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cuprinzînd fiecare cîte două dialecte devenite limbi. Astăzi cuprinde o subramura de vest (islandeza - 250.000 de vorbitori, feroeza/faroeza - 80.000 și norvegiană - 4,7 mîl.) și una de est (daneză - 5,3, mîl. și suedeză - 9 mîl.). Unii lingviști consideră feroeza dialect al limbii islandeze. Ramură de vest În comparație cu grupul nordic, grupul germanic de vest este mult mai puțin unitar. Se crede 258 că cele trei ramuri dialectale componente (germană de la Weser-Rin sau germană de sus, germană de pe Elba
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
slovenă nordică, dispărută după 1900, înrudită cu cașuba); 3. limbile slave meridionale: - grupul răsăritean: bulgară (9 mîl.), macedoneană (1 mîl.; nu trebuie confundată cu și nici nu este urmașa limbii macedonene antice; limba de tranziție între bulgară și sîrbo-croată, desi lingviștii bulgari o considera un dialect al limbii bulgare); - grupul apusean: sîrbo-croată (sau sîrbă-croată; 17 mîl.; actualmente împărțită, din motive politice, în patru limbi distincte: sîrbă, croată, bosniacă și muntenegreană), slovenă (2 mîl.), etnolectul slav molisan (se vorbește pe coasta estică
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]