9,794 matches
-
și cu atât îmi e mai rău. Bea ceva și tu, și apoi vino, te voi învăța și pe tine yoga. Am auzit bine. Pot avea încredere în el? Are el încredere în mine? Beau și eu ceva și mă liniștesc. Parcă mă și mișc mai ușor, parcă am revenit. Să fi visat eu toate astea? În vis, în coșmar te simți cum mă simțeam eu. Și totuși a fost real. Slavă cerului că am un psihic sănătos și știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mea nu e acasă, s-a dus la piață. I-am zis să nu te aștepte, bănuiam că vrei s-o însoțești, căci nu știam când te vei trezi. Suntem aproape de civilizație? Da. Vei putea ajunge acasă imediat. M-am liniștit. Deci nu e imposibil să plec deja mă simt revenind pe pământ. Iar nu știu de ce, dar simt că el și-a găsit în soția lui femeia ideală, iar cum eu îl găsesc o persoană încântătoare, dar nonsexual, desigur, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o tăcere religioasă care vine din lipsa necesității de a vorbi, și ideile mele, care apar, dispar, și continuă în infinitate (și noi suntem niște idei, muritori, căci infinitul cuprinde în el toate opțiunile, iar noi suntem opțiuni), liniștea mă liniștește . Și n ici măcar nu îmi pasă dacă-mi stă bine cu ea (țineți minte preocuparea să ne asortăm, din punct de vedere estetic, găsindu-ne armonia ) cu simțul nostru conștient al ei, spre deosebire de animalele ce se adaptează strict biologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
că el poate ceva mai mult, căci îmi prinde mâinile deasupra capului. Nu vreau să mor, așa că țip. Pe fundalul negru cu fulgere, pe melodia cerului străfulgerat, el spune: Și cine crezi că te va ajuta? La care au mă liniștesc, căci de m-ar fi vrut moartă nu ar fi ezitat atât. Și zâmbetul său deloc malițios mă lămurește. Și vrei și tu deci să punem punct? întreabă. · Cu ceva timp în urmă, în frig și ploaie, citeam în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Eu mă încruntai, știind că totul a trecut, și vrui să mă depărtez. El mă avertiză printr-o tăcere magnetică. Nici o șansă, îmi spuse, sărutându-mă. La început opusem rezistență, dar apoi când îi răspunsesem la sărutul său iubitor, pasional, liniștit în siguranța sa, îndrăzneț și total. Trupul însă era tot încordat. Ne priveam din nou. Te iubesc, îmi spuse. Iar relația noastră știam că va fi la fel de plăcută veșnic precum începuse. Camera era bătută toată în pietre, iar peste pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se mai poate face nimic, nu? Te rog. Va trebui să accepți să te ajut, măcar cu bani, din când în când, și pleacă. Mă simt bine, totul a ieșit cum mi-am dorit. Însă pe urmă când m-am liniștit, îi simt lipsa. Fug repede la recepție și îl prind doar la plecare. Nu, nu pleca. Venisem să te cer în căsătorie, știai? Știu. Te cer acum. Vrei să fii soția mea? Da! · · · · Ador aparențele. Pentru că dincolo de ele nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la liceu, cerințele pentru ea sunt mai mici, ar putea să mă ajute. Apoi este și Alexandru, tatăl tău. —Nu-ți face griji, mamă. Lasă totul în seama noastră și ai să vezi că va fi bine pentru toți, o liniștea Cecilia, nelăsându-se convinsă de cele spuse de Silvia. Eu te asigur că îmi voi termina facultatea. Voi munci mai mult, îmi va fi mai greu, dar voi reuși. Cu lacrimi prelinse pe obrajii palizi de boală, Silvia își exprima
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-te! Nu ai voie să mergi mai departe!” și m am trezit cu o stare de părere de rău că n-am putut merge în continuare prin acele locuri nemaivăzute. Ce să fie asta? —Vise de noapte, a exclamat Alexandru, liniștind-o. A sărutat-o și a plecat la serviciu, dar visul Silviei i-a dat de gândit ca și Ceciliei care mersese să-și bea cafeaua în bucătărie. Ce ești așa îngândurată, Ceci, a întrebat-o Elena ce venise să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Ce să fi înțeles de aici? Că nu acceptă încă gestul plănuit de mine, dar să nu mă supăr și să am răbdare. M-am mulțumit să-i sărut degetul, fiindcă zâmbetul ei dulce și privirea-i caldă m-au liniștit. A doua zi, când au mers la serviciu, atât Matei cât și Cecilia, au fost luați la întrebări de colegii lor. —Ne-ai trădat Cecilia, că n-ai mai venit la Cornul Cerbului, cum ne înțelesesem săptămâna trecută. — Nu v-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
până atunci. Și nu te-ai protejat? — Asta i-am spus și eu, că am făcut sex protejat, dar ea susține că nu-i adevărat, că eu în starea în care am fost n-am cum să-mi amintesc. Fii liniștit! Să știi că minte. Este invidioasă pe tine și pe Cecilia că vă iubiți, l-a încurajat Leontina. Dacă e gravidă nu a rămas cu tine, a rămas cu altcineva, este de părere Gelu. Nici pomeneală, Gelule, nu-i gravidă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a fost a bună. Ați ajuns la sărutul adevărat? Nu, dar am fost înfiorați deopotrivă de iubire. Șiacum, ce să fac? Ce să fac? Trebuie s-o împac, dar cum? Mă duc să-i cer iertare. Nu! Lasă să se liniștească, fiindcă e decepționată. Te duci mâine, poimâine, îl sfătuiau logodnicii. Acum cum este tensionată, s-ar supăra și mai tare,te ar repezi și ai strica totul. Las-i să se liniștească. Atât de bine ne-am înțeles, atât de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să-i cer iertare. Nu! Lasă să se liniștească, fiindcă e decepționată. Te duci mâine, poimâine, îl sfătuiau logodnicii. Acum cum este tensionată, s-ar supăra și mai tare,te ar repezi și ai strica totul. Las-i să se liniștească. Atât de bine ne-am înțeles, atât de surâzătoare a venit nu știu ce să-mi spună și eu, ca un idiot, am repezit-o, își dădea cu pumnii în cap Matei. Nu te mai necăji că se va rezolva. A doua
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dus pe Matei nu a vorbit nimic pentru a nu-i răscoli suferința. Ajunși acasă, i-a întâmpinat Tiberiu, pe care Gelu l-a sfătuit. Nu-l întreba nimic pe frate-tău că este foarte îndurerat. Lasă-l să se liniștească. Din cauza Ceciliei? — Da, a făcut prostia că a jignit-o pe nedrept și ea plecat dezamăgită în Germania. Când Matei a coborât, îndreptându-se spre casă, Gelu i-a spus: —Salut, Matei! Ai grijă de tine! A mai stat apoi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
acestea fiindu-mi prioritățile. De aceea nu te-am mai căutat, nu ți-am mai scris... Nu este o scuză Robert, că toate s-au petrecut la început, când ai venit în Germania, dar după aceea cred că te-ai liniștit, totul a intrat în normal. Nu puteai să-mi scrii, să mi dai un telefon, că doar am fost buni prieteni sau nu am fost? — M-am gândit mereu la tine. N-a fost suficient. Acum faptul este consumat. Văd
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
între voi, dar acum când sentimentele s-au înfiripat, crezi că vor dispărea la prima adiere de vânt? Niciodată. Cum ți-am mai spus, dacă vă iubiți cu adevărat dragostea voastră va rezista. Să știi c-ai reușit să mă liniștești. După această discuție mă pot duce de drag la serviciu. — Îmi pare bine că te-ai mai înseninat. Nu-ți mai face gânduri, gânduri, că n-are sens. Matei îi dădea perfectă dreptate mamei care reușise, prin discuția purtată, să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mi-am cerut iertare când ea fugea pe scările spitalului. — Cât a fost de supărată, nici nu te-o fi luat în seamă. În ziua de Crăciun a nins frumos. Nu a fost chiar atât de frig. Natura a fost liniștită dar oamenii au fost în plină acțiune de la cel mai mic până la cel mai mare. Copiii la săniuș, bătrânii ajutând la pregătirile pentru această sărbătoare, tinerii la întâlniri, în vizite. Logodnicii împreună cu Matei și-au rezervat locurile pentru revelion la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
avut dreptate că te iubește, că nu se gândește la altă relație. —Vezi, Gelule? Nu ți-am spus eu că Cecilia nu este fata care zboară din floare-n floare. Mă bucur pentru tine Matei. Cred că acum te-ai liniștit. — Tot nu m-a iertat. Am rugat-o să nu închidă telefonul. Nu l-a închis imediat, dar când am început să-i spun că mi-e dor de ea, că telefonul ei m-a făcut fericit, a întrerupt. Cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-mă duc, Matei, mă bazez pe tine. Toată speranța mea este în tine, pleacă Leontina oftând. A condus-o pe Suzana acasă, care plângea într-una. A mai stat un timp cu ea și cu Andrei, tatăl Nataliei, ca să-i liniștească. A plecat apoi cum a venit, dar îndurerată, fără să se mai gândească la cireșele culese, de care s-a ales praful, că nimeni nu le-a mai folosit. Pentru Natalia au urmat zile de calvar, nu atât din cauza durerii
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tot timpul să și-l petreacă numai cu ea. Unde-ai dori să mergem, draga mea? —Oriunde, dar în natură. Sunt copleșită de aglomerații, de zgomot, de stres. De aceea am și plecat înainte de susținerea tezei de doctorat ca să mă liniștesc, să mă adun, să mă refac, mai ales că nu vă văzusem de atâta timp și-mi era atât de dor de casă, de voi și mai ales de tine. — Mergem în parcul teilor că este mai liniștit. Apropiindu-se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cameră. —Să nu plecați copii, că împreună cu voi trebuie să fixăm data nunții, i-a anunțat Virgil Zamfirescu, socrul mare, că pentru aceasta ne-am întrunit aici, fără să bănuim că va sosi Cecilia. Ne întoarcem imediat, tată, l-a liniștit Matei, grăbindu-se cu Cecilia spre camera din spate. —Ce-i spunem tatălui tău? Când fixăm nunta? Ne așteaptă să-i dăm răspunsul. Lasă-l să aștepte. Acum vino aici, s-a așezat pe fotoliu și a ridicat-o pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
s-a așezat lângă Cecilia pe canapea, cuprinzând-o cu o mână pe după mijloc și cu cealaltă așezând-o pe locul unde simțise mișcarea bebelușului. Când simțea o mișcare, o pupa pe Cecilia și tot așa până când fătul s-a liniștit iar ei s-au dus la culcare adormind îmbrățișați. A doua zi dimineața, când s-au trezit, Matei era cu mâna pe burtica ei așteptând mișcările bebelușului. Să ne grăbim că întârziem la serviciu. — Numai două minute. —Tu crezi că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
schimbat, l-a împins Cecilia. Nu-l învăța în brațe. Nu mai fi supărată, draga mea! Pleacă și lasă-mă-n pace! — Nu mi-ai vorbit niciodată pe tonul acesta. Ce se întâmplă? După ce au fost schimbați copiii s-au liniștit. În timp ce Matei stătea cu ei, Cecilia a aranjat masa și l-a chemat să vină să mănânce. Nu mănânc fără tine. Hai să mâncăm până nu-i apucă iar urlatul. Au mâncat, dar nu prea și-au vorbit datorită stării
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
poimâine se va întoarce și doamna Cecilia. Nu fiți trist! Vă las să mâncați. —Mulțumesc! Nu cred că am să pot. Trebuie să mâncați. Te rog să-mi faci o cafea. Cu multă plăcere. Noaptea târziu, când toți s-au liniștit, Matei le-a spus celor de gardă să fie fără grijă privind Cecilia, fiindcă va sta el cu ea. A fost cea mai tristă noapte din viața lui. Ieșise din șocul avut de vestea despre accident, dar intrase în haina
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
răbdare. Nu ne dau voie medicii. Dar tu nu ești medic? —Directorul spitalului este cel care hotărăște. El este șeful meu și nu este de acord să veniți acum s-o vedeți, le-a explicat într un fel, ca să-i liniștească. -și tu nu te poți da bine pe lângă el că doar stați bot în bot toată ziua? —Nu este chiar cum credeți voi, a surâs pentru prima dată Matei de la accident. De fapt, discuția cu copiii îi aducea liniște în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
întotdeauna și ca cea mai ascuțită sabie, și ca cel mai rezistent scut. Este modalitatea prin care forța din tine te face să rămâi liniștit, atunci când forța din afara ta te îndeamnă să te dezlănțui. În felul acesta, așadar, femeia se liniștea și pe ea și îi liniștea și pe ceilalți. Apoi, totul revenea, în chipul cel mai firesc cu putință, la normal, iar ea își relua numaidecât treaba din locul în care o lăsase, căci parcă fiecare lucru din jurul ei îi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]