3,144 matches
-
2001, Figurina. Coșul cu fructe, Iași, 2003; Hafiz, Divanul, Iași, 1997; A.K. Coomaraswamy, Hinduism și budism, Iași, 1997; Rainer Maria Rilke, Elegiile duineze. Sonete către Orfeu, Iași, 2000. Repere bibliografice: Aurel Leon, „Auguste Rodin”, CL, 1977, 9; Liviu Leonte, Lirism și interpretare, CRC, 1979, 19; Zaharia Sângeorzan, „Constelația Hyperion”, RL, 1979, 40; Dimitrie Costea, Poezia emoției intelectuale, CRC, 1980, 4; Mihai Drăgan, O carte nouă despre Eminescu, CRC, 1983, 20; Constantin Ciopraga, Eminescu și spațiul poetic, ATN, 1983, 10; Virgil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
fără profunzimea și tragismul creațiilor marilor reprezentanți ai curentului), cu ambiții filosofice și morale, însă cu redusă consistență ideatică și relativ modestă ținută artistică, notabile mai mult prin vioiciunea construcției, prin percutanța replicilor, printr-o anumită abilitate de a mânui lirismul și bufoneria; cealaltă este materializată în piesele cu subiect istoric și sens patriotic și moral, în care faptele trecutului sunt privite prin grila prezentului. Textele din prima categorie formează partea cea mai interesantă a operei de dramaturg a lui G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
după Nicolae Manolescu, drept "ficțiune realistă". Ceea ce determină genul, dictînd natura sa constitutivă, ar fi aspirația mimetică, voința de a simula, veridic, viața. Romanul se va opune, în vîrstele sale "obiective", înclinațiilor timpurii pentru "romanesc", pentru istorii extraordinare, sau pentru lirism, de care realismul va expurga discursul epic. Fiecare din aceste trăsături îl depărtează mai mult sau mai puțin de garanția credibilității. Putem asocia, așadar, programului realist (și naturalist) expresia împotrivirii față de ceea ce a fost considerat "romanescul" literar. Verosimilul, credibilitatea imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
romanescul" literar. Verosimilul, credibilitatea imaginii asupra lumii înfățișate sînt corelate cu impersonalitatea viziunii, cu o omnisciență rece, fără alunecări emoționale. "Romanescul" se studiază încă, pentru că în opoziție cu acest registru, care a căpătat și alte etichete, printre care cele de lirism, panlirism, poezie a afectelor etc., în opoziție cu el se definește, voit tautologic, "romanul-roman". Cînd E. Lovinescu susținea necesitatea renunțării la modalitatea lirică a expresiei în roman, criticul o făcea denunțînd această natură improprie genului (ceea ce s-ar traduce prin
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în vaste figurații imaginare. Se mai petrece și altceva: limbajul poetic însuși suferă modificări esențiale; metafora își lărgește enorm arcul, îndepărtându-se de câmpul senzorial imediat și operând tot mai des cu analogii de ordin intelectual. Forma directă, confesivă, a lirismului e părăsită pentru exprimarea aluzivă eliptică; versul capătă o concentrare gnomică. Retorismul, dacă nu poate fi gâtuit, cunoaște o frânare prin care vin să-l răcească frecvent accente sarcastice. OV. S. CROHMĂLNICEANU SCRIERI: Aur sterp, Iași, 1922; Stânci fulgerate, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
versuri, în „Orizont”, iar editorial, în 1986, în placheta colectivă Argonauții. Poeziei spectaculare a primului volum personal, Balade vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste (1990), în care baladescul și plăcerea afișării nonconformismului zgomotos al boemei au dat aliajul unui lirism cu o reală priză la public, îi urmează o prezență editorială dinamică. Cu schimbări abrupte de registru tematic, poemele din cărțile următoare proiectează patetismul originar al autorului în termenii unei poetici moderne, de sursă stănesciană, consemnând aspirația către un discurs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
limite de înțelegere. Scrie despre poezie, dar mai ales despre roman, dezvoltând, uneori, idei pertinente asupra evoluției genului (Romanul urban românesc, Romanul psihologic românesc ș.a.). Invocând nu o dată disocierile lui Benedetto Croce privitoare la vârstele literaturii, ține să remarce că lirismul - „o caracteristică permanentă și strivitor dominantă” la români - ar putea fi o cauză în întârzierea genului romanesc la noi. Pentru B., creația e „un proces de asociere, de coerență și sinteză”; opera țâșnește dintr-o „apă interioară” și dă seamă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285532_a_286861]
-
o carte de reportaje, Țara dintre zăpezi și portocali (1958). Ca poet, debutează în volum cu Rime (1957), dar mai ales cărțile următoare, Freamăt galactic (1966) și Tabla de oricalc (1971), vor atrage atenția asupra unei foarte personale îmbinări între lirism și SF. Poetul, integrând condiția umană marilor ritmuri cosmice, este atent la „strigătul stelelor”, la „mersul sferelor” sau la „transhumanța stelară” și caută să perceapă freamătul universal: „Ah, pământul e țărmul numai .../ Din solzi de nichel sună vântul crud./ În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
câmp mai larg sugestiei. Propensiunea spre miniatură și ornament, vizibilă aici în câteva Arabescuri, e valorizată complet abia mai târziu, în versurile din volumul Leagăn de cântece. În cele 122 de catrene duble, simbolismul de suprafață este părăsit pentru un lirism mai decantat, în care adorarea eternului feminin se împletește cu o simțire mai intimă a naturii. Cizelarea poeziilor atinge de multe ori perfecțiunea, dar constanța atitudinilor dă impresia de repetiție, de saturație și chiar de registru minor. Această atracție spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
tipuri ghicite sau personaje ale unor opere artistice se învecinează fără să respecte vreun desen prestabilit, încercând să evoce atmosfera fiecărei civilizații. Izbutite bucăți parnasiene, în genul unui J.-M. Heredia, îndeosebi în Helada și Roma, multe piese de un lirism curat stau lângă altele ce alunecă în livresc și prozaic, alunecare potențată de multiple experimente în versificație și dislocări în topica frazei. Ultimul ciclu, Țara Românească (1944), diferă de cele precedente prin recursul masiv la folclorul național. Însă o parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
imagini ale „Sionului” pierdut - tablouri ale meleagurilor natale (Odă la Basarabia, Podgoria, Salcâmii sorb), portrete ale celor dragi (tatăl, mama, iubita), episoade ale copilăriei lui „Sârghi al lui Maftei Popa al lui Profir Vasile” (Botez). O completare, în registrul unui lirism direct, fără mască, trimițând uneori la Serghei Esenin, aduc stihurile din Scrisori pentru mine, mai ales Copilărie, Iubire, Capușoanele ș.a. Ultimul ciclu, Brazde însângerate, transpune într-o manieră precumpănitor obiectivă, cu inserții epice, experiența războiului (Noi ne-am rugat, Fata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
secvență memorabilă include o alunecare pe schiuri, amețitoare. Un deosebit succes, de critică și de public, obține scriitorul cu teatrul său. Comedii sentimentale prin subiect, piesele lui S. se ridică deasupra celei mai întinse părți din dramaturgia perioadei interbelice prin lirism și intelectualitate, prin prospețimea expresiei. Aflat în vilegiatură, undeva în munți, Ștefan Valeriu, protagonistul din Jocul de-a vacanța, întrerupe funcționarea aparatului de radio și a telefonului, împiedică sosirea ziarelor, într-un cuvânt suprimă tot ce leagă pensiunea de istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
a fost retras din librării. Chiar de la primele apariții editoriale - Cale bună, Ionele! (1962)și Soare cu dinți (1962), Trandafir sălbatic și Parodii (1965) -, C. se afirmă ca un umorist de vocație, înzestrat cu un acut simț al observației. Îmbină lirismul sentimental (scrie și lirică propriu-zisă) cu notația ironică și satirică, maliția cu poanta umoristică, particularități evidente și în următoarele volume: Stele verzi (1967), Oglinzi (1974), Parodii și epigrame (1976), Vatra (1980), Rezonanțe (1985), Penița și bărdița (1988), Săgeți (1990), Fulgere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
care va apăra, cu vigoare cenzorială, porțile Demnității omenești de năvala mistificatorilor cartelați”. Mijloacele de „pază” și „protecție” a valorii și concordiei sunt cele verificate în timp: refuzul imitației, spiritul de independență, luciditatea critică, stigmatizarea mediocrității, condamnarea imposturii și neacceptarea lirismului de circumstanță. Față de acest program pretențios, realizările sunt mai mult decât modeste. Se publică mai ales poezie (Eugen Constant, Savin Constant, I. Gr. Periețeanu, Constantin Barcaroiu, Al. Iacobescu, Vlaicu Bârna, Mircea Florentin), eseuri (Eugen Constant, la rubrica „Însemnări în rama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286358_a_287687]
-
iubim în Argia, / Acolo e patria mea, / și liberi să fim ca fluturii, / Căci Argia nu e numai un pământ / Ca o durere albă, / E-o inimă, vai, / Crescută peste iarbă”. Evoluția scrisului lui A. se produce în sensul discursivizării lirismului, al transformării poemului în reportaj liric în care domină ironia, paradoxul și asocierile șocante. Volumul cel mai reprezentativ în acest sens este Vanități (1980); aici baladele caligrafice ale începuturilor devin, sub presiunea formulelor poetice la modă, parabole cu rădăcini în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285455_a_286784]
-
descoperi. Unele probleme actuale ale reportajului (1960), N. formulează ideea „colectivizării reportajului”, oamenii condeiului urmând a fi repartizați la principalele obiective economice. Îndemnul de a „descoperi noi regiuni de realitate” nu va avea ca rezultat decât descrierea din ce în ce mai încărcată de lirism factice și de sentimentalism dulceag a „noului” de tip comunist și a „viitorului luminos”. În aceste texte de propagandă, realitatea e „zugrăvită” maniheist, tot și toate intră într-un malaxor ideologic sau, mai bine zis, sunt dintru început prefabricate, schematizate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288451_a_289780]
-
1991), Premiul ASPRO (1994), Premiul pentru debut al Editurii Univers (1997). Ca poet, a debutat în 1991, în volumul colectiv Pauză de respirație, împreună cu Andrei Bodiu, Simona Popescu și Marius Oprea. Notație a cotidianului contondent, cinic tulburat în funcțiile sociale, lirism virulent al individului noninseriabil, care nu se poate „angrena” fără supliciul agresării sale exterioare, poeziile lui D. poartă amprenta sensibilității ultragiate a nouăzecismului, a cărei notă comună este perceperea realului ca un spectacol dezarticulat și coroziv. Față de ludicul optzeciștilor, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
fost premiat la câteva festivaluri internaționale (Egipt, Franța, Italia ș.a.) În plan literar, calitatea scenariilor lui Ș. o reprezentau franchețea, prospețimea și lipsa tezismului. Mai precis: linia foarte subțire a ideii pedagogice, lucru vital pentru o tematică sufocată îndeobște de lirism ideologizat. Carențele scriiturii (idealismul melodramatizat, dialogul livresc și infuzia liricoidă, departe de modelul real al subiecților) dispăreau în tratarea cinematografică, în ritmul secvențial și culoarea comportamentală. Proza scurtă, ca și romanele lui Ș. urmăresc tribulațiile erotice ale adolescenței, cu băieți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
calea obișnuită a procreării, ci "prin procedeul tehnic al săltării". Asemenea pagini echilibrează cumva atmosfera sumbră a cărții, iar distanțarea ironică este un semn al "atitudinii scriitoricești". Ironia este, pentru Soljenițîn, un nivel de comunicare, ca și lupta deschisă sau lirismul 268. Intenția de a prezenta imaginea completă a sistemului de lagăre, multitudinea detaliilor organizate coerent, maniera artistică și capacitatea de atragere a cititorului în această lume duc spre concluzia că forța scriitorului este arta sa. Fără această artă, orice text
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și speranțe eshatologice. J 27 Ditirambul, "cântec menit, cu prilejul sacrificării unei victime, să producă extazul colectiv, cu ajutorul unor mișcări ritmice, precum și aclamații și țipete rituale, a pututexact în epoca (secolele VI1-VI) în care se dezvoltă în lumea greacă marele lirism coral - să evolueze în gen literar, prin importanța crescută a părților cântate de către exarchon, prin intercalarea bucăților lirice pe teme mai mult sau mai puțin adaptate cazului și persoanei lui Dionysos" (H. Jeanmaire, op. Cit., pp. 248-249). Partea a II-a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pentru a-i duce domnului Bălăiță manuscrisul unei cărți pentru 1986. Sper să nu mai probleme precum cu "Divina..." O bucurie mare este apariția cărții lui Sava (Nicolae Sava n. red.). Mi-a adus-o recent! O găsesc minunată, în ciuda lirismului excesiv uneori! Deci, încă o victorie a tinerilor nemțeni. Mai zilele din urmă a venit și Adrian Alui Gheorghe pe la mine. Radu Florescu e aici, acasă deci, de o săptămînă. Ne vedem zilnic. E un poet foarte bun. Chiar i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Mariana Marin n. red.) ori Ștefoi (Elena n. red.); dimpotrivă, e după ele! Așa cum nu-s de acord cu modalitatea Constanței Buzea de a "povesti" poemele lui Adrian (Alui Gheorghe n. red.) (vezi ultimul Amfiteatru!), ca să nu mai spun că lirismul nu trebuie reacreditat, el existînd, în doze diverse, la orice poet! Bine, însă, că s-a scris și cu entuziasm despre talentul lui. Adrian ar fi mai bun dacă ar risca în text. Textele sale se citesc uniform și dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nu mai sînt abonat la nimic. Îmi vor scoate cartea. Sântimbreanu mi-a spus că trebuie să schimb titlul, din motive politicoase. "Ce divină!" vorba lui. Îmi amintesc acum de un eseu (sau conferință?!) al lui Paul Claudel, "Diplomație și lirism", în care afirma că cea mai bună metodă de a soluționa problemele este de a nu-ți da seama că ele există. Dar de unde, uneori, atîta "esprit de finesse"?! O vor scoate-n octombrie. Poate în noiembrie cel tîrziu. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
poemul "Moscova-Petușki". Ca și un alt mare "poem" al literaturii ruse ("Suflete moarte"), "Moscova-Petușki" cuprinde relatarea unei călătorii (de data aceasta a unui "băutor metafizic") până la un orășel industrial din zona Moscovei, parcursă într-o extraordinară stare de beție și lirism. Eroul poemului nu ajunge însă la iubita și copilul lui, se pomenește din nou la Moscova, unde este ucis de niște derbedei într-un stil kafkian. Este o carte redusă ca dimensiuni, pe de o parte bere "catifelată" 200 g
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o repet de fapt, pentru că am amintit o și altă dată scriind despre Crama, că închi derea lui în tăcere, vreme de douăzeci de ani, pe lângă împrejurările amintite care țineau de climat, a fost ajutată și de factura intimă a lirismului său, care ea însăși îl predispunea la „închidere“, la filtrări îndelungi, la reprimări severe ale gesticulației spontane. Se poate presupune de aceea că și alta să fi fost ambianța pentru poezie în cei douăzeci de ani de tăcere a lui
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]