3,184 matches
-
mai acute. În contextul în care referințele teologice, duhovnicești și culturale la tradiția Părinților Bisericii se reduc, în Facultățile de Teologie, doar la câteva nesărate șabloane retorice, inițiativele ASCOR au reprezentat în ultimii cincisprezece ani un eveniment lăudabil în calendarul liturgic al Bisericii. Pe lângă aceste aspecte luminoase, se adaugă activitățile caritabile, expozițiile de icoane, voluntariatul în asistența socială, organizarea unor tabere de creație, înregistrarea unor CD-uri și casete video cu excelent conținut duhovnicesc. Toată această muncă este lăudabilă, deși insuficient
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fi numărarea crucilor, a mătăniilor sau a baticurilor regulamentare din biserică) reprezintă semnul sigur al acestei derive. O religiozitate adogmatică, emoțională și sentimentalistă (cu hramul Veronica Micle și loc de pelerinaj la mormântul acesteia de la Văratec) pune în paranteză spiritualitatea liturgică și sobrietatea teologică a Părinților neptici. Numai lectura străvechii Scrisori către Diognet despre condiția creștinului în lume ne-ar putea elibera de puternica senzație de claustrofobie indusă într-un asemenea context. Cu tot respectul și neștirbita dragoste pentru toți cei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și frustrare în aproape oricare parohie pe care ar vizita-o. În România, kitsch-ul eretic tinde să devină a doua natură a cultului ortodox. Este dificil să găsești, în zeci de orașe din țară, o biserică cu un program liturgic decent, fără forfecări nemiloase în tipic, cu slujbe neîntrerupte de telefoane mobile și un „du-te vino” permanent, cu preoți preocupați nu de afaceri, ci de sporirea duhovnicească a credincioșilor, cu iconografie ortodoxă și muzică bizantină, cu un naos lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
repeziciune. Este nefiresc ca o singură asociație studențească să aibă sarcini pe care multe parohii și le-ar putea asuma, împreună cu credincioșii adulți, la nivel local. În plus, este imposibil ca o mână de oameni să facă totul: studiu, participare liturgică, reviste, asistență socială, bibliotecă, organizarea de serate duhovnicești, conferințe, excursii ecologice, ateliere de icoane, coruri de muzică bizantină, pelerinaje, pagini web, expoziții sau concerte. Dacă aceiași oameni trebuie să facă toate acestea la un loc, calitatea fiecărei activități nu va
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
au arătat cum cultura vernaculară nu poate fi disprețuită din considerații dogmatice zeloase, care pun „acribia” înaintea „dragostei”. Confruntați cu problema primirii altor neamuri la credința pravoslavnică, nenumărați preoți misionari au înțeles că ortodoxia nu poate fi redusă la sinteza liturgică bizantină din secolul al XIV-lea. Sunt, probabil, alte priorități înaintea traducerii complete a mineielor sau a literaturii patristice în limba localnicilor. O broșură care ar prezenta cele mai importante charisme ale credinței creștine, alături de un cod prescurtat de conduită
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
măsurile administrative luate, ne revine fiecăruia obligația unui surplus de atenție, înțelegere, deschidere și creativitate. În afara acestei aproprieri subiective față de chestiunea țigănească, Bisericii îi revine o importantă funcție de asanare morală. Teologia creștină predă științele comunicării orizontale numai cunoscând arta dialogului liturgic pe verticală. În fond, conceptul politic de egalitate civică provine, pe căi indirecte, din teologia paulină a Noului Legământ. Este datoria comunității țigănești să renunțe la retorica autovictimizării pentru a putea experimenta simfoniile libertății într-o lume civilizată, bazată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu două ore alocate pentru curs și seminar). Ceea ce trebuie vizat în aceste ore este lucrul cu textul Scripturii, îmbogățirea vocabularului (plecând de la greaca atică, ajungând la greaca koiny și apoi elina bizantinilor), respectiv studiul etimologic al terminologiei teologice și liturgice. Chiar dacă studenții de la Teologie nu vor deveni traducători profesioniști, ei trebuie să poată studia un text grecesc sau latin în original, să recunoască structuri morfo-sintactice de bază, să cunoască istoria semantică a unor concepte teologice cheie (logos, homoousios, hypostasis) și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai ales, într-un sens deopotrivă literal și metafizic, bine orientați. Un student teolog de calitate, asemenea unui preot iubit de popor, este un om aflat în posesia unei busole. Neîncetat, aceasta îi indică răsăritul nostru, cel de sus. Cateheza liturgică și canoanele memorieitc "Cateheza liturgică și canoanele memoriei" Liturghia făurește Biserica și crează comuniunea. André Scrima (1925-2000) Prioritatea gestuluitc " Prioritatea gestului" Stilistica ortodoxiei răsăritene are o foarte vizibilă amprentă liturgică. Pus în afara cultului, creștinismul riscă să se degradeze în ideologie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deopotrivă literal și metafizic, bine orientați. Un student teolog de calitate, asemenea unui preot iubit de popor, este un om aflat în posesia unei busole. Neîncetat, aceasta îi indică răsăritul nostru, cel de sus. Cateheza liturgică și canoanele memorieitc "Cateheza liturgică și canoanele memoriei" Liturghia făurește Biserica și crează comuniunea. André Scrima (1925-2000) Prioritatea gestuluitc " Prioritatea gestului" Stilistica ortodoxiei răsăritene are o foarte vizibilă amprentă liturgică. Pus în afara cultului, creștinismul riscă să se degradeze în ideologie, revelația să decadă la statutul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Neîncetat, aceasta îi indică răsăritul nostru, cel de sus. Cateheza liturgică și canoanele memorieitc "Cateheza liturgică și canoanele memoriei" Liturghia făurește Biserica și crează comuniunea. André Scrima (1925-2000) Prioritatea gestuluitc " Prioritatea gestului" Stilistica ortodoxiei răsăritene are o foarte vizibilă amprentă liturgică. Pus în afara cultului, creștinismul riscă să se degradeze în ideologie, revelația să decadă la statutul unui „mesaj”, iar viață pravoslavnică să se compromită în anacolutele unei etici resentimentare. În absența rugăciunii și a slujirii, Evanghelia se afișează electoral, teologia e
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
invizibilă și transculturală a revelației. Mitul neutralitățiitc "Mitul neutralității" Față de pretențiile radicale ale creștinilor deciși să aprofundeze adevărul imemorial al propriei lor tradiții, înțelepciunea lumii are o minimă aderență și un exces de antipatie. În fond, modernii emancipați tolerează realismul liturgic al creștinismului cu aceeași reținere severă cu care Părinții deșertului priveau practicile magice și superstițiile sezoniere ale țăranilor egipteni. De unde această ezitare? Totul începe probabil cu Descartes, care ne-a convins mult prea ușor că numai predarea adevărurilor clare și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vitraliu asupra cunoașterii, universaliile medievale au fost afumate de aroganța iluministă. Legătura organică dintre ce și cum a fost treptat compromisă. Formarea a devenit informare, iar cunoașterea, tot mai metodică, și-a luat ca standard performanța cognitivă (IQ). Anemierea componentei liturgice din cunoașterea teologică a coincis cu dislocarea corporalității din odiseea cunoașterii științifice. Acest postulat n-a fost decât tot opera uneia dintre meditațiile carteziene, care a declarat că omul se naște atunci când visele îi mor. În Occident, academiile au început
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cum este comuniunea euharistică -, neofitul se hrănește cu lecturi la surse, practică un comerț profitabil cu exegeții tradiției și observă sceptic coliziunile dintre diverse curente teologice, culturi religioase sau chiar civilizații la cumpăna veacurilor. Chiar pentru a ajunge în situl liturgic al teologiei, o inteligență proaspăt botezată este obligată să cunoască ereditatea istorică a creștinismului, în particular, dar și memoria colectivă a religiilor lumii, în general. Pentru a înțelege diferența dintre creștinii metodiști și adventiștii de ziua a șaptea, un musulman
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
instituțiile educative ale unui stat secularizat s-ar cuveni să le ofere cetățenilor săi, Biserica pare chemată să revină la o pedagogie „verticală”. Numai astfel păstorii ei ar putea vorbi nestingherit lumii, oferind familiilor creștine șansa unei catehizări de tip liturgic, cu rigoare teologică, inteligență culturală și bun-simț artistic. O Biserică ce înțelege sensul euharistic al cunoașterii duhovnicești, precum și dimensiunea mistagogică a oricărei apartenențe individuale la Trupul lui Hristos, nu poate întârzia redescoperirea catehumenatului. În sfârșit, într-un context politic marcat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în fața comunității locale ca un Privatdozent consacrat. Este demn de remarcat, de asemenea, că, înainte de triumful constantinian, învățătorul creștin risca nu doar marginalizarea socială, ci chiar martiriul. Fără să fie neapărat preoți sau episcopi, cateheții creștini erau implicați în activitățile liturgice ale Bisericii, tâlcuind Scripturile sau recitând din Psalmi la adunările festive ale credincioșilor. Învățătorii creștini păstrau însă relația și cu „fiii îndoielii”, situați în afara Bisericii. A fost cazul eminențelor cenușii ale Alexandriei, între care Panten, Origen sau Clement, care au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pentru că religiile nu se mai pot impune decât prin ceea ce le este propriu, Biserica Ortodoxă n-ar trebui să îmbrățișeze cu seninătate constrângerile unui sistem de educație limitat de agenda valorilor modernității. Ea ar putea să redescopere astăzi virtuțile catehezei liturgice într-un context teologic specific, într-un proiect paideic care să unifice inima și mintea, persoana și comunitatea, dogma și spiritualitatea. O nouă instituție a catehumenatului - care ar putea începe cu redeschiderea școlilor de duminică, a seminariilor serale pe teme
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un uz recurent, îi asigură oricărui retor ortodox o anumită credibilitate eclezială. Astfel utilizată, tradiția decade în tradiționalism și își falsifică misiunea. Fără să se limiteze la transmiterea unui „tezaur de credință” - rezumat în formula Crezului, în deciziile sinodale, tipicul liturgic sau tratatele exegetice și dogmatice ale Părinților -, Tradiția predă comunității Bisericii nu atât o metodă de lucru, cât mai ales o așezare sau, altfel spus, un cadru existențial pentru exercițiul de recunoaștere a adevărului. Tradiția transmite nu propoziții dogmatice, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Tradiția transmite nu propoziții dogmatice, ci un mod de a fi. Tradiția funcționează ca membrană a cunoașterii teologice, ca sit invizibil al articulării conștiinței ecleziale, ca principiu de configurare a autorității Bisericii. Înțeleasă ca mediu al distilării învățăturii apostolice, tradiția liturgică face ca propovăduirea Bisericii să nu fie mioapă. Predania nu se reproduce de la sine, fără un răspuns din partea oamenilor față de îndatoririle trecutului și provocările viitorului. Responsabilitatea noastră față de Tradiție este deci nominală, căci fiecare se mântuiește după numele său. Critica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pro tunctc "Nunc pro tunc" Era loc în paginile revistei Predania - o mostră de conștiință catolică într-o Biserică ce s-ar vrea, pe deasupra, și națională - pentru semnătura mirenilor și a călugărilor, pentru pagini de filozofie și teologie, pentru poezii liturgice și documentare istorice, pentru dezbateri polemice sau discrete note encomiastice. Un limbaj adecvat, o gazetărie decentă, neafectată și atractivă, în care nimic nu era menajat de dragul „liniștii noastre” și al „consensului” salvator. Temele fiind alese în acord cu problemele zilei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Zwingli. Efectele imediate ale Reformei se vor vedea într-un spectru aproape nelimitat. Apare, mai întâi, „individualismul intramundan” (Louis Dumont) de tip pietist, care refuză total noțiunile de tradiție, angelologie sau mistagogie, în favoarea unei etici pragmatic-soteriologice (Max Weber), a simplificării liturgice și a reducerii exegezei biblice la un singur palier hermeneutic (primatul literei). În arta religioasă, Reforma renunță nu doar la tabloul perspectival consacrat mai întâi în Biserica Romano-Catolică, ci la orice formă de reprezentare vizuală a sacrului. Simbolismul naturalist și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Curiozitatea copiilor este ghidată și îmblânzită de iubirea celor maturi. Mult mai târziu, nevoia implementării categoriilor morale este acut resimțită. Putem spune, cu alte cuvinte, că esențialul primilor ani de creștere se ascunde într-o experiență de ordin poetic sau liturgic. Poezia absoarbe natura metaforică sau metonimică a raporturilor dintre cuvinte și lucruri. Dimensiunea liturgică ține de bucuria ritualului, de centralitatea olfacției, importanța tactilității și forța incantației magice într-o lume de semne pentru care poveștile - mai precis, regimul narativ al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
implementării categoriilor morale este acut resimțită. Putem spune, cu alte cuvinte, că esențialul primilor ani de creștere se ascunde într-o experiență de ordin poetic sau liturgic. Poezia absoarbe natura metaforică sau metonimică a raporturilor dintre cuvinte și lucruri. Dimensiunea liturgică ține de bucuria ritualului, de centralitatea olfacției, importanța tactilității și forța incantației magice într-o lume de semne pentru care poveștile - mai precis, regimul narativ al comunicării binelui, adevărului și frumosului - slujesc misterul vieții 1. Vârsta eticătc "Vârsta etică" Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
îndoială, „esențialul” se cuvine a fi ocrotit de vulgaritatea predicilor de stadion și de efuziunea pietistă. În același timp, am pierdut prea ușor simțul apartenenței la o tradiție milenară, gustul pentru comuniune, discernământul duhovnicesc - pe scurt, tot ceea ce distinge adunarea liturgică de îmbulzeala superstițioasă ori mulțimea credincioșilor de o promiscuă aglomerație. Există ceva foarte prețios în noi, care trebuie recâștigat, mi se pare, prin experiența mistagogiei liturgice. Am putea tânji după un vis mai auster, chiar dacă nu poate fi transpus caligrafic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o tradiție milenară, gustul pentru comuniune, discernământul duhovnicesc - pe scurt, tot ceea ce distinge adunarea liturgică de îmbulzeala superstițioasă ori mulțimea credincioșilor de o promiscuă aglomerație. Există ceva foarte prețios în noi, care trebuie recâștigat, mi se pare, prin experiența mistagogiei liturgice. Am putea tânji după un vis mai auster, chiar dacă nu poate fi transpus caligrafic. Memorialul lui Pascal nu a fost în primul rând o reușită literară. În ceasul revelației, geniul de la Port-Royal a reținut „Numele cel mai presus de orice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Era un mod de a sublinia importanța ideii de comunitate, rămasă intactă la neoplatonici, la autorii patristici și chiar până la scolastici. Totuși, în creștinismul primului mileniu - pe vremea când lectura era încă un eveniment eclezial, precedând banchetul euharistic -, doar uzul liturgic al Scripturii legitima pasiunea bibliofilă. Inspirat de teologii alexandrini, Henri de Lubac prefera să descrie creștinismul nu ca pe o religie a Cărții, ci ca pe o religie a Cuvântului. Scolasticii au început să vorbească despre arhitectonica gândirii. Improvizația dialectică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]