10,073 matches
-
pe când Își cuprindea noua prietenă cu brațul: — Ei haide, spune-ne care e codul! — Plictiseala, a spus Caricaturistul Alcoolic dând fumul de țigară afară. Fuioare de fum se ridicau din toate părțile fiindcă toți cei din jur fumau ca niște locomotive, iar fuiorul său de fum s-a alăturat leneș norului gri ce plutea pe deasupra mesei. Singurul de la masă care nu fuma era Gazetarul Homosexual Ascuns. Ura mirosul de fum de țigară. În fiecare zi când ajungea acasă, se dezbrăca imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fac cunoștință măcar cu câțiva bărbați. Fii foarte atentă dacă bei Împreună cu ei. Alcoolul scoate la iveală tot ce e mai rău În oameni. Era Alex Stoicul. Nu cred că Asya bea. Sunt musulmani! Însă cu siguranță fumează ca o locomotivă. Doamna Peacock/Siramark a scris: Și În Armenia oamenii fumează mult. Am vizitat din nou Erevanul de curând. Țigările omoară națiunea. Armanoush s-a foit În scaun. Unde era? De ce nu scria nimic? Era furios sau supărat pe ea? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și alte grij. Așa că nu era altă soluție decât să continue cuptorul vechi să fie alimentat ca pe vremuri, cu lemne, lemne și iar lemne, poate lucrul cel mai greu de suportat în meseriile lutului. Ca un fochist al vechilor locomotive cu aburi, care-și petrecea tot timpul aruncând lopeți de cărbune în gura cazanului, olarul, cel puțin acest Cipriano Algor, care nu poate plăti un ajutor, se chinuie ceasuri întregi să introducă arhaicul combustibil în cuptor, crengi pe care focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și dintr-un vis nu te poți smulge... într-un vis ești ca o frunză pe o apă curgătoare... așa că supune-te visului, Daniel Petric. El e stăpânul tău inexplicabil...” Vocea a șuierat deodată mai tare, am auzit urletul unei locomotive, am țipat, am fugit și am nimerit într-o bodegă unde, singur în toată încăperea, Dinu stătea la o masă cu o sticlă aproape plină dinainte. Era beat. „În sfârșit, bine că te-ai decis să vii, a zis. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că merge Într-o altă direcție, se putea Încerca orice, chiar experimentul suprem, zicând că servea pentru mecanică. Stăpânii Lumii ne-au Înșelat timp de secole de-a rândul. Eram Învăluiți, Îmbrobodiți, seduși de Complot și scriam poeme de laudă locomotivei. Mergeam, dus și Întors. Aș fi putut să mă Închipui mai mic, microscopic, și iată că aș fi fost călătorul uluit de pe străzile unui oraș mecanic, crenelat de zgârie-norii metalici. Cilindri, baterii, butelii de Leyda una peste alta, o roată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
prezent În păr, cu staff, poliție, coregrafi ai ritului. I-am văzut pe Alex et Denys, pe așa-zișii Géants d’Avalon, blindați În niște armuri de piele cu catarame, cu adevărat uriași, cu părul blond, stând sprijiniți de masiva locomotivă stradală, Obéissante, cu brațele Încrucișate În așteptare. N-am avut timp să-mi pun alte Întrebări. Cineva intrase solemn, impunând tăcere cu mâna Întinsă. L-am recunoscut imediat pe Bramanti numai pentru că purta aceeași tunică purpurie, mantia albă și mitra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ori mă visam acasă, mă visam pe litoral, pe plajă, pe mare. Mai visez, dar frânturi, așa. S-au șters amintirile... Sunt unele vise... chiar am avut parte de niște premoniții. De exemplu, în ’94 sau ’95, am visat o locomotivă neagră și un avion negru pe cer. Și-a doua zi am stat și m-am uitat ca prostu’, așa, și mă gândeam: ce să însemne visul ăsta? Și nu trec câteva luni, cade - avionul ăla la Balotești -, trei sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
este acela al lui Meyerhold”. Contimporanul semnalează însă, oarecum ironic, și alte „evenimente artistice” din URSS: „la Moscova a fost executată o simfonie futuristă, cu ocazia aniversării revoluției, de către o orchestră compusă din tunuri, puști, sirene de vapor, fluiere de locomotivă și tot felul de sgomote din viața modernă” (nr. 59). În numărul 65 (15 martie 1926) al revistei, este recenzată traducerea franceză a volumului de „memorii” Voyage sentimental a lui Victor Șklovsky, reprezentant al tinerei generații de scriitori ruși. Atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pretutindeni va putea gusta în comun plăcerea unei emoții colective”. Un scurt text al lui Stephan Roll, „Actorul acrobat”, exprimă, dincolo de naivitatea transportată a tonului, atitudinea „sportivă”, virilă, „băiețească” a futurismului, proiectată în imaginea lui Douglas Fairbanks: „Actorul browning, actorul locomotivă, nu poate fi produsul decrepit al conservatorului. El țîșnește acrobat, boxeur, din gimnaziul sportiv. Inutilitatea rolului mumie, intrigei vanitate și cleioase, care flatau retina și timpanul, sufletul burghezului a făcut loc interpretărilor cu mișcări de piață, de uzină, de epocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu degetul spre propriul lui cap, luându-se în zeflemea ca s-o facă să râdă. Deoarece exact aceasta fusese și părerea ei despre el până atunci, cuvintele lui ironice merseseră exact la țintă. S-a înroșit, plecându-și ochii. Locomotiva fluieră mohorât. „Personalul de opt și treizeci și cinci în direcția Aomori, via Fukushima, Yonezawa, Yamagata și Akita se pregătește de plecare. Poftiți la peronul numărul doisprezece.“ — Asta e, Gaston, spuse Tomoe atât de încet, încât abia o auzi. La revedere! Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pregătea să plece de la peronul doisprezece. Clopoțelul a anunțat plecarea. Oare sub care din lumințele acelea se afla Gaston? — Idiot minunat! Tomoe și-a astupat gura cu mâna pe când rostea aceste cuvinte. Idiot minunat, întoarce-te repede! Clopoțelul a încetat. Locomotiva și-a înălțat șuieratul spre cerul întunecat și a început să se târască ușor-ușor, ducându-l spre nord pe minunatul idiot. 10 Spre nord După plecarea din gara Ueno, pasagerii din vagonul de clasa a treia din trenul care mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
străin pe care îl vedea pentru prima oară. Oare ce-l aștepta și acolo? Habar nu avea. Chipul lui se reflecta în geamul vagonului de clasa a treia. Obosit, trist, singur. Trenul alerga prin noaptea întunecată, anunțându-și, prin șuieratul locomotivei, trecerea prin gări mici și halte. Din când în când mai trecea pe culoarul dintre banchete spre toaletă. Ușa toaletei se deschidea scârțâind și el dispărea înăuntru. Vreun pasager se trezea din cauza zgomotului și-l întreba pe vecin unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la Mlaștina Mare. Au sunat de la poliție să vă înștiințeze. Era prima zi senină de când au sosit la Yamagata. Trenul care-i ducea înapoi acasă trecea prin lanul de orez care arăta ca o apă întinsă de un verde albăstrui. Locomotiva mai șuieră de câteva ori și prinse viteză. O adiere plăcută pătrundea prin fereastră. Băieții și fetele de la fermele pe lângă care treceau făceau cu mâna pasagerilor. Takamori și Tomoe, care stăteau la fereastră cu coatele rezemate de geam, priveau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
spre ieșire. Sarah strigă În urma lui ne vedem În septembrie, când reîncep cursurile, mă voi Întoarce la Roma. Dar el nu se Întoarse. Coborî pe peron. Ușile automate se Închiseră și mecanicul de pe peron ridică mâna, făcând semn celui din locomotivă, pentru a da semnalul de plecare. În capătul peronului, semaforul era roșu. Sarah lovea cu pumnul În geam. Îi spunea ceva, dar Antonio nu reușea s-o audă. Gura ei se mișca. Îi părea că stă să plângă. Îi fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
apt să mă Întorc la viață. Mă Întreb ce s‑ar alege din medicină dacă doctorii ar respinge astfel de intuiții. Doctorul Bakst, asemenea unui iscusit cercetaș indian din secolul trecut, și‑a lipit urechea de șină și a auzit locomotiva venind. Viața se va Întoarce curând, iar eu Îmi voi recupera locul În trenul vieții. Moartea se va retrage la postul ei din trecut, În marginea peisajului. Marea dorință a pacientului este să se cațăre, târșâind, târându‑se, șchiopătând, Împingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
luat cineva bilete? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce-i asta? De unde? De ce? (Luminile în scenă se sting; gara, peronul și personajele sunt traversate cu violență de luminile unor ferestre care se proiectează de undeva din spațiu; sunetele sunt puternice, fluieratul unei locomotive ireale, gigantice, înfricoșătoare, ritmul puternic al roților ca o armă care trage cu foc; este tot mai clară ideea că trenul fantastic trece ca un fulger fără să oprească; de altfel trenul fantastic nu trece pe șine, el trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cui te spovedești? Tot la ăia la care ai semnat de ieșire? Știi, hârtia aia de mi-a arătat-o și mie odată Goncea. Zicea că te-a făcut mai cu ascultare de atunci. Biruința crucii După câteva opinteli, cu locomotiva țipând speriată, extenuată, cu osiile scrâșnind încrâncenate, cu ciocnitul șleampăt al vagoanelor unul de altul, de parcă le-ar fi bălăngănit o foame năpraznică de spațiu, un nesațiu de câmpuri părăsite, personalul se urni. Tot așteptase, aproape un ceas, să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ghișeu. Întinse o mână subțire, cu degete lungi, păroase, cu unghii negre, încovoiate. - Aici? Întrebă, ciocănind cu inelarul pe un loc liber, o căsuță lunguiață, din josul formularului, pe dreapta. Funcționarul slobozi doar un chiuit lung, amarnic, final, așa cum face locomotiva când intră în prima curbă lungă a defileului de la Cheile Arse. Chiuia cocoțat pe Cassa de bani, zvâcnind să se atârne de lampadarul cu cinci brațe și cu patruzeci de becuri care, abia acum observă nedumerit, luminau toate. -Doooooom Peeeeeeriiiiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aerul ușor amuzat. Era vital ca oamenii să nu creadă că se fac presiuni asupra lor. Altfel obțineai efectul vânzătorul-agasant-din-magazinul-de-pantofi, iar clienții votau cu picioarele. Știți cum sunt unii când vine vorba de vechile ciu-ciu-uri, a zâmbit Hugo. Le umblă locomotivele prin creieri. Transformați casa asta într-o proprietate de lux și-ați dat lovitura. Ochii omului-nevăstuică străluceau de încântare. —Aveți dreptate. Piața celor care urmăresc trenurile. Fir-aș al naibii! La asta nu mă gândisem. Și-a frecat mâinile. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dintr-o ceață groasă... un tren negru și lung, lung fără capăt, cu șirul fără număr de vagoane, de la fiecare fereastră Vasilica îi făcea semne disperate cu mâna, strigând: ”Go-guu... Go-guu... ”. Prin dreptul acelor, roțile vagoanelor ticăiau ascuțit... ”Go-gu... Go-gu... ”, locomotiva alerga năpraznic pufăind apocaliptic... ”Go-gu... Go- gu...”. Tot din jurul lui se învârtea, ca la ”zidul morții”, capul îi huruia... ”Go-gu... Go-gu... ”, Vasilica îi făcea semne cu mâna tot mai disperate... Vru să oprească trenul, care venea spre el cu toată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
imprim nicio atitudine naturală. — aș putea să vă vorbesc mai pe larg despre toate acestea, dacă ne găsim ceva timp. — sigur. timpul nu este o problemă. — în orice caz, prima frază a unui roman trebuie să fie un fel de locomotivă capabilă să tragă după ea tot șirul ulterior de cuvinte, de fraze, de pagini și de capitole, tot cortegiul de caractere și toată înlănțuirea de întîmplări și de metafore. („a, bonjour și felicitări, să știți că tocmai vă citesc.”) Prima
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și începe să se radă. La ora opt și jumătate trebuie să fie la birou. X își pregătește o cafea. Deschide frigiderul. scoate untul și două felii de șuncă. închide frigiderul. taie o felie de pîine. Cafetiera pufăie ca o locomotivă. Ceașca plină de lichid negru, în momentul cînd o reașază pe farfurioară, face clang. Zgomotele casnice îi fac nespus de bine lui X. X își mănîncă sandvișul. X își bea cafeaua. X se gîndește la vocea din creierul său. este
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
peronul gării din orașul r unde am văzut-o imediat pe doamna mis terioasă. ea își agita cîrjele de la prima fereastră a primului vagon al trenului care tocmai intra în gară (nu mai știu dacă trenul era tras de o locomotivă cu aburi). Femeia (destul de plinuță) coborî să-mi dea documentația, dar în secvența următoare m-am trezit eu însumi în vagon împreună cu părinții mei, cu bunicii, cu mătușile, cu sora și cu frații mei mai mari. toată familia, poate vreo
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
totdeauna, iar când va întâlni o constănțeancă va evita să se mai vadă, aceasta era hotărârea lui nestrămutată. Războiul permanent ce îl ducea cu timpul lui, se fluidiza până la iluzoriu ducând realitatea mai departe în necunoscut. Laur urmărea atent cum locomotiva, pufăind întruna, încetinea trăgând lin vagoanele, trecând pestemacazurile de la Podul Saligni, de peste Dunăre și apropiindu-se în gara Cernavodă. Acceleratul opri întro curbă largă, lăsând să se zărească tot trenul asemănător unui șarpe albastru de metal, care se odihnea zgomotos
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
influența unei forțe oculte, țintind trasee de neînțeles pentru eventualul privitor dar omul își urmărește cu îndârjire scopul. Câteva trolee așteaptă la cap de linie părăsite iar unul din care au fugit toți pasagerii, se ia la întrecere neloială cu locomotiva care străbate, în viteză, cartierul de case cu străzi, trasate drept paralel și perpendicular pe calea ferată. Trece peste ultimul pod, după care se ivesc în sfârșit blocurile turn și trenul frânează. Scrâșnetul saboților, fier pe fier se aude prelung
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]