50,381 matches
-
tresărire de geniu, între timp adormită... Sau: Consimțământul colectiv ne mai având nimic șocant... Propoziții pe care Camerele reunite ar trebui să le dezbată într-o ședință națională... Faptul că din două familii urzicenene, a lui Balcan și a subsemnatului, locuind pe aceeași stradă Ferdinand, în vecinătate, ieșiră două vlăstare învățate, Haralambie Balcan, zis Lică, și cel ce scrie aceste rânduri, prietenul din copilărie, socotindu-l și pe nepotul lui, tot Constantin, și Balcan; ...acest lucru, vreau să spun, mă bucură
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
apă dulce, cine bea nu se mai duce" cîntă poeții". Străzile i se par ciudate, cotropite de pajiști, case țărănești și grădini, de șanțuri și băltoace; cu turme de porci și cîini tolăniți peste tot iar țiganii prezenți peste tot, locuind și printre ruine. Și, deodată, peste cîțiva zeci de pași, se ajunge pe o stradă care dă într-o piață, apărînd ceea ce călătorul numește "strălucirea și luxul capitalei suprarafinate, cu magazine bogate și palate așijderea, chiar dacă pavajul este rău întocmit
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
totală cu mine, vrea să-i mângâi părul, mâinile, gleznele". Repede însă, dând curs firii ei, Chloé renunța la ambiguitate și dă pe fata ce simte și ce vrea, în patetice, dezlănțuite mesaje epistolare presărate peste tot în camera Laurei (locuiesc în încăperi vecine la aceeasi pensiune din Stromboli): "...te iubesc, îmi pierd capul, mă pierd, mă simt ca un copil deasupra unui abis. Te iubesc cum n-am iubit niciodată un barbat(...) jur că am terminat cu ei, cu ei
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
inclusiv ca expert în gramatica strigătelor de ajutor ale celor pe cale de a se îneca. În contextul de pernicioasă nevroză de pe plajă, Bunicul este veritabilul salvamar al familiei, propunând evadarea într-un contagios imaginar de simulare. Parametrii psihici în care locuiesc și personajele din "Celuloid", devoratoare de filme, prizoniere ale iluziilor prefabricate: "sclavii acestor imagini, sclavii care-și devoră stăpânii, imagini false care devoră oamenii vii..." Cea mai bună piesă a cărții, "Ionescu sau o ipoteză absurdă", îl aduce pe scenă
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
ani în Israel cînd, cum, necum, MRI (cu care nu mai eram în legătură) a aflat adresa mea. Mi-a scris îngrijorat. Citise în presă, auzise la radio despre un cumplit atentat terorist la Natania, cu zeci de morți. Eu locuiam la Natania. Vroia numai să știe dacă eu și ai mei suntem bine... Un asemenea gest te face să te simți întărit. După alte cîteva volume care au văzut lumina tiparului în România și în Israel, prietenii m-au convins
Dorel Schor. In: Editura Destine Literare by Mircea Radu Iacoban adolescent la...70 de ani () [Corola-journal/Journalistic/82_a_240]
-
deja 4 volume din Filocalia, Viața Sf. Grigore Palama, Ortodoxie și românism, Isus Cristos sau restaurarea omului. Era prea cunoscut ca să nu i se ofere un post la catedra Institutului de Teologie și chiar o locuință destul de precară, unde va locui aproape 30 de ani. Autoarea susține că părintele Stăniloae n-a făcut parte din grupul Antim și mișcarea spirituală Rugul Aprins, deși în 1958 va fi arestat și condamnat la cinci ani de închisoare în cadrul "lotului" omonim. În casa sa
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
un fel de pepinieră de "împămîntenire" pe sol american a creierelor europene), scriind și publicînd volume concepute direct în limba engleză (chiar dacă sintaxa rămîne inevitabil germană...). Wolfgang Iser a devenit un nume aproape american în ultimii ani, nu pentru că ar locui permanent pe Noul Continent, ci pentru că a adoptat și adaptat un profil intelectual american, așa cum există el în momentul de față. Cea mai recentă evoluție a preocupărilor sale constă în abordarea problemei trans-culturalității din perspectiva unei hermeneutici modificate și generalizate
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
cuțitului, și mirosul de șoric pîrlit. în gospodăria bunicilor mei materni din Rm. Vîlcea, foarte burgheză, de altfel, asemenea lucruri nu difereau deloc de cele de la țară, din satul ardelean al tatălui meu. Bunica mea, sora și cumnata ei, care locuiau în curți învecinate, își strîngeau părul în basmale groase, își puneau șorțuri uriașe și trebăluiau cot la cot cu sumedenia de femei de serviciu. Se aduceau lemne pentru foc, bucătăriile deveneau un fel de forje, numărul lighenelor, oalelor și crătițelor
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
cît e de frumos el la lumină și cît de hidos e cînd se înnorează. Sau Tritonul prins în plașa unui pescar?... - Tritonul?... nu, doamnă, recunosc. Știu, doar, tot de la un german, scriitor, că Diavolul este punctul maxim de compresiune, locuind în fundul pămîntului... - Wunderbar! exclamă austriaca. Spuserăți ceva minunat!
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
fie și frunzărindu-le, o groază de întîmplări, de figuri, unele de acum trei sau patru decenii. Și m-a surprins un lucru. în prima mea tinerețe, abia intrat în lumea literară, nu primeam cine știe cîte scrisori, deși nu locuiam în București; ceva mai tîrziu, numărul scrisorilor crește pe măsura înmulțirii contactelor mele personale și a brumei de celebritate de care mă bucuram; numărul scade din nou la un moment dat, iar astăzi se apropie de zero. M-am întrebat
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
persoane, și a patra oară, cînd a scos un alt grup important, în care se afla Romulus Boilă. Nu-i pot aminti pe toți cei salvați de Liviu Bodolea. Venea incognito de la Viena. Sigur. Cînd a venit ultima dată a locuit acasă la Pavel Chihaia. Am tremurat la Paris pentru familia mea, căci sora mea l-a primit. Dacă Liviu Bodolea ar fi fost prins și torturat, mi-e teamă că spunea pe cine a întîlnit și unde a dormit. A
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
trece peste Rhin spre Franța. Ați petrecut primul Crăciun francez în 1947. Pe cine ați întîlnit, dintre compatrioți, și cum v-ați reamenajat viața? Nici nu știi ce potrivită întrebare îmi pui! Dată fiind legătura mea cu Horațiu Comaniciu am locuit la Hôtel du Quai d'Orsay unde, cînd tot Parisul zăcea încă în mizerie, noi aveam baie, duș și apă caldă. Horațiu Comaniciu a făcut greșala să refuze să avem și masă. Căci se putea mînca la sediul Bisericii Unite
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
unde, cînd tot Parisul zăcea încă în mizerie, noi aveam baie, duș și apă caldă. Horațiu Comaniciu a făcut greșala să refuze să avem și masă. Căci se putea mînca la sediul Bisericii Unite din Paris. Așa fel încît puteam locui într-un hotel luxos - am locuit o lună de zile, nu mai mult - dar n-aveam ce mînca. Abia aveam bani să-mi cumpăr Viandox. Pe cine cunoșteam la Paris? Doar pe Virgil Ierunca, pe Constantin Amăriuței, care venise cu
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
în mizerie, noi aveam baie, duș și apă caldă. Horațiu Comaniciu a făcut greșala să refuze să avem și masă. Căci se putea mînca la sediul Bisericii Unite din Paris. Așa fel încît puteam locui într-un hotel luxos - am locuit o lună de zile, nu mai mult - dar n-aveam ce mînca. Abia aveam bani să-mi cumpăr Viandox. Pe cine cunoșteam la Paris? Doar pe Virgil Ierunca, pe Constantin Amăriuței, care venise cu bursă, și pe Monica Lovinescu. Prima
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
cine cunoșteam la Paris? Doar pe Virgil Ierunca, pe Constantin Amăriuței, care venise cu bursă, și pe Monica Lovinescu. Prima vizită pe care am făcut-o, a doua zi după sosirea la Paris, a fost la fălticeneanca Monica Lovinescu, care locuia pe Avenue de l'Opéra, la etajul 7 fără ascensor. Era foarte obositor să urci. Ea s-a bucurat văzîndu-mă, pentru că ne cunoșteam din țară. Ce-ați discutat? Ce-a spus? Era fericită, îngrijorată? O cunoscusem în țară, dar nu
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
cu lumea ortodoxă rusească de la Paris, cu profesorul Zander, foarte interesant teolog, cu Schmemann, cu Meyendorf, care s-a ocupat de Grigore Palamas. Am stat doi ani și ceva la Sèvres. Am fost coleg cu Ion Cușa, Paul Miron. Aici locuiau mulți români, dar erau și polonezi, și unguri, ucraineni, sîrbi, în sfîrșit, un cămin multinațional. Și frecventați comunitatea rusă? Nu pot spune că o frecventam. Mi-am amintit însă de o întîmplare cu Léon Zander, un evreu mititel... Autorul unei
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
cei doi părinți s-au iubit atît de total, de egoist și de tinerește întreaga viață, încît parcă orice problematizare a fost exorcizată. Poate nu întîmplător cei doi părinți au condus o farmacie, aflată la parterul casei în care au locuit. Și totuși tînăra de la etaj a dus o viață mai puțin sterilizată, a avut diverse aventuri, a locuit singură, a scris în tinerețe o carte, s-a măritat cam fără pasiune. Modelul părinților n-a funcționat și cu produsul acelei
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
orice problematizare a fost exorcizată. Poate nu întîmplător cei doi părinți au condus o farmacie, aflată la parterul casei în care au locuit. Și totuși tînăra de la etaj a dus o viață mai puțin sterilizată, a avut diverse aventuri, a locuit singură, a scris în tinerețe o carte, s-a măritat cam fără pasiune. Modelul părinților n-a funcționat și cu produsul acelei căsnicii pasionale. Pe cît de neverosimil s-au iubit ei, pe atît de neverosimil se suportă Florence și
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
mărturisească și să se căiască, ei recunosc că vor auzi în toate nopțile lor urletul unei victime torturate. Un asemenea individ se miră, totuși, că memoria sa este strict sonoră, refuzând să-și amintească și chipurile victimelor: "doar zgomotele îmi locuiesc memoria", admite el, fără să înțeleagă că uitarea chipurilor celor schingiuiți nu este decât o stratagemă de a-și reduce vinovăția. Chipul supliciaților este o hartă a durerii pe care lacrimile își au statutul lor. Uneori, lacrimile țâșnesc pur și
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
ce-și trăiește lipsit de demnitate apocalipsa. Citesc și plîng. Total neproductiv. * cum unsprezece sau doisprezece ani, un bun prieten al tătului meu și soția lui m-au invitat să-mi petrec un timp generos la Florența, acolo unde ei locuiesc într-un apartament cochet de pe drumul ce duce spre Fiesole. La întoarcerea spre casă, luam avionul de la Roma. Ca un ultim dar, am primit un tur al fascinantului oraș făcut cu taxiul, destul de pe îndelete. Cel din urmă punct al
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
spre casă pe drumul obișnuit. Trec de semafor, curbă la dreapta și, în mijlocul străzii, un om. Cunoscut. Un om la care țin într-un fel special, cu care nu m-am întîlnit niciodată din întîmplare în acest oraș în care locuim amîndoi, ba chiar și destul de aproape unul de altul. Omul acesta, acolo, singur în mijlocul drumului, degaja o lumină formidabilă. Liniște. Tandrețe. Am vorbit numai despre Papa Ioan Paul al doilea. În șoaptă. Ieșisem din timp, priveam imaginar spre o FEREASTR
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
scrie doar despre ea. Eu caut soarta poporului evreu în totalitate, istoria lui mereu amenințată. Sunt poetă britanică, de origine rusă și evreiască. }in de familia mea și de un grup de prieteni buni, poeți romancieri, care se-ntâmplă să locuiască pe câteva continente și în Londra. Poemul acela l-am scris la Cordova, unde timp de o săptămână am ajutat un grup de poeți să-mi traducă pozia în spaniolă. Lucrurile stau cu totul altfel acolo, fiindcă doar de vreo
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
nu erau sobe. Casa mare era pentru ochii lumii. Spre deosebire de acei olteni, noii ciocoi din Snagov și-au ridicat palate că la soare te mai poți uita, dar la ele ba. Povestea noastră e însă alta. în aceste palate nu locuiește nimeni. Ici, colo, și dincolo de zidurile acelea înalte, câte un paznic mai udă o floare, ori udă gazonul, sau mai dă cu mătura pe mozaicul ce duce la intrare. Alții au în grijă niște câini mari cât vițeii, care latră
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
aprind simultan 140 de becuri. Feerie! E o baie de lumină cum nu s-a pomenit. Ce mai la deal, la vale! E altă viață! în alt palat prevăzut modest numai cu un etaj împărțeala este făcută astfel. La etaj locuiesc literalmente douăzeci de cățele, la parter douăzeci de câini. Animale instruite modern. Stau la rând până le vine rândul la veceu. Nu se amestecă parterul cu etajul întrucât înmulțirea câinilor, atunci când le vine sorocul, este dirijată de-un computer după
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
lumineze. Din perspectiva luminării însă orice flacără, vorba lui Lucian Blaga, este o boală. O strîmbătură internă ca o apropiere de bătrînețea precoce, de urîțenia și judecata ei pesimiste. Aceasta pentru că flacăra plătește prețul chiriei pentru spațiul pe care îl locuiește. Și acest preț este lumina. Dar și fumul... Nici un foc nu mistuie totul dintr-odată. Nici fumul nu se risipește instantaneu. Totul se petrece după cum bate vîntul. Iar în istoria muzicii savante vîntul a bătut preponderent din spate, ducînd focul
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]