2,054 matches
-
pe drumul către cortul cu locul crimei, sperând din tot sufletul că Înăuntru va fi mai cald. Nu era. Era sânge Împrăștiat În mijlocul cortului, unde un bazin mare de roșu Întunecat se Îngroșa datorită cristalelor de gheață, făcând suprafața să lucească. Erau urme de pași peste tot și o adâncitură făcută de oameni În jurul băii de sânge. Hoitarul zăcuse pe o parte. Sângerase, aproape toată viața scurgându-se din el În zăpadă. Logan Îl apucă pe fotograf. Era Billy, fanul AFC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
prost, visase numai blocuri turn, ceruri În flăcări și cuțite sclipind. Fața lui Angus Robertson, deformată și rânjind, În timp ce-i cioplea lui Logan stomacul. Inspectorul era la locul său obișnuit, așezat cu o fesă pe marginea biroului, cu lumina crudă lucind pe creștetul capului său cel chel. Nu-l privi pe Logan, păstrându-și atenția concentată pe o porție dublă de șerbet. Mânca cu grijă, atent să nu se umple de pudră roșie și portocalie pe toată partea din față a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era glaciară: pulover gros de lână, fustă groasă de lână, șosete groase de lână, papuci mari, plușați, și, peste toate astea, un cardigan mărime XXL maro jegos. Părul Îi arăta de parcă fusese stilizat prin anii ’50, nemafiind atins de atunci. Lucea În bucle cu aspect unsuros, lipit bine de cap cu agrafe și o plasă de păr maronie. Își Încrucișă brațele, ridicându-și sânii care-i atârnau. — Să-mi ziceți dac-aveți mandat. — Toată lumea se uită prea mult la televizorul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
când elementele de fixare ale zăvorului cedară. Înăuntru era ger și Întuneric, iar mirosul de șoareci și șobolani pălea sub praful de ani Întregi. Rânjind nervos, lăsă femeia să-i alunece de pe umăr pe podeaua de ciment. Pielea ei palidă lucea pe cenușiul Întunecat și el tremură, Încercând să simuleze că era din cauza frigului. Dar știa că e din cauza ei. Valiza cea mare fu pusă lângă ea. După aceea, știa bine, Îi va fi rău la stomac. Îi va fi rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-l văzu pe micuț porinid ca din pușcă prin zăpadă, cât de repede Îl țineau piciorușele. Numai că Jamie nu fugea spre lanternele polițiștilor. Spre câinii care lătrau. Se-ndrepta direct către carieră. Martin sări după el, cu lama cuțitului lucindu-i În mână, urlând: — Vino-napoi! E periculos! Cu fălcile Încleștate de durere, Logan porni după ei, dar avea destul de mult teren de recuperat. O gaură ascunsă din pământ Înghiți piciorul lui Strichen și el căzu, aterizând cu fața În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nesfârșite și de ce să nu... Dac-aș putea primi ceva care să-mi amintească de tine... — Închide ușa. Vocea ei abia pâlpâia, așa că Amory nu era sigur că vorbise cu adevărat. Când a Închis, delicat ușa melodia a tremurat afară: „Lucesc razele de lună, Sărută-mă de noapte bună.“ „Ce cântec splendid!“, Își spunea ea. Totul era minunat În seara aceasta, În special scena lor romantică din cămăruță, cu mâinile lor Împreunate și cu inevitabilul Încântător de aproape. Viziunea vieții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
oglindă, dar în două rânduri curiozitatea lui aproape că îl făcu să provoace o ciocnire. Ajunse la casa lui Claire De Haven cu patruzeci și cinci de minute mai devreme. Văzu câteva Cadillacuri și Lincolnuri parcate la intrare, lumini estompate lucind dincolo de perdelele de la geamuri, o lucarnă întredeschisă pentru aerisire - acoperită, dar deschisă. Lucarna dădea spre o potecă pietruită și un gard viu înalt, ce separa domeniul De Haven de casa învecinată. Danny se duse acolo, se lăsă pe vine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
asasinului tău. Danny găsi un unghi însorit, o porțiune pătrată din mijlocul țarcului, se lăsă pe vine și se uită, apropiindu-se de plasa de sârmă. Înăuntru o creatură lunguiață se învârtea în cercuri, lovindu-se de pereți. Colții îi luceau. Ghearele îi zgâriau podeaua. Părea un mușchi contorsionat care nu înceta să se contorsioneze până când nu ucidea și adormea sătul - sau murea. Danny se uită, simți puterea bestiei și simți cum o simte și EL. Cormier vorbea. — Gulo luscus are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Drive, la numărul 463. Va fi unul din martorii noștri. — Glumești? — Nu glumesc. Buzz puse receptorul jos. Stomp îi făcu semn cu ochiul și se întoarse iar spre Mickey. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI ȘI CINCI Lumina puternică a farurilor mătură strada, luci pe parbrizul lui, apoi se stinse. Mal auzi o portieră trântită și stinse și el farurile. Buzz veni spre el și întrebă: Dar tu ți-ai făcut treaba? — Da. așa cum spuneai, circumstanțial. Dar s-a făcut. — Cum ai reușit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
auzi dinăuntru niște pași ce se îndepărtau de ei. Se uită la Mal, numără pe degete, unu, doi, trei, apoi își făcu vânt și deschise ușa cu piciorul. Două împușcături șfichiuiră lemnul deasupra capului său. În camera întunecată din spate luci fugar țeava unei arme. Buzz se aruncă la podea. Mal apăru deasupra lui, trăgând orbește. Buzz văzu un bărbat zăcând pe podea, cu brațele rășchirate și cu un halat galben, de mătase, îmbibat de sânge de la brâu până la guler. Fișicuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Cu același scop magic, de „a ajuta” astrul solar, copiii din satele românești rostesc și astăzi recitative similare, de tipul „Răsai, Soare, frățioare...” (39, p. 252 ; 40, p. 16), sau „Ieși, Soare, din închisoare [a norilor]” (19, p. 220), sau „Luci, Soare, luci...” (40). Simptomatic este faptul că descântece magice similare sunt încă atestate (e drept, mai rar) și în folclorul adulților (38, p. 419 ; 20, p. 150). Este firesc să presupun că acest fenomen se datorează faptului că procesul de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
scop magic, de „a ajuta” astrul solar, copiii din satele românești rostesc și astăzi recitative similare, de tipul „Răsai, Soare, frățioare...” (39, p. 252 ; 40, p. 16), sau „Ieși, Soare, din închisoare [a norilor]” (19, p. 220), sau „Luci, Soare, luci...” (40). Simptomatic este faptul că descântece magice similare sunt încă atestate (e drept, mai rar) și în folclorul adulților (38, p. 419 ; 20, p. 150). Este firesc să presupun că acest fenomen se datorează faptului că procesul de degradare a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nou, prinosurile alimentare tradiționale (pâine cu sare, colac, pită, turtă etc.) au fost înlocuite în cadrul invocațiilor cu alte produse, mai puțin rituale, dar mai pe gustul copiilor - mere dulci, nuci, alune, cireșe, fragi, mure și chiar (se putea altfel ?) bomboane : „Luci, Soare, luci,/ Că-ți dă baba nuci/ Și uncheșul mere dulci” sau „Ieși, iute, iute, Soare/ Că-ți dau un pumn de bomboane” etc. (11, p. 147 ; vezi și 12, p. 54). Iată cum, de la sacrificiile umane cele mai arhaice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
alimentare tradiționale (pâine cu sare, colac, pită, turtă etc.) au fost înlocuite în cadrul invocațiilor cu alte produse, mai puțin rituale, dar mai pe gustul copiilor - mere dulci, nuci, alune, cireșe, fragi, mure și chiar (se putea altfel ?) bomboane : „Luci, Soare, luci,/ Că-ți dă baba nuci/ Și uncheșul mere dulci” sau „Ieși, iute, iute, Soare/ Că-ți dau un pumn de bomboane” etc. (11, p. 147 ; vezi și 12, p. 54). Iată cum, de la sacrificiile umane cele mai arhaice până la prinosurile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o față ciudat de severă. Craig se uită la ea. - Hm! făcu el. - Sunteți domnul Lesley Craig? Craig se trezi mai bine din visare. - Da, de ce? Eu... ce... - O.K. fetelor, zise tânăra femeie. Surprinzător, în mâinile lor apărură revolvere. Luceau metalic în soare. Înainte ca uluitul Craig să poată privi mai bine la ele, mâinile femeilor îl apucară și-l împinseră către una din limuzine. El ar fi putut să se opună. Dar nu o făcu. Nu avea nici un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Dayles, Președintele Statelor Unite. Furia i se potoli și Craig privi către marele om. Observă că femeile care-l escortaseră au ieșit din cameră. Plecarea lor sublinia insolitul acestei întâlniri forțate. Văzu că celălalt îl studiază de aproape. În afara ochilor care luceau ca niște perle cenușii, Președintele Dayles își arăta vârsta recunoscută, de cincizeci și nouă. Fotografiile din ziare sugerau o față tinerească, neridată. Dar era clar, privindu-l de la această distanță, că încordarea celei de-a doua campanii își arăta efectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Juriul compus din Mistral, Tourtoulon, Quintana, Obedenaru și Ascoli vă conferă în unanimitate premiul. Vă așteptăm.“ Premiul consta dintr-o cupă simbolică. Iată cântecul: Latina gintă e regină într-ale lumei ginte mari; Ea poartă-n frunte-o stea divină Lucind prin timpii seculari. Menirea ei tot înainte Măreț îndreaptă pașii săi; Ea merge-n capul altor ginte Vărsând lumină-n urma ei. Latina gintă-i o vergină Cu farmec dulce, răpitor, Străinu-n cale i se înclină Și pe genunchi cade
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
că reușita redactorului Românului era asigurată prin presiunea guvernului. Alegerea dom nului Kogălniceanu va pune capăt la toate aceste insinuări. Nu se mai poate zice că guvernul face pe deputați după placul său. Acele timpuri noroase au trecut, soarele libertății lucește peste România, o încălzește ș-o reînviază.“ Ce departe suntem astăzi, la 1927, și de acele vremuri, și de acei oameni, și de aceste simțiri. Libertate electorală, cântată și visată de vizionarul Rosetti, dormi somnul drepților alături de cenușa lui. Generația
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
și pădure, toate plâng și toate cântă!... Numai eu tăcut și palid rătăcesc pe mal de ape / Și uitândumă în unde las privirea ca să-mi scape / Pe întinderi necuprinse, unde lin se oglindește / Farmecul de cer cu stele! Tremurând luna lucește / Și lăsându-și fața mândră, blânda lumilor fecioară / Apele aprinde-n valuri și în ele se coboară!... Mult mister ascunde apa în adâncul ei de unde / Când cu farmece de aur luna-ntr-însele pătrunde!...” (T. Dragoș [Mihai Horodnic], Mult mister ascunde apa
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
alături de Nicolae Labiș ori Ilie Motrescu, poetul-martir de la Crasna); „Ah, noaptea asta rece așa de ușor cade... / Departe plânge apa și tremură-n cascade. Un vad se desvelește pe apa cerului / Și peste dânsul prinsă e Calea-laptelui. Pe albăstrimea-naltă lucește ca o punte / Cu schele țintuite de stelele cărunte. / Și puntea se întinde departe, tot mai sus, / Până coboară-n zarea albastră, la apus... / O, punte albă, tare, treci vadul cerului / Și întâlnești în cale mioara-oierului, / Tu lasăte de-acolo
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
liniștiți și cuminți... Și iarăși pe carul cu snopi de săcară / Veniam către casă în faptul de sară. / Și cerul era numai spuză de stele, / Și drumul gemea sub roțile grele... / Și cumpene negre dormiau la fântâni / Și focuri aprinse luciau pe la stâni. // O, Vreme trecută întoarce-mă iar / În carul de-atunci pe drumul de țară, / Și-njugă-mi iar boii de-atuncea la jug / Și varsă-mi în suflet noroc și belșug...” (Mihai Horodnic, Zile de copilărie, IV, 1
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
văzută de cineva că plânge de dorul mamei. Nu-i plăcea să fie privită cu milă pentru că, oricum, nu credea că este înțeleasă. Ajunsă în colțul clădirii, nu mai știa pe unde să o apuce. Șinele de cale ferată luceau în bătaia soarelui de dimineață, îndemnând-o la liberă trecere! Știa că poate merge mult pe jos. Și cu bunica, la câmp, tot mult și tot pe jos mergea. Numai că, acuma, singurică, a pornit într-o direcție greșită. Nu
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
ochii aproape Închiși, În fața prăvăliei sale de galanterie din cartierul Zichron Moșe. Un muc de țigară stins Îi atârna de buza de jos. Un șirag de mătănii din chihlimbar Îi Încremenise În mână. Pe deget avea un inel gros, care lucea din când În când. Fima se opri și Îndrăzni să i se adreseze, cu o politețe exagerată, la persoana a treia, ezitând: Oare Îmi va permite Înălțimea Sa să-l deranjez cu o singură Întrebare? Peste chipul ridat, tăbăcit, trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai termina niciodată. Dar la marginea pădurii maică-sa se opri și se Întoarse spre el. Fața ei frumoasă era chipul unui Înger mort: fruntea Îi strălucea În albeața lunii. Obrajii trași erau acoperiți de o paloare cadaverică. Dinții Îi luceau fără buze. Coada ei blondă era făcută din smocuri de paie uscate. Ochii Îi erau acoperiți de ochelari de soare negri, ca ai unui orb. Pe uniforma ei de școală religioasă zări pete de sânge uscate În fiecare loc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acolo ca să asculte mai de-aproape ciripitul păsărelelor. „Să nu cazi, drăguțo“, spuse Fima cu tandrețe. Până și dealurile Betleemului i se păreau aproape. Clădirile și curțile din Împrejurimi păreau ude În lumina rece și transparentă. Balcoanele, gardurile, mașinile, totul lucea după ploaia din timpul nopții. Deși dormise mai puțin de cinci ore, se simțea proaspăt și energic. Își făcu exercițiile de gimnastică În fața oglinzii, contrazicând-o tot timpul pe crainica arogantă de la știrile de la ora șapte, care era În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]