KorAP: Find »[drukola/base=lucios & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...100 >

2,476 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903

atât de vechi și de putred încît trebuie să fi fost ușor ca un gaz halucinogen, se desprinsese din fundațiile lui de prin întortocherile Bucureștiului, se ridicase, măreț ca un fabulos dirijabil de hârtie, plutise peste păduri întunecate și râuri lucioase, cu țevile și conductele de canalizare și cablurile electrice flururîndu-i în jos, asemenea filamentelor unei meduze, și în cele din urmă se așezase în mijlocul parcului devastat, unde își sticlea acum ferestrele galbene ca flacăra de sodiu. Piațeta care trebuie să

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
câteva ori prin holul care acum a prins o urmă de căldură, mai curând un miros foarte diluat de fum de la soba crem, care toarce în colțul ei. Mi-am trecut mâna peste mobilele vechi și desperecheate, peste suprafețele acelea lucioase care zăceau în întuneric, abia atinse de câteva fâșii de lumină de lună. Oglinzi întunecate, tablouri întunecate, o scară care duce la etajul de sus... Un televizor mare și cu butoane 36 lipsă, despre care nu știu dacă funcționează și

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
trăsăturile feței desenate cu pixul, zăcând cu ochii orbi în tavan. Am adormit și am visat că eu și sora mea găsiserăm într-un sertar niște filme vechi, cu imagini în negativ, și ea le lungise ca pe niște bastoane lucioase, de vreo jumătate de metru, le pusese în degetele unei mâini și, cu aceste gheare semitransparente, spiralate, mă amenința, zgîriin-du-mi ușor fața. Am fugit, umplut brusc 42 pe dinăuntru de o teroare uscată, deschis ușa camerei atât de bine cunoscute

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
lor, ca într-o pictură naivă. Clara era fascinată, a coborât și a intrat printre florile care îi ajungeau până la mijloc. Se oprea, lua câte una în palme și o privea atent, mirosea alta, lua de pe un lujer o buburuză lucioasă și-i dădea drumul să zboare de pe deget... Am coborât și eu. O astfel de văioagă îmi imaginasem când, pe la opt ani, culcat pe canapea, citisem prima carte de basme și când toate acele topografii și personaje fabuloase, muntele de

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
dalele cadrilate într-o sală de baie cu o cadă roză, netedă și ovală, ocolită însă de o dungă groasă de jeg. "E și so-ră-mea asta o figură, niciodată nu-și spală cada", îmi ziceam, trecîndu-mi vârful degetelor peste buza lucioasă, răsfrântă, a căzii. O ușiță îngustă, stacojie, cu geam pe care parcă aruncase cineva un lichid suspect, alburiu și vâscos, se deschidea în peretele îmbrăcat în faianță de lângă cadă. Am intrat acolo și m-am regăsit în aceeași mizeră cabină

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
culcat cu fața-n sus, încă paralizat, pe patul din dormitor. M-am ridicat în cele din urmă în capul oaselor, golit de orice gând. O lumină verzuie, stranie, venită de nicăieri se rotea în dormitor, așa că puteam vedea fețele lucioase ale colegilor mei, dormind cu câte o mână sub cap. Am ieșit pe ușă. Am străbătut coridorul și am ajuns la poarta de la intrare, ferecată toată cu scoabe și ținte de fier. Am deschis-o și am respirat cu ușurare

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
sora mea, care mă privea zîmbindu-mi ciudat. Pe podeaua de mozaic, în fața picioarelor ei, se aflau, răsucite și-mprăștiate, filme alb-negru, cu scene de familie în negativ. Pe un singur deget, arătătorul de la mâna dreaptă, mai avea un film făcut baston, lucios, lung de vreo jumătate de metru. M-a împuns cu el în piept, zîmbindu-mi mereu, până ce filmul, părând că pătrunde ca un pumnal prin pijamaua mea, s-a scurtat de tot. Durerea a fost însă atât de violentă, de parcă mi

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
țocănitul unor pantofi de damă. într-un târziu am zărit în penumbră intrarea unei scări. Am luat-o într-acolo și m-am repezit în sus pe treptele-nguste, sărind mai multe deodată, frecîndu-mă de pereții vopsiți în ulei vernil, lucioși în lumina îmbeznată a câtorva becuri chioare. Ca și cu câteva nopți în urmă, am urcat treptele scârțâitoare, de lemn stacojiu, ale scăriței sucite care ducea sub boltă. Când am ajuns în cupolă am auzit scârțâitul primelor trepte de jos

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
mai înaltă 152 decât mine și, când s-a ridicat, îi ajungeam doar până la șold. Umplea întreaga încăpere. Tâmplele îi luceau lângă bazinul closetului, de pe fundul căruia picura veșnic apă. M-a privit înghețat și a-nfipt în pieptul meu bastonul lucios de pe arătătorul mâinii drepte. Filmul s-a strâns complet, până când vârful degetului ei mi-a atins pieptul, în dreptul inimii. Am urlat de parcă bastonul mi-ar fi pătruns cu adevărat în piept. M-am întors și-am luat-o la fugă

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
în palier, ne-întîlnind niciodată pe nimeni, negăsind niciodată vreo legătură între scenele ciudate, banale, triste, hazlii de dincolo de uși, uneori recunoscând cu o durere nostalgică locuri, încăperi sau peisaje... alteori desfă-cîndu-mi-se în față spații indescifrabile, cu galerii, campanele și fațade lucioase de piatră, reflectând norii; câteodată surâzând 156 unor prieteni dragi, alteori presimțind un amor sinistru sau o mutilare sadică. O cameră de copil, cu creioane colorate aruncate peste tot și cu o păpușă de cârpă, desenată strâmb cu pixul pe

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

înălțate și sprijinind doar o bucată de zid, și ruinele acestea nu sunt decât ruinele imaginii pe care omul modern o are despre antichitatea romană, Circul Maxim, Via Sacra, Stânca Tarpeiană, Colosseum în soarele lui martie, Termele lui Caracalla, mozaicurile lucioase, Teatrul lui Marcellus și iarăși mă întorc la Colosseum, pe-o piatră cuprind cu privirea întregul Colosseum încercând să-mi imaginez grandioasele spectacole, dar nimic din timpul acela nu se-apropie de mine, doar soarele de martie mult coborât pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
cei doi francezi au luat-o cu mult înaintea mea, treizeci și nouă treptele, urc spre cupola Bazilicii Sf. Petru din Roma, patruzeci și doi, Mireille zâmbește scurt, atât cât machiajul perfect îi permite fără să facă încrețituri pe obrazul lucios, îmi spune ceva în franceză, și eu nu înțeleg, patruzeci și șapte, mi-o amintesc pe Ana lângă o fereastră de pe culoarele facultății, fereastră în care bătea soarele și ea vorbea unui străin într-o limbă necunoscută mie, cinzeci și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
cu frunzele galben-aurii ale toamnei, Taci! Nu-ți permit să te vâri cu pliscul tău ascuțit în gândurile mele cele mai intime, Dragul meu, Nu-mi spune dragul meu! De la bun început ți-a spus părintele, leapădă-te de pielea lucioasă a sedimentelor culturale, fii cât mai simplu! În loc să-ți plăsmuiești cu efort uriaș de imaginație tot felul de scene care mai de care mai fanteziste, ai face bine să desenezi, nu pierde vremea cu scrisul, tu trebuie să ții în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
de ras al tatălui ei, uimit peste măsură de figura schimbată care mă privește la fel de uimită din oglindă, Ce bine-ți stă! se bucură ea, dar eu nu-mi pot dezlipi ochii de cel ce mă fixează lung din pătratul lucios, nu pot fi eu acela! părul tuns scurt, zburlit în sus, fruntea dezvelită, coșii mei de pe tâmple, vizibili acum, aproape să plesnească copți, Îți place? și nu știu ce să spun, da și nu, de ce nu pot să mă uit la cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
bine blugii, îmi explică el în metrou, sunt ca un par de slab, dar toată lumea poartă blugi și, e un fel de piață de vechituri, ceva ca pe la noi, numai Marius vorbește, și instinctiv mă îndepărtez de el pe bancheta lucioasă din metrou, grijuliu cu mirosul tău de femeie, Anne, cu care m-ai îmbibat de două nopți, găsești de toate acolo, dar și lucruri noi, sunt și mărfuri orientale și cărți, eu tot ezit să-mi cumpăr un Bailly, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Aux Puces de Saint, unde o fi? ceva mai încolo, chipul Dianei trece imperceptibil peste gândurile mele neguroase ca o bătaie de vânt pe oglinda imobilă a unei ape și la încercarea de a-i surprinde trăsăturile binecunoscute pe suprafața lucioasă a acesteia constat cu dreaptă uimire că sunt incapabil, aici, 5 aprilie, își poartă feminitatea cu o tulburătoare naturalețe, taina nelămurită a, Theo ar fi văzut din prima clipă dacă Diana, feminitate?! XXII 25 iunie, m-am întors la mănăstire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

Ashling a trecut grăbită mai departe: nu îi plăceau scandalurile. Nici măcar ale altora. Și-a dat seama cât de mult greșise în privința machiajului când a dat cu ochii de recepționeră. Trix - așa scria pe ecusonul său - avea aspectul strălucitor și lucios al unei devotate adepte a școlii de aplicare masivă a fardului. Sprâncenele ei erau pensate până la limita existenței, conturul buzelor era atât de gros încât arăta ca și cum ar fi avut mustață, iar întregul arsenal de păr blond era prins cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
de la Nike pe care Ashling o văzuse într-o revistă, dar care nu se găsea încă în Irlanda. Rucsacul ei roz din fâș se asorta cu banda de pe talpa pantofilor. Iar părul ei era încântător, strălucitor și lejer, des și lucios, în felul în care nu ai cum să îl faci cu mâna ta. Fascinată, Ashling a verificat conținutul coșului femeii. Șapte conserve cu formulă pentru slăbit de căpșuni, șapte cartofi, șapte mere și patru... cinci... șase... șapte bucățele de ciocolată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Printre oamenii adunați în sufragerie, l-a zărit pe Ted tronând pe un fotoliu în dreptul unui rând de fete care păreau că stau la coadă pentru a se prezenta. O figură ciudată se uita pe fereastră către apele negre și lucioase ale râului Liffey, având o șuviță grizonată în partea din față a părului său negru. Aha, se gândi Ashling, binecunoscutul și misteriosul Jumătate-om-jumătate-bursuc, presupun. Joy se afla în apropiere, ignorându-l ostentativ. Luând în considerare circumstanțele legate de personajul Jumătate-om-jumătate-bursuc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
se aștepta la așa ceva. Și, odată ce se obișnuise cu el, a putut să vadă dincolo de culoarea lui și să observe că el chiar arăta bine. Și asta era puțin spus. Era un prinț impunător din abanos, cu piele fină și lucioasă, întinsă peste niște pomeți oblici, ochi migdalați și șuvițe împletite subțire care se opreau deasupra maxilarului. Mergea de parcă dansa și mirosea a soare. Pauline mai bănuia - deși nu fusese niciodată capabilă să articuleze asta conștient - că era foarte bine dotat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
să spună ceva. Până la urmă, erau vecini. —ăăă, bună, spuse ea, trecând rapid cu privirea peste figura lui. — Bună, rânji el către ea. Îi lipsea un dinte din față. În timp ce ea se îndepărta, el făcu un gest spre punga ei lucioasă. —Ai cumpărat ceva drăguț? A înghețat, la jumătatea drumului dintre el și ușa de la intrare, disperată să intre mai repede. Păi, nu chiar. Doar câteva chestii pentru muncă, știi tu. Îi venea să își dea o palmă. De unde să știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Ar trebui să scoatem un material de douăsprezece pagini de acolo. Frieda Kiely era un designer irlandez care vindea foarte bine în străinătate. Făcea confecții inedite și superbe în același timp; pânză irlandeză combinată cu șifon ușor ca fulgul; material lucios Ulster alături de mătase; mâneci tricotate care ajungeau până la podea. Efectul era unul romantic și sălbatic. Un pic prea sălbatic pentru Lisa, de fapt. Dacă plătești asemenea prețuri - nu că ea ar da vreodată asemenea bani -, mai bine mergi în vizită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
voi face asta, își spunea ea. Nu voi face așa ceva... Era echivalentul mental al înfigerii degetelor în urechi, urmată de clasicul „TRALALALALA! Nu te aud, nu te aud....“ —Fulgi de zăpadă! declară Marcus, scanând sala cu ochii lui veseli și lucioși. Se spune că nu există doi la fel. A făcut o pauză, apoi a urlat: — Dar de unde știu ei asta? În timp ce oamenii chicoteau, el continuă zgomotos: — I-au comparat pe toți? Au verificat? Apoi a trecut la următoarea poantă: Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
să ne vedem de demonstrație și apoi să ne luăm cadoul. Lisa avea dreptate, notă Ashling. Caro, care le-a făcut demonstrația, era remarcabil de sinceră și amuzantă în legătură cu produsele pe care le prezenta. —Look-ul acestui sezon este unul lucios, spuse ea, mângâind un fard de pleoape cu dosul palmei. Acesta a fost și look-ul sezonului trecut, provocă Lisa. —A, nu. Cel al sezonului trecut a fost strălucitor. Spusese asta fără nici o urmă de ironie. Lisa i-a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Depinde ce e înăuntru, spuse Lisa cu buzele strânse. Tocmai își amintise de ce îi plăcea să lucreze singură. Când nu se poate, trebuie să împarți - machiaj, laude, lucruri. Deschizând geanta de doctor, spuse: Poți lua fardul de ochi. Hei, e lucios! Dar era o culoare ciudată, pe care nici una dintre ele nu ar purta-o. — Și poți lua și gloss-ul. Păstrez eu crema de gât și conturul de ochi. Și rujul? întrebă Ashling, cu un nod în stomac. Rujul era adevăratul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]