2,406 matches
-
dintre a învinge ori a fi învins sufletește. În capitolul V, autorul ne vorbește despre importanța stăruinței în rugăciune și în slujirea Cuvântului divin. Astfel, prețuirea rugăciunii, pregătirea conștientă a predicii, evitarea împrăștierii sufletești și a căutării însetate de aprecieri lumești și de acțiuni ori de activități contrare vieții spirituale (lipsa rugăciunii, liturghii distrate, adâncirea în tot soiul de îndoieli) sunt doar câteva dintre aspectele la care ne invită să reflectăm serios, pentru a reveni la frumusețea preoției la care ne-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și la o fidelitate totală față de Cristos, în fața oricui așteaptă un răspuns din partea unui preot al Său. În capitolul VIII, autorul ne prezintă încrederea Apostolilor în rugăciunea către Duhul Sfânt și consecințele dezastruoase ale vieții sacerdotale în absența acesteia. Respectul lumesc, conflictele (personale sau belicoase), dialogul ecumenic și interreligios (evrei), pot fi depășite prin căutarea desăvârșirii noastre vocaționale în Cristos, de Care nimic nu trebuie să ne despartă pentru nici o rațiune. În capitolul IX, plecând de la reacția Sf. Ap. Petru față de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de față. Epoca de huzur din jurul anilor 1900, când pornesc amintirile ce urmează, se situa sub semnul zodiacal al bunului trai, al nepăsării pentru ziua de mâine, la care aproape nimeni nu gândea, al plăcerilor cuminți și, uneori, al patimilor lumești spre care Îndeamnă lipsa altor griji. Asta ținu până la dezastrul acestui huzur universal, anunțat de trâmbițele și bubuitul zilei de 2 august 1914, când toate perspectivele și tot decorul vechi al vieții se prăbușiră dintr odată, ca și cum n-ar fi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
denaturat al poporului lui Israel, neam suferitor, căruia o tradiție milenară nu-i iartă riscurile agresivității. Dovadă sentința judecătorului de urgență, care a hotărât că „turcul plătește!“. Din mahalaua noastră era să uit pe Ghiță bărbierul, țiganul, vindecătorul de boale lumești al oltenilor precupeți și al băie ților de prăvălie, cu rețeta lui radicală și suverană: sticlă pisată băută cu rachiu de drojdie. Era, doară - cum scria pe firma lui cu cruce roșie, cu farfuria de alamă răscroită ca pentru bărbierit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Canianu. ...Nici azi nu-s Încă dumirit de-a binelea: ce cale sigură trebuia s-apuc? Horoscopul meu le indică, am văzut, cu naivitate sau În glumă, pe toate: de la aceea a cântărețului, publicistului, tipografului, filozofului și negustorului de păcate lumești, până la, era să uit, aceea a „Întreprinzătorului de căi ferate, cu investiții și invenții În aventuri unice și extraordinare“. Pentru o singură profesie mărturisește Horoscopul că nu am fost născut: aceea de marinar (Venus În bun aspect cu Neptun). Într-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am fost preț de douăzeci și cinci de ani de orișice aplicații Înspre lecturi, chiar neserioase; Împrejurare care nu m-a păgubit mare lucru, nu o regret deloc și sunt sigur că mi se va ierta când i se vor cunoaște pricinile lumești, prea lumești, ale unui experiment propriu de viață, necesar și salutar În multe privinți, de n-ar fi decât acela de a avea lângă tine, noaptea, În pat, În loc de o carte proastă, un trup frumos de fată. În câteva numere
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
preț de douăzeci și cinci de ani de orișice aplicații Înspre lecturi, chiar neserioase; Împrejurare care nu m-a păgubit mare lucru, nu o regret deloc și sunt sigur că mi se va ierta când i se vor cunoaște pricinile lumești, prea lumești, ale unui experiment propriu de viață, necesar și salutar În multe privinți, de n-ar fi decât acela de a avea lângă tine, noaptea, În pat, În loc de o carte proastă, un trup frumos de fată. În câteva numere de-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dar și „Ars amandi“. Cum și despre Încântările urechii, despre farmecul nespus al prieteniei cu bărbații și despre Înto vărășiile cot la cot cu ei la treabă. - Un dispreț al realităților, o lăsare În voia soartei, o nepăsare pentru averile lumești și, pe cât se poate, o existență „artistă“ și de capul tău, asta ar fi „bunul meșteșug al vieții noastre“ făgăduit În acest capitol pe cât de min cinos În titlul său, pe atât de plăcut autorului. - Avertis mentele grave din cârciuma
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
celor aleși Între aleșii grătarului și ai grataragiului care oficiază și hotărăște peste gusturile și poftele noastre. Trebuia să alergi mult, vericule, până găseai un grătar bun, când trebuia să te ajute puțin și Întâmplarea, mai mare peste toate bunurile lumești, să bați străzile, maidanele și ora șele, ziua, noaptea, pe viscol, ploaie sau arșiță, să fii la curent cu ultimele descoperiri șoptite la ureche Între inițiați și să te Înțeleagă numai din ochi birtașul și grataragiul, care vor nea părat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu succes. Iar pe femeile celelalte - care m-au iubit, sărmanele, și mi s-au sacrificat măritându-se, din disperare sau bune conve niențe sociale, cu vreun imbecil sau prost-crescut care le-a dăruit, În toate formele legale, cu boale lumești, le torturează cu gelozii retrospective și Își sug Înaintea lor la masă măselele cariate - nu le am căutat și nu le-am cercetat de unde vin și Încotro le este gândul; și asta numai din pricina acelor timidități fricoase ce Încă mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de cunoaștere filozofică, practică și transcendentă. - Ce păcat Însă că scurtele accese de genialitate ale iubitelor noastre sunt Întrerupte brusc de oboselile măriti șului. - Multă și impertinentă vor bărie despre femei, despre zbuciumul lor zadarnic și despre scurta lor glorie lumească. - Cele mai aspre cuvinte ce ați auzit despre femei, despre tentațiile, rătăcirile, vițiile și prădă ciunile lor. - Les femmes n’ont ni goût, ni dégoût, spunea o mare curtezană a Europei galante de acum patruzeci de ani. - Dar parcă tot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
proprie marilor senzitivi și care ne obliga, până să ajungem, la dese popasuri de ușurare pe toate locurile virane și prin ganguri. Dar nimeni și nimic pe lume nu ne mai putea Întoarce din cale și nici măcar teama de boale lumești (pour un plaisir mille douleurs, spune Villon), pe care fiecare dintre noi le-am luat abia târziu de tot, ca urmare a evoluției noastre spre „damele cu pălărie“, adică mai mult sau mai puțin clandestine, sau spre modelele pictorilor, depo
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gest sau ocheadă de stăpânitor peste neamul cel recalcitrant al femeilor, pe complicea, la fel de străină și de necunoscută, a iluziilor tale amoroase de-o clipă. (Aristip, discipol al lui Socrate, propaga o filozofie a feri cirii bazată pe practica plăcerilor lumești, nerușinându-se, de aceea, când era văzut de elevii săi intrând la o curtezană: „Nu Înseamnă că ești vicios, le spunea filozoful, când intri unde intru eu acum, ci când nu mai ieși de aici.“) Am găsit Într-un bordel
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vis. Sluga Necuratului nu putea să-i procure decât iluzia opulenței și fericirii. Valorificând o variantă folclorică a motivului „pactul cu diavolul”, povestea poate fi considerată paradigma întregii literaturi a lui G. pe tema goanei după avere. Bogățiile și plăcerile lumești nu sunt, în viziunea scriitorului, decât, cum spun textele sfinte, „umbră și vis”. Un fantastic desfășurat cu o intenție pilduitoare mai estompată include povestirea În pădurea Cotoșmanei. Dintre nuvelele cu eroi stăpâniți de eros, cea mai izbutită e De la noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
bănuțul cu noi, zîmbește el, apoi își lipește fruntea fierbinte de stânca rece și se încruntă. Osmanlâii, cu iataganele, se prăvăleau peste noi. Ce mai zburau capetele, cu turban cu tot... Ce mai răcneam! Sictiream! Înjuram și tăiam! De cele lumești, de cele sfinte, înjuram! Nu mai pridideam tăind la turcime! Mare tăiere am făcut în turcime!... Veneau-veneau, valuri-valuri veneau, puhoi se revărsau... Ne copleșiseră... Piept la piept! strigă Ștefan gâfâind, cu pumnii încleștați, cu fălcile încleștate, înfierbântat. Ne tăvăleam în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de 700 de lei pentru satele: Vadul Jorăi și Bulăești din ținutul Orheiului: „ găsind măria sa că nu-i cu cale, nici este volnic a vinde egumenul moșiile mănăstirii.” - Mai greșeau și cuvioșiile lor. Uneori aveau chiar comportări de-a dreptul lumești. Este pilduitor faptul că au fost neînțelegeri între călugării Galatei și cei ai Frumoasei. - De unde a pornit gâlceava, mărite Spirit? - Gâlceavă în gura mare poate n-o fi fost, dar își făceau necazuri unii altora și asta cu bună știință
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
primite danie de „rugătorii noștri” din mănăstirea Galata? Imagineză-ți o sutană în spatele tejghelei, dregând paharul nevinovatului enoriaș care nu prea duce la ureche zeama de lemn strâmb izvorâtă din belșug din nesfârșitele vii ale mănăstirii. Asta-i o treabă prea lumească... - Nu-ți vine a crede, dar așa stăteau lucrurile, dragule.Cuvioșiile lor aveau dugheni și în iarmarocul din Târgușor (Târgușorul Nicolina). Numai că nu-i prea trăgea ața să facă treabă. Atunci vodă - supărat - la 31 martie 1763 a „poruncit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de le Sfânta Vineri, în juecata cu morile despre care am vorbit, erau împotriva celor de la Frumoasa, iar acum sunt de partea lor și împotriva călugărilor de la Cetățuia. Felul de a se purta al cuvioșiilor lor este mai mult decât lumesc. - Iți dau deptate, mai ales că vodă spune că „niște petre ce s-au aflat pe șes,...s-au aflat cu vicleșug puse...” - Vorba ceea: „Să faci ce spune popa, nu ce face el.” Dar iar mă întorc și zic
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cumva îți era dor de o nouă gâlceavă, dragule neliniștit? - Mărturisesc că nu mi-i dor de vreo gâlceavă între fețe bisericești. Când aud de așa ceva, nu știu cum, dar mi-i cam peste mână. Le prefer pe cele sfinte, în locul celor lumești...Nu-ți place nu-ți place, dar curios știu sigur că ești. - Ce să fac și eu, mărite Spirit? Așa m-a făcut mama. Dar despre ce-i vorba? - De data asta, adică la 16 mai 1667 (7175, călugării mănăstii
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ispitit însă, încă spre sfârșitul adolescenței, când i-am descoperit, misticii catolici, nu pentru ceea ce apare misterios în practica lor, ci pentru setea lor de absolut. Domeniul lor îl socotesc și astăzi singurul în stare a o satisface: arta, erosul lumesc ne întâmpină doar, pe calea spre împlinire. Societățile secrete (în biblioteca părintească se găsea și opul Les Sociétés secrètes du mystère, în Editura Payot) m-au interesat întotdeauna numai pe linia magiei, parapsihologiei, ezoterismului, deci tot în sens religios; nu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
altei epoci, de departe lipsite de drumurile care duc prin celălalt spre sine sau prin sine spre celălalt, el care dorea să fie cunoscut firesc și obișnuit, "fără silire și fățuire" pentru ca chipu-i să rămână mereu curat, pe cât "cuvința lumească" îi îngăduie, eu trăind banal și într-o criză de voință de a ieși din dezordinea înconjurătoare, după opinia cam îndrăzneață a unor contemporani de-ai mei, comandată de nu știm cine și de unde! Facem amândoi o pauză, Montaigne retrăgându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pentru a-mi lămuri mie însumi interesul simpatetic pe care mi-l inspirau, în tinerețea mea „agnostică” și individualistă, atât Gândirea, cât și cei doi corifei ai ei, Nichifor Crainic și Dumitru Stăniloae. Crainic era ca persoană foarte integrat în „lumesc”. Ar fi incorect a pleca de la acest fapt pentru a-i contesta credința și autenticitatea intelectuală în domeniul teologiei. Nu era un homo duplex, ci un ins cu mari calități intelectuale și totodată cu scăderi omenești de care știa, ca
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mintea. “ A treia zicere: „Omul crede că adăpostul sigur îl reprezintă cele șase simțuri. Văzând, însă, pericolul din cele șase simțuri, care pot fi înșelătoare, el încearcă a se îndepărta de ele, dar se apropie de curentul sălbatic al dorințelor lumești. Acolo, el devine pluta bunelor învățături ale lui Buddha care-l ajută să traverseze curentul sălbatic în siguranță. “ ( „The teaching of Buddha”). Limbajul este metaforic și nu reușesc să-i pătrund înțelesui profund. Trebuie meditat mult asupra acestor „ziceri” pentru
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
alta începe a vorbi mult, mult și repede, despre lucruri felurite, din care este un fel de bătrânească și solidă filosofie practică pe care călugărița aceasta pătrunzătoare n-a putut s-o învețe decât în lumea mănăstirei ei căci viață lumească n-a dus: acolo în mînăstire de mică copilă a crescut -, o filosofie practică care nu se capătă decât din cunoașterea oamenilor și a necazurilor lor, și care a putut fi câștigată aici, unde, vara, lume de pe lume cu lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
președinte al PSUG (fiind invocat clasicul motiv al "problemelor de sănătate"). W.Ulbricht avea să-i încurce planurile mai tânărului său coleg pentru ultima oară în 1973, la vârsta de 80 de ani, când și-a încheiat socotelile cu cele lumești exact în zilele organizării la Berlin, cu mare pompă, a Festivalului internațional al tineretului și studenților, motiv pentru care a fost ținut "la rece" și decesul său anunțat după încheierea Festivalului. (Despre relațiile dintre cei doi din ultima perioadă circula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]