2,384 matches
-
umanitate. Concepția creștină a unei religii nesupuse sferei politice era diametral opusă celei care aparținea gândirii clasice, conducând spre o iritare inevitabilă. Refuzând orice formă sincretistă propusă de ambientul păgân și arătând o anumită detașare de tot ceea ce era considerat lumesc, religia creștină a apărut în ochii autorităților romane, și nu numai, ca o superstiție ce trebuia extirpată, fiind considerată fundamental atee. Ambiguitatea lui Traian, în luarea unei decizii hotărâtoare față de creștini, ne mărturisește inexistența la acea dată a unei măsuri
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ar avea semnificația implicită de dar mai întâi, subliniind astfel prioritatea lui Dumnezeu și a conștiinței asupra Cezarului și a instituțiilor. Asistăm la distincția netă dintre sacru și profan, dintre conștiința individuală și societatea civilă, dintre sfera religioasă și cea lumească, dintre Biserică și Stat. Această afirmație a determinat căderea presupunerilor celor care voiau să unească comportamentul lui Isus cu cel al mișcării zeloșilor, care a degenerat într-o răscoală politico-religioasă cu puțin înainte de anul 70 p.Chr. ducând la căderea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Chr.) ca, fiecare să rămână acolo unde l-a aflat cuvântul lui Dumnezeu, alături de soția sa păgână, în sclavie etc. - putea fi aplicat și în cazul soldatului. Deși meseria soldatului putea fi mult mai respingătoare și periculoasă decât celelalte profesii lumești, totuși, în linie de principiu, nu exista nici o diferență. Situația unui creștin practicant, zi de zi, alături de o consoartă păgână era expusă anumitor riscuri; cum se putea regăsi o soție creștină alături de un funcționar sau judecător păgân? Cât de teribile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
putem să o aplicăm și clericilor; de aceea, chiar dacă nu milităm pentru lume, luptăm pentru Domnul Dumnezeu și așa cum a spus Apostolul: „Nici unul dintre cei care s-au înscris în oștirea lui Dumnezeu să nu se mai încurce cu cele lumești (2Tim 2)“. Într-adevăr, noi nu putem militări cu tunicile uzate și fluturânde, însă avem cingolul miliției noastre, cu ajutorul căreia frânăm lucrurile cele mai intime ale castității noastre, despre care cingol a vorbit și Domnul apostolilor săi: „Să vă fie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a creștinilor considerați de către păgâni un gen de oameni cu o credință nouă și răufăcătoare. Altminteri nu se poate explica îndemnul continuu al Apostolilor spre obediența și fidelitatea creștinilor față de autoritățile civile și nici proclamarea principiului potrivit căruia toate stăpânirile lumești sunt de la Dumnezeu și cel care se împotrivește stăpânirii, se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Sfântul Petru dorește un singur lucru: dacă o persecuție trebuie să vină și creștinii vor trebui să pătimească, să fie conduși la martiriu numai pentru că sunt
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu erau rare printre creștini. Ideea este susținută de atitudinea proconsulului care nu considera categoric acel nomen christianum în luarea deciziei sale, ba chiar amintin-du-i recrutului de existența multor creștini care prestau serviciul garda imperială (in sacro comitatu). Identificând oștirea lumească (militia saeculi) cu săvârșirea răului (malefacere), recrutul opune afirmației proconsulului o concepție revoluționară politico-religioasă, inacceptabilă în ochii autorității civile a cărei politică era întemeiată pe baze religioase în fața unui creștinism care se propaga prin concepții opuse, implicând semnificații socio-politice. Refuzul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
comportament făcut din samavolnicie și înstrăinare de Dumnezeu. Din acest motiv, pentru a rămâne fidel lui Cristos, refuză primirea signaculum, ornament exterior din piele cu plăcuță din metal, simbolul fidelității față de serviciul militar și al supunerii desăvârșite față de împărat. Semnul lumesc este opus celui mântuitor al Domnului, care este de neșters și definitiv lăsat de sacramentul lui Dumnezeu prin însemnul baptismal. Semnul reamintește însemnarea (una dintre cele trei rituri postbaptismale) menționat de Tertulian și de Ciprian. Antiteza profundă dintre semnul lumii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în sine, dar îndeplinit de împărat devenea un adevărat abuz de putere, o crimă de violență morală. Unii soldați creștini, înarmați de un curaj sănătos, au refuzat cu îndârjire banii pentru a nu cădea în apostazie; alții, înșelați de moravurile lumești, au sacrificat pentru a îndeplini o obligație militară fără a avea nici o intenție de a apostazia. Ulterior, mustrați pe durata banchetului de tovarășii lor de credință, și, înțelegând gravitatea faptei lor, au plâns de durere și s-au declarat public
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
inspirație românească sintetizate în cadrele viziunii noologice aduse în sociologie. Concepția noologică pleacă de la ideea existenței a două planuri ale realității care se manifestă asincronic 39: o dimensiune a darurilor, un sistem virtual de determinante, și o dimensiune a intereselor lumești.40 Cu toate acestea, cele două planuri pot intra în rezonanță, adică pot fi unite și sunt unite prin trăire spirituală. "Trăirile fac posibilă actualizarea latențelor sufletești și compunerea feluritelor cadre spirituale în una și aceeași faptă, în actele omenești
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ș.a. aparținând planului latent al identității socioculturale vor ajunge pe nivelul actualizărilor, în urma negocierii intern-extern în contexte concrete 23, sub forma atitudinilor, discursurilor sau comportamentelor. Așadar, axa pe care realizăm construcția conceptului are la poli latența și actualizarea (planul intereselor lumești). De aici decurge și definiția pe care o propunem: identitatea socioculturală este rezultatul unui proces continuu de identificare, similară cu a celorlalți, cu elemente aparținând dimensiunii latente (valori, memorii colective, simboluri ș.a.), actualizate prin și în anumite (și nu alte
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
par multiple și uneori disparate, pentru subiect sau grup ele au o solidă consistență internă și se prezintă de fapt ca dimensiuni. 16 Vezi ca modele paralele Blaga (orizonturi inconștiente, personanță, stil) sau Bădescu (planul darurilor, trăirile și planul intereselor lumești) în capitolul 4 -, dar și tripla stratificare a ontologiei în realismul critic (Bhaskar, 1997:4-17). La cel din urmă e vorba de distincția între: a) empiric (nivelul experiențelor); b) actual (nivelul evenimentelor); și c) real (nivelul structurilor) (Bhaskar, 1998, și
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
le-a spus-o de la obraz Baconschi că nu ne vom lăsa discriminați! Din motive doar de președinte cunoscute, se trece cu tăcerea peste mult prea sudatul cuplu Băsescu-Udrea, pe motiv că ei au atins sublimul, ridicându-se deasupra conceptelor lumești de bine și rău. Și în final, găsim încrustat în marmură tip Videanu, numele unui cuplu bun, cel adevărat, (cel mai înjurat, zic eu), cuplul suprem, singurul cuplu politic în care unul tace și coace și altul ascultă și face
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vede clar, că în mioritica noastră patrie, popa e în vârful bucatelor. Și înaintașii, ce se ocupau cu treburi din acestea bisericești au luat măsuri ca popa ca să nu trăiască după cheful oamenilor, și au inventat calendarul bisericesc, un obiect lumesc totuși, care arată sărbători, slujbe, praznice, duminici, iarăși și iarăși, toate cu popă în coadă. Efectul este previzibil, niciodată popa nu moare de foame. Dacă nu e colivă, e pulpiță de pui, dacă nu e pâine, iese măcar cu un
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
radiouri și televiziuni cioplite din dragostea de a fi vedete. Dacă popii ar fi în fruntea luminării maselor, dacă ar lupta pentru ridicarea credincioșilor din mocirla unde i-a aruncat puterea, dacă nu ar fi atât de avari după bunurile lumești, dacă și-ar închina de adevărat viața lui Dumnezeu, nu aș avea nimic de zis pe lumea aceasta contra lor. Dar uitați-vă în jur, mai ales când sunt sărbători din acestea, în care se aduc moaștele vreunui sfânt. Hoarde
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu multe secole în urmă în timpul celor mai importante sărbători ale calendarului creștin, ca mai apoi să ridice pe acele meleaguri capele din lemn și biserici din piatră intru slăvirea Izbăvitorului lor. Toate acestea s-au petrecut departe de grijile lumești, deoarece doar în singurătate puteau ei găsi înțelepciune și regenerare spirituală. Văzîndu-se izolat, lipsit de toate privilegiile sale regești, în acea cocioaba de pe cîmp, întrun moment de revelație, Lear pare a descoperi semnificația compasiunii și dragostei umane. În acel loc
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
3. Preocuparea pentru convertirea la creștinism a acelei categorii de oameni numiți de Origen „culți dintre cei înțelepți, ori dintre cei cu judecată”. 4. Rolul uriaș și statutul de excepție al catehetului în Biserică Catehetul este chemat să trăiască „taina lumească a Bisericii”, greu de pătruns atunci, ca și acum. În această taină intră mijloacele de propovăduire, locul și oamenii cărora se propovăduiește, natura cunoștințelor împărtășite, argumentele și discernământul pentru locul fiecăruia în Biserică. Cateheții acelor timpuri erau formați cu o
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
trebuie să i se vorbească mai mult lui Dumnezeu despre el decât lui despre Dumnezeu”. Când ascultătorul arată că este obosit, trebuie să căutăm cauza semnelor de oboseală. Fericitul Augustin spune că ar trebui să-i atragem atenția despre nevoile lumești unui om ce tocmai s-a așezat. El crede că trebuie să arătăm dragoste și înțelegere și față de cei ce se așează; nu acest lucru este important, a sta în picioare sau așezat. Se scoate în evidență că cel ce
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
mai scurtă (capitolele 26-27). Sunt cateheze model pentru catehizarea individuală a unui rudis. Catehezele cuprind trei părți: exordiul, narațiunea și concluzia. Exordiul pleacă de la hotărârea luată de rudis pentru a îmbrățișa credința creștină și insistă, în esență, pe vrednicia celor lumești: „Așa și cu onorurile lumești, ce sunt ele dacă nu îngâmfare, deșertăciune interioară și primejdie de cădere”. Narațiunea începe cu facerea lumii, păcatul originar, continuă cu cele șase epoci ale istoriei lumii, cu spiritul Noului Testament; nașterea, viața și moartea
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
cateheze model pentru catehizarea individuală a unui rudis. Catehezele cuprind trei părți: exordiul, narațiunea și concluzia. Exordiul pleacă de la hotărârea luată de rudis pentru a îmbrățișa credința creștină și insistă, în esență, pe vrednicia celor lumești: „Așa și cu onorurile lumești, ce sunt ele dacă nu îngâmfare, deșertăciune interioară și primejdie de cădere”. Narațiunea începe cu facerea lumii, păcatul originar, continuă cu cele șase epoci ale istoriei lumii, cu spiritul Noului Testament; nașterea, viața și moartea Domnului, pogorârea Duhului Sfânt, Biserica
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
de la alții, că aceasta se desfășoară în perspectiva unei căutări comune, a abordării unor probleme ale colectivității, ale existenței individuale. Fericitul Augustin indică conversația ca punct de plecare în cateheză: „întrebat fiind dacă dorește să fie creștin pentru vreun avantaj lumesc sau pentru odihna la care sperăm după trecerea vieții, el ar răspunde că pentru odihna viitoare, poate l-am învăța cu următoarele cuvinte”. Conversația, ca metodă ce valorifică interogația, a fost folosită de Fericitul Augustin, cu scopul de a deschide
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
și nu-l părăsesc, le părăsește el prin moartea sa. Cât de lungă este viața omului, chiar dacă ajunge să îmbătrânească? Sau, când oamenii își doresc vârsta bătrâneții, ce altceva își doresc ei decât o îndelungată neputință? Așa și cu onorurile lumești, ce sunt ele dacă nu îngâmfare, deșertăciune interioară și primejdii de cădere?”. „Cine poate vedea în această viață altfel decât în ghicitură, ca într-o oglindă?”. Conversația determină catehumenul să-și dorească cu adevărat să devină creștin: „Foarte adesea însă
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
vector pentru un mesaj în sine și despre sine. Cel care spune eu în textul liric există numai în „realitatea“ cronotopului poetic, a imaginii ar tistice și a limbajului, chiar și atunci când pare a se raporta la realitățile strâmtei existențe lumești a autorului concret (criteriul de autonomie funcționează, de exemplu, și în cazul „biografismului“ din poezia postmodernistă: „Lumea textului face să explodeze lumea autorului.“). Paul Valéry definea poezia drept „arta de a vorbi pentru a nu spune nimic, dar pentru a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
fapta, iar pe alții îi veselește viața evlavioasă. În gândirea nicetană, privegherea este socotită ca o purificare după cinci zile și cinci nopți în care omul s-a îngreuiat printr-o amorțire trupească și s-a făcut părtaș la „fapte lumești”. Practic, ea este o îndeletnicire folositoare spre sfințenie, de care nu trebuie să se rușineze cineva. De folosul privegherii se împărtășesc și cei buni și cei răi. „Dacă ești sfânt - spune Sfântul Niceta - iubește privegherile ca să păstrezi comoara priveghind și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
păcat îi poate stăpâni făcându-i să se mândrească fie cu calități fizice, fie cu noblețea originară, fie cu onorurile pierdute la intrarea în monahism. El recomandă monahului să se ferească de a prefera lauda oamenilor, răsplatei dumnezeiești și slava lumească în contul slavei lui Dumnezeu (cap. 19). Cartea a XII-a, în 33 de capitole, analizează și combate duhul mândriei sau trufiei. Pentru început, Cassian prezintă cele două feluri de mândrie sau trufie: a. trufia care asaltează pe monahii duhovnicești
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
2-8). În capitolele 18-23 se realizează o frumoasă și profundă analiză a cererilor ce compun rugăciunea ,,Tatăl nostru” și sunt recomandate să fie făcute doar acele cereri care sunt cuprinse în ,,cererile” rugăciunii domnești și nu cereri ce solicită bunuri trecătoare, lumești. De asemeni, se recomandă ca rugăciunile noastre să fie nu numai dese, ci și scurte pentru ca să fie cât mai intense și astfel, mai adevărate, fiindcă ,,jertfa pe care Dumnezeu o vrea este inima curată“ (cap. 36). Convorbirea a X-a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]