2,022 matches
-
descurca? Ce vom face? Era întuneric deplin într-o cameră friguroasă în care șapte ființe omenești stăteau năucite și debusolate. Doar deasupra plitei, într-o cană umplută cu boabe de porumb "dintele calului", sub icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pâlpâia luminița unei biete lumânări ceva mai mărișoare decât fitilul unei candele. Cât o fi ceasul? Cât? Dar e zi sau e noapte? O, Doamne, constatăm încă o dată că "O nenorocire nu vine niciodată singură." (Proverb) Dragii mei, după încetarea funcționării ceasului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
capetele. Nimeni nu mai râde. O fac doar micii piloți vagabonzi, care se tăvălesc cu satisfacție, mici brute sângeroase, arătând cu degetul spre spectatori. O florăreasă își face cruce, taximetriștii se prefac că vorbesc în stațiile lor de emisie-recepție cu luminițe strident colorate. Se aud vocile sparte, distruse de cafea-filtru, ale celor de la dispecerat. Zeroo opt unu cheamă Zeroo opt doi, se audeee? Crucea este ridicată din asfalt și aburcată iarăși pe umăr. Richard își face în sfârșit apariția. Simte nevoia
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o personalitate formidabilă, adevărată instituție în do meniul traducerilor, mentor și deschizător de dru muri pentru tineri, traducătoarea unică a peste o sută zece titluri din autori de marcă, printre care Iris Murdoch, Saul Bellow, D.H. Lawrence, Henry Miller etc.“ LUMINIȚA VOINA-RĂUȚ, Traducerile din poveste, Editura Vellant, 2010 „Antoaneta Ralian nu este doar o traducătoare admi rabilă, ci și o proeminentă personalitate în domeniul anglisticii, una dintre cele mai bune cunoscătoare ale domeniului.“ AUREL DRAGOȘ MUNTEANU, Luceafărul, august 1983 „Romanul Înainte
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în învățăturile bisericii. Acolo unde era lăcaș de rugăciune, fie și într-o casă acoperită cu paie, era și școală, preotul era și învățător, și dacă nu preotul, cantorul. Învățau și ei ce știau, cum puteau și pe cine puteau - luminiță de opaiț spiritual în codru întunecos, licurici în bezna nopții, dar cărărușă îndrumătoare pentru păstrarea limbii, a firii, a obiceiurilor bune și a tot ce alcătuiește fondul sufletesc al țăranului român. Ardeleanul a putut răbda de foame, a putut suferi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Științe Filologice“, al cărei membru de onoare a fost din 1987. Ca director al săptămânalului „Cronica“, de la înființare (1965) până în 1970, a imprimat acestei Reviste o linie decentă, un aer de consecvență și seriozitate. În 1930 a debutat la revista „Luminița“ din Pașcani, cu scrieri în proză. Sporadic, a mai colaborat, până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, și la „Curentul literar“, „Curier ieșean“, „Viața Basarabiei“. Debutul editorial are loc în 1960, cu volumul Calistrat Hogaș. Studiu monografic. Acestuia i
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
și dominare. Acest lucru o făcuse pe Carlina să își dezgroape unele amintiri din copilărie, pe care le strângea la piept și erau ca un felinar. Copilăria și adolescența ei fuseseră ca un tunel la al cărui capăt zărea o luminiță, la care râvnise să ajungă. Obrajii îi ardeau, iar ochii fierbinți erau înlăcrimați. Întorsese capul către o oglindă unde strălucirea puternică a razelor de soare îi oferi o scuză pentru faptul că își ștergea ochii. Nu putea să îl lase
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Numai dorința lor de a ajunge la o destinație le dădea putere și curaj de a merge mai departe. După ore întregi de mers târâș pe coate, ajunseră în partea cealaltă de pădure unde spre surprinderea lor nu zăriseră nici o luminiță și nici un adăpost. Totuși, Alin oftă ușurat ca un adevărat învingător, ca un om bolnav care află că se va vindeca. Persoana care fusese cea mai disperată când traversară râul și mormăise cuvinte pe care nu le înțelesese nimeni, acum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
condamnat (are un cancer de care n-are habar), iar Salvarea nu îl salvează : doar îl poartă de colo-colo, de la un spital la altul, vegheat de un fel de înger în uniformă de infirmieră (asistenta Mioara Avram, prodigios jucată de Luminița Gheorghiu)... Filmul e inspirat de un caz real, dar interesul său e în altă parte ; mai precis, în modul inteligent în care implică (emoțional) spectatorul, ținându-l cu sufletul la gură într-o cursă cu obstacole (sistemul medical...) și contracronometru
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Aelenei Ghe. MonaIrina Antohi I. CătălinMihai Bârsa M. Anca Blesneac P. Simona Adriana Bălan V. Aurora Butiuc Ț. Cornel Condurache Dtru. Mădălina Dănilă I. Elenă Elisei st. Măricel Filip Dtru. Cecilia Hamza Ghe. SergiuGabriel Harnagea S. Ingride Emanuela Herghelegiu Dtru. Luminița Hodea A. Octavian Lăcătuș St. Carmen Macovei Const. Elenă Liliana Marcu Const. Loredana-Alice Marcu Oct. Vasile Marcu V. Vasile Marian N. Dan-Mihai Mereuță N. Corneliu Nicolau St. AlinaMihaela Oniță M. CarmenManuela. Pandelea O. Mihaela Evelina Patraș C. MihaelaAntoneta Pătrașcu M.
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
I.Mariana Ținteanu Ghe. Nicoleta Toma M. lulian-Cezar Zota Ghe. Daniel Registru matricol,227, vol.l; Costin Clit,op.cit.,p.246. Lungu S. Alexandru Sava Filote A. Irina Arsene St. Săndica Carp V. Gabriel Nicodim M. Alină Mihaela Bejan Z. Luminița lrofte Dtru. Silviu Daniel Dobârceanu C. Gabi Laurențiu Registru matricol,227, vol.l; Costin Clit,op.cit.,p.246. 1994-1995 XII Informatică Anton C. Adrian Baghiu P. MonicaGabriela Bejan N. Decebal Blândă S. Anca Petronela Cașu N. Carolina Chetran H. MihaiIulian
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
nu se acutizase marea criză alimentară comunistă și tot soției mele LUCICA, pentru că, de-a lungul carierei mele literare, n-am auzit-o, o dată măcar, încercând să-mi tempereze pornirea de-a mă război cu vicisitudinile prezentului dimpotrivă!; nurorii mele LUMINIȚA, cardiolog, să aibă grijă, la propriu, și de inima mea, viscolită adesea; nepoților mei LAURA și MIHNEA, în speranța că, citind acest roman, dacă peste 15-20 de ani va mai citi cineva romane vor afla și ei cum era pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aici la noi Sabina. Nu a venit direct de la munte, cu skii la spinare, cu glasul răgușit, nu a răsturnat toată casa, ci îmbrăcată orășenește, cu poșeta în care vârâse o cămașe de noapte, peria de dinți și pieptenul. Biata luminiță anemică, dar cu efuzii de bucurie și afecție. [...] Azi am stat cu Sabina toată ziua în casă, ea eșind numai pentru o oră dimineața. După masă, cum stam în babouches și sans rouge sur les lèvres, mama lui Mircică, cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ușa. Michael doarme într-un pat uriaș de metal zăngănitor, iar pe masa de lângă el și prin cameră sunt vreo șase aranjamente florale. Are o perfuzie atașată de mână și alt tub merge de la pieptul lui la un aparat cu luminițe. Are chipul palid, tras și pare... extrem de vulnerabil. Nu-mi place chestia asta. Nu l-am văzut niciodată pe Michael altfel decât în costume scumpe, ținând în mână un pahar de băutură scumpă. Ditamai omul, liniștitor și indestructibil. Și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în timp ce stăteam acolo și mi se serveau piersici albe înăbușite cu mousse de fistic și biscotti de anason, pe o farfurie aurită, nu mi-am putut reprima micile împunsături de vină care răzbăteau prin starea de bine de la suprafață, ca luminițele care se joacă cineva printr-o pătură. Cred că am să fiu mult mai fericită când am să-i dau vestea lui mami. Vreau să spun că n-am nici un motiv, de fapt, să mă simt aiurea. Cum să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zice mami. O să crească la țanc până în iunie. Și o să pună și o mică arteziană, chiar acolo unde o să fie intrarea în cort. Am văzut asta într-un episod din Ground Force. — Sună... nemaipomenit. — Și noaptea o să se aprindă niște luminițe, ca, atunci când vine momentul artificiilor... — Ce artificii? zic și mami se uită la mine uimită. — Becky, ți-am trimis un fax în care ți-am zis de artificii! Nu-mi spune că ai uitat. — Nu! Normal că nu! Mintea îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Da. Așa cred și eu. Ne vedem mai târziu. Intru clătinându-mă în apartament, arunc toată corespondența pe canapea și mă duc direct spre dormitor, la fel de hotărâtă ca un drogat care tânjește după doza lui. Somn. Am nevoie de somn... Luminița de la robotul telefonic începe să pâlpâie și, în timp ce mă lungesc în pat, mă întind și apăs pe buton. — Bună, Becky! Robyn sunt. Am sunat doar ca să-ți spun că întâlnirea cu Sheldon Lloyd, pentru a discuta despre ornamentele pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
disco, ce se joacă vesele pe chipurile chelnerilor care fac ultimele retușuri la aranjamentele de pe mese. Fiecare masă circulară are în centru un ornament din flori albe în cascadă. Tavanul a fost capitonat cu muselină, iar din loc în loc sunt luminițe feerice, ca într-un colier de perle. Ringul de dans e uriaș și proaspăt ceruit. Pe scenă, o formație formată din zece oameni face probe de sunet. Mă uit în jur copleșită și văd doi cofetari de la firma de torturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o intensitate stranie. Orice ai face. Să nu încetezi niciodată să fii Becky Bloomwood. — Păi... OK, zic, luată prin surprindere. Așa am să fac. — Becky! Luke! auzim glasul lui mami, de dincolo de peluză. E timpul să tăiați tortul! Graham, aprinde luminițele! — Acuș! strigă tati. — Venim! răspund și eu. Stai numai puțin, să-mi pun coronița înapoi! — Lasă-mă pe mine. Luke ia coronița cu flori roz și mi-o pune pe cap, zâmbind. — Arăt cam aiurea, nu? zic, strâmbându-mă. — Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
coronița cu flori roz și mi-o pune pe cap, zâmbind. — Arăt cam aiurea, nu? zic, strâmbându-mă. — Da. Foarte. Mă sărută, după care se ridică și mă ajută să mă ridic. Haide, Becky B. Publicul te așteaptă. Și, în timp ce luminițele de basm încep să licărească în jurul nostru, pornim ținându-ne strâns de mână peste iarbă, înapoi spre nuntă. Între Rebecca Bloomwood și Luke Brandon 22 iunie 2002 (continuare) 5. Cont comun curent 5.1. Contul comun va fi utilizat pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
clipe cu stoicism boala de care suferea, prof. dr. Zenaida Cojocaru a trecut în neființă la 14 iulie 1988, la numai 65 de ani și a fost înmormântată în cimitirul Bisericii Române din Brașov. REFERIRI EXTRASE: -CUCIUREANU, RODICA și AGOROAEI, LUMINIȚA, Obstacole în calea uitării, Editura Junimea 2001, p. 34-38 -MARINESCU, C. GH., Un secol de învățământ medical superior la Iași, Vol. II, I.M.F. (1948-1979), Iași, I.M.F., 1979, p. 43, 73, 75, 166 COMAROVSCHI, GHEORGHE (1928-1982) INGINER AGRONOM Distins cadru didactic
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
din Iași (1958-1961) și ca membru în Comisia Medico - Legală (din 1967). Prof. univ. dr. Camelia Ghimicescu a trecut în neființă la 28 aprilie 1990 și a fost înhumată în Cimitirul Eternitatea din Iași. REFERIRI EXRASE: -CUCIUREANU, RODICA și AGOROAIEI, LUMINIȚA, Obstacole în calea uitării, Ed. Junimea, Iași, 2001, p. 54 - 58. -MARINESCU, C. GH., Un secol de învățământ medical superior la Iași, Institutul de Medicină și Farmacie (19481979), Iași, 1979, p. 164, 221 GOLOGAN, ION (1916-2002) INGINER AGRONOM Cercetător de
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Profesor universitar doctor Lucia Moisă a desfășurat o intensă activitate în cadrul Comisiei Medicamentului și pentru Farmacovigilență a Ministerului Sănătății. Trecută în neființă la 7 septembrie 1989, a fost înmormântată în Cimitirul Eternitatea din Iași. REFERIRI EXTRASE: -CUCIUREANU, RODICA și AGOROAEI, LUMINIȚA, Obstacole în calea uitării, Editura Junimea, Iași, 2001, p. 3945 -SPIELMAN, IOSIF și BAICU, GRAZIELLA, Istoria științelor farmaceutice din România, Ed. Medicală „Amaltea”, București, 1994, p.114 -MARINESCU, C. GH., Un secol de învățământ medical superior la Iași, vol. II
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
specialist deosebit și o remarcabila personalitate. Distinsul profesor universitar doctor Alexandru Pastia s-a stins din viață la 26 iulie 1997 și a fost înmormântat în Cimitirul Sf. Apostoli Petru și Pavel din Iași. REFERIRI EXTRASE: -CUCIUREANU, RODICA ȘI AGOROAEI, LUMINIȚA, Obstacole în calea uitării, Editura Junimea, 2001, p. 63-68. -MARINESCU, C. GH., Un secol de învățământ medical superior la Iași, vol. II, I.M.F. (1948-1979), p. 75, 86, 87, 167. PETRĂCHESCU, ELIZA (1911-1977) ACTRIȚĂ Un excepțional produs al școlii ieșene de
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
destinul, care însă a hotărât să-l smulgă prematur vieții, în prag de primăvară, pe 13 martie 1972, după ce a purtat, toată viața primăvara în suflet. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București. REFERIRI EXTRASE: -CUCIUREANU, RODICA și AGOROAEI, LUMINIȚA, Obstacole în calea uitării, Editura Junimea, 2001, p. 6-12 -MARINESCU, C.GH., Un secol de învățământ medical superior la Iași, Vol. II, IMF (1948-1979) Iași, I.M.F., 1979, p. 115, 165, 166, 190, 21 ARTICOLE: -PROF. DR. DOC. SELMICIU Iosif (1909-1972), „Revista Medico-Chirurgicală
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Scott și mai ales a lui Chris și le arunc mental câte o întrebare complet ridicolă: „Iți vine a crede toate lucrurile astea, chiar îți vine a crede?”. Bătăile tobei se sting, rămânem în liniște, după o vreme apare o luminiță pâlpâitoare în fața mea și vocea lui Jorge anunță sfârșitul ceremoniei. Deschid ochii cu greu, simt că sunt altă persoană și mă întreb dacă m-aș uita în oglindă oare aș vedea un bătrân înțelept, de sute de ani, cu barbă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]