2,817 matches
-
de noi. În cele din urmă, coboară și Începe să se Învîrtă prin fața noastră; ne cîntărește pe fiecare, se mută de pe un picior pe altul, Își mijește ochii, Încearcă să pară absent și prezent În același timp... Interpretează un rol, lungește momentul inutil, toți sîntem cu ochii pe el. Ce dracu’ e În capul lui? Am senzația că În capul lui se derulează un scenariu absurd, o fantezie: nu m-aș mira să se imagineze ca pe un agent de pariuri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
el cine și cînd, după ce va fi anunțat telefonic de jos. După care se mută În foișor, lîngă telefon, se așază pe o treaptă a scării de lemn și Își aprinde plictisit o țigară. Noi sîntem Împrăștiați În poiană, stăm lungiți pe iarbă fără suflare, ca niște mirese virgine, așteptînd să ni se Întîmple ceva de negîndit. Ziua Începe să se scurgă din ce În ce mai greu, Îmi verific ceasul de cîteva zeci de ori, dar, În mod surprinzător, arată aproape aceeași oră. Mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îmi spune brusc că Bogdan Podeanu are un unchi În America. — Are, da, mă aud spunînd. — Deci știi. — D-da, știu. SÎnt deja cu doi pași mai aproape de prăpastie. — Și știi, bineînțeles, că are de gînd să-i scrie. — D-daaa...? Lungesc această unică silabă și reușesc să-i dau o intonație interogativă. Evident, e un truc atît de subțire, Încît nu am cum să-l continui - un fel de a da din mîini cu intenția de a zbura deasupra hăului care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
E bine așa? Arde-o! — Never Again, Îngîn eu melodia. — Cum, cum? țipă el rîzÎnd. Partea proastă e că a doua zi dimineața Portocală ne-a „băgat În priză“. Pentru că tragerile sînt peste cîteva zile, am făcut exerciții de tragere, lungiți În singurele bălți care există pe o rază de cîteva mii de kilometri. Conflictul cu santinele revoltate de cruzimea stupidă a caporalului a devenit o parte din spectacolul zilnic. Cum uneori e bine să vezi și profitul din părțile rele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ei. Mă prefac că fac niște flotări În mare viteză, În timp ce Andi Îmi face semn să o Întindem. Unde? dau eu din cap. Spre centru, dă el din buze. Hai liberare! se aude din ceață, În urma noastră. — Răcaneee, s-a lungit armata! — Aha! zic eu. S-a lungit pe mă-ta... Alergăm după tramvai, Îl prindem și mergem patru stații, coborîm la Universitate, dar entuziasmul e destul de temperat, pentru că lucrurile nu te Îmbie să intri Într-o cîrciumă să bei o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În mare viteză, În timp ce Andi Îmi face semn să o Întindem. Unde? dau eu din cap. Spre centru, dă el din buze. Hai liberare! se aude din ceață, În urma noastră. — Răcaneee, s-a lungit armata! — Aha! zic eu. S-a lungit pe mă-ta... Alergăm după tramvai, Îl prindem și mergem patru stații, coborîm la Universitate, dar entuziasmul e destul de temperat, pentru că lucrurile nu te Îmbie să intri Într-o cîrciumă să bei o bere. Centrul e amenințător, Împovărat de o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care fac scandal În trenuri, se Îmbată și cîntă chestii dure, de armată. Nu prea știe cum să mă ia, așa că, după ce epuizăm discuția pe teme impuse de nevoia mea maniacă de a mă asigura că totul e bine, se lungește pe bancheta din față, care e goală, și adoarme. Aproape că adorm și eu și, cînd aproape că mă trezesc, trenul scîrțîie, se oprește. Văd cu greu prin geam numele gării și socotesc că ar trebui să cobor la următoarea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
haine civile atît de date-n mă-sa, așa că nu trebuie să-mi fac nici un fel de griji. Ne fîțÎim prin centru, e plin de lume, talciocul e la locul lui, plin cu acea marfă după care ni s-a lungit gîtul atîta amar de vreme (casetofoane din ale căror boxe lucesc leduri colorate, haine contrafăcute, aspirine Bayer, plus sectorul vicii), de pe terasele din centru răsună muzică și veselie... iar peste o săptămînă sînt alegeri. Libere. Primele alegeri libere pe care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dar simțurile îi erau foarte treze. Teroarea că s-ar putea ca George să o surprindă cu Tom o părăsise. Acum se uita la băiat și se gândea cât e de înalt și ce frumos păr buclat are, și ce lungi îi arătau picioarele în pantalonii cenușii, și ce ochi albaștri ca ai mamei sale are, și cât e de tânăr! Și Diane își spunea: „Ah, dac-aș putea duce și eu o viață, obișnuită, ca oricare altă femeie, dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să încercăm să fim fericiți, de ce n-am putea, din moment ce suntem amândoi atât de inteligenți! Haide, zâmbește-mi! — Oh, Hattie, Hattie... Își înfipse degetele în părul scurt, creț, cărunt, și trase cu putere, de parc-ar fi vrut să-l lungească și să-l facă să-i acopere ochii. Se așeză, cu greutate, în fotoliu. Hattie ședea pe un scaun cu speteaza dreaptă, lângă masa cu rămășițele unei cine pe care încercaseră să o consume cu multe ceasuri în urmă. — Hattie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe marginea patului. Văzu că trupul ei, pe care rochia se lipise, era muiat de transpirație. Îi sărută mâna. Avea un gust sărat. — Hattie, pot să mă întind și eu lângă tine? — Da. Dar numai atât. Se culcă lângă ea, lungindu-și picioarele, măsurând trupul ei cu trupul lui, fără să încerce să o tragă spre el, atingându-i doar umărul cu o mână. O simți ferindu-se ușor, opunându-i o slabă împotrivire. — Hattie! — Da, Tom. — Vrei să fii soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
corpul lui Daniel, un loc asupra căruia ea n-avea niciun drept, un loc undeva la capătul maxilarului unde se afla urechea și, împreună cu ea, izvorul umilirii fără seamăn pe care i-o provoca. ...Urechea îi ardea și Daniel stătea lungit pe divan, tăcând, cu sufletul întunecat de ciudă și de ură neputincioasă. Pe maică-sa tăcerea lui nu părea s-o mire. Pe același divan, cu spatele la el, ședea pe o margine tatăl său, abia întors acasă de la serviciu. Era la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
trebuia să nu-i ghicească adevărata intenție, aceea de a-l umili, ci să creadă că dorește doar să-i pună mâna pe umăr sau să-l mângâie pe obraz, cel mult dojenindu-l cu blândețe. Daniel continua să stătea lungit în pat, cu ochii larg deschiși și cu privirea ațintită în tavan. Ce ispită, ce gând rușinos: să plângă! În gură, dinții i se încleștau de la sine. Nu, trebuia să facă ceva! Nu putea s-o lase nepedepsită! În odaie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un film cu război. O mitralieră se auzea trăgând fără încetare, cu furie, încă din clipa când pășise în sală zgomotul acela infernal care i se păruse fără sens. Acum se puteau vedea pe ecran o armată întreagă de soldați lungiți pe burtă în poziție de tragere, împrăștiați pe o câmpie întinsă cât vedeai cu ochii, pudrată cu zăpadă, toți cu căști pe cap. Încă nu putea să-și dea seama de unde venea focul furibund al mitralierei. La un moment dat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dar care prevedea pedepse dintre cele mai aspre... ...Acum instructorul pronunța două nume, și toate urechile tresăreau. Marilena și Melisa. Sfinte Sisoe, ce-o mai fi și asta!... Marilena și Melisa! Te uitai în jur și nu vedeai decât fețe lungite a mirare, întorcându-se unele spre celelalte. Marilena și Melisa?... Câți auziseră de ele și câți nu?... Terminați cu foiala!", a poruncit instructorul încruntat. Era clar, lui nu-i ardea de glumă. Niciodată nu-i ardea de glumă. Și chiar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
deosebită. Și la cine vă duce gândul, domn’ locotenent? Întâi te-aș întreba ce ai zice despre unul Toader? Toader și mai cum, domn’ locotenent? Toaibă a înțeles din prima clipă că este vorba despre el, dar a vrut să lungească discuția și a adăugat: Parcă l-aș cunoaște și eu pe amărâtul ista Ei, ești de acord să intri în această grupă? Și mai mult chiar, să fii alături de comandantul ei?. La asta nu se mai aștepta Toaibă. De aceea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la el: Ce faci, sergent? Ai scăpat de pe front și acum vrei să mori ca prostul? Culcat! 80 Abia atunci și-a dat seama că trenul și trupa de pe șosea erau mitraliate de avioane inamice. Cu mare greu s-a lungit pe podea, privind în jur. Unul din cei întinși pe jos avea țeasta străpunsă de un glonț. Nu mai răsufla. Doar o dungă de sânge șiroia ca o panglică pe fruntea nefericitului. Un altul, gemând, își strângea umărul din care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Toaibă tremura de fiecare dată când Maranda mergea să ducă de mâncare sau apă calului în pănușiță. N-a tremurat el când inamicul se afla la doi pași de dânsul... Atunci avea răspuns la orice situație. Acum însă?... Nopțile se lungeau și deveneau din ce în ce mai reci. Numai de n-a începe să plouă, că atunci poate să răcească calul. Am să-i fac o colibă din pănușiță - a hotărât Toaibă într-o seară cu semne de ploaie. Spre ziuă, calul ședea deja
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
acesta mustăcea a râde doar. Știi matale la ce mă tot gândesc eu de o bucată de vreme? De unde să știu, dragul mamei? Chiar! De unde să știi, dacă nu ți-am povestit? Toaibă îi făcea semne ascunse lui Gruia, să lungească vorba cât mai mult. Gândul ista nu-i de azi de ieri. Hă hă... îi de multă vreme, dar abia în vara asta m-am hotărât. Și ce ai hotărât, dragul mamei? Gruia a tușit, ca și cum și-ar fi dres
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-se până la mari depărtări. Ca niște bătăi de clopot, care anunță o mare sărbătoare. Sau o mare victorie. Biscornet era doar leșinat Spune legenda că dimineața, pe când soarele se ridicase deja cu două șchioape pe cer, Biscornet a fost găsit lungit în fața ușii atelierului său. Stătea nemișcat, ca un drug de fier. „E mort” - a presupus cineva. Altcineva s-a aplecat asupra lui și și-a lipit urechea dreaptă de gura tânărului lăcătuș. „Respiră. Nu e mort. Cred că e doar
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
stat departe de... nu mă așteptam. Am trăit s-o aud și pe asta” - s-a minunat gândul de veghe. “Multe învață omul cât trăiește”. “Ce-i drept și lui Dumnezeu îi place. Acum, însă, te las, fiindcă prea te lungești la vorbă și nu-i momentul” - mi-a tăiat-o limbutul. O vreme, m-am hârjonit cu apa izvorului. Răcoarea apei îmi limpezea parcă și gândurile. “Uite că are dreptate mehenghiul. Degeaba lungesc eu pelteaua, fiindcă dorul de Zâna îmi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Acum, însă, te las, fiindcă prea te lungești la vorbă și nu-i momentul” - mi-a tăiat-o limbutul. O vreme, m-am hârjonit cu apa izvorului. Răcoarea apei îmi limpezea parcă și gândurile. “Uite că are dreptate mehenghiul. Degeaba lungesc eu pelteaua, fiindcă dorul de Zâna îmi seacă sufletul”. Drept urmare, mi-am aruncat prosopul pe umăr și am pornit aproape alergând spre chilie. De departe, mi s-a înfipt în ochi lumina din fereastra încăperii mele. Privirea a prins să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
doa dughene cu loc cu tot, carele sânt iarăș(i) în Târgul de Gios, pe Ulița Rusac(ă)”... ― Adevăr grăit-ai, fiule. Asta nu înseamnă, însă, ca să nu punem capăt cislei de astăzi, care, după cum bine vezi, s-a cam lungit. ― Ce-i drept și lui Dumnezeu îi place, sfințite - am răspuns eu, privind la bătrân, pe chipul căruia se vedeau limpede urmele efortului... Ochii abia întredeschiși și lipsa zâmbetului din totdeauna... Drept urmare, am strâns cărțile înșirate pe masă și, după ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și în alte Direcții. Toți lucrează și se lucrează. Și viața merge mai departe, indiferent de asta. Bună ziua, doamnă. Mnă. Am cumpărat de la prăvălia dumneavoastră privată o cămașă cu mâneci lungi. Foarte bine. Dar, din păcate, mânecile nu erau deloc lungi. Ce credeți car trebui să fac? Trageți de ele. Poate se lungesc sau mai tăiați din lungimea mâinilor. Ha! Ha! N-am putea, mai bine, să încercăm să transformăm mânecile? Dacă vă pricepeți la croit, da. Dacă nu, nu. Și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai departe, indiferent de asta. Bună ziua, doamnă. Mnă. Am cumpărat de la prăvălia dumneavoastră privată o cămașă cu mâneci lungi. Foarte bine. Dar, din păcate, mânecile nu erau deloc lungi. Ce credeți car trebui să fac? Trageți de ele. Poate se lungesc sau mai tăiați din lungimea mâinilor. Ha! Ha! N-am putea, mai bine, să încercăm să transformăm mânecile? Dacă vă pricepeți la croit, da. Dacă nu, nu. Și ce-i de făcut, mă rog? Nu-i nimic de făcut. Le
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]